6,119 matches
-
Persius, ceea ce dovedește educația sa deosebit de aleasă. De asemeni, mănăstirile și atmosfera spirituală din ținutul natal au jucat un rol deosebit în formarea intelectuală și sufletească a Sfântului. Gherman, consăteanul și prietenul său de o viață, unul dintre principalii săi interlocutori era, de asemeni, o persoană cultă, sensibilă și subtilă în modul de a judeca lucrurile. 3. Traseul spiritual ecumenic al Sfântului Ioan Cassian Călătoria în Palestina. Către anul 380, Cassian a plecat în Palestina. Iubirea de Dumnezeu, care a dus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acestei lumi, am văzut pe cuviosul Pafnutie deosebit ca putere între ei prin marea strălucire a științei sale”. Un alt călugăr deosebit de apreciat de Cassian este și Avva Moise, ucenic al lui Isidor și Macarie Egipteanul și care, ca prim interlocutor în cadrul Convorbirilor, menționează condițiile de care trebuie să țină seama monahii pentru dobândirea purității inimii. Mai apoi, Cassian și Gherman s-au îndreptat către Kelia unde au vizitat pe Avva Theodor, menționat în Așezăminte mănăstirești, și care este caracterizat ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de întrebare și ședință de răspuns. Singura convorbire care nu cuprinde întrebări nici de la Gherman, nici de la Ioan Cassian este a XV-a. În lucrarea sa, Cassian apare ca povestitor, un călugăr egiptean ca vorbitor și Gherman pe post de interlocutor. Cea mai timpurie dată a publicării oricăreia dintre părțile Convorbirilor duhovnicești este anul 425, deci un sfert de secol după ce a părăsit Egiptul. Singura posibilitate, ca să păstreze esența profundă a fiecărui discurs ținut de vreun pustnic dintre cei citați, era
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care se fac sunt cele mijlocii (cap. 14-15 ). După ce indică mai multe reguli duhovnicești ale postului, Theonas explică durata contradictorie a Păresimilor și explicarea regulii ei materiale și duhovnicești prin canoane. Convorbirea a XXII-a (16 capitole) îl are ca interlocutor pe Avva Theonas, care tratează despre amăgirile sau închipuirile de noapte. El se referă la apariția întinăciunilor din timpul somnului și la cauzele acestora care ar fi: 1) prea multă mâncare; 2) lipsa de veghere; 3) înșelăciunea duhului rău. Odată cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Lupta dintre trup și duh are loc pe fundalul minții. Cassian analizează problematica gândurilor pe tot parcursul scrierilor sale monahale, insistând asupra acestui aspect mai ales în Convorbirea duhovnicească I, cap.16-22. Aici, Avva Moise, îndemnându-i pe cei doi interlocutori ai săi, Cassian și Gherman, să mediteze permanent la Dumnezeu, este interpelat de aceștia despre felul cum se furișează și pătrund în minte, chiar fără voia noastră, gânduri fără rost și pe care ne este greu să le înțelegem și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
săi creștin-democrați de necesitatea, după opinia sa, a promovării unei federații 29. Foarte importantă a fost întîlnirea sa cu Robert Schuman, la Santa Margherita Ligure în 12 și 13 februarie 195130. Șeful guvernului italian a știut să-l convingă pe interlocutorul său de obligativitatea de a merge mai departe pe calea unei Europe federale, una din etape fiind realizarea Comunității de Apărare: în proiectul său, CED era piatra de temelie în unificarea europeană. În iunie, el l-a primit la Roma
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în folosul altuia. Această generație și-a făcut ucenicia în ceea ce înseamnă viața socială, în mișcările tineretului din cadrul Acțiunii Catolice și în cercetășie. În Franța, rolul pe care l-au avut ACJF, JOC, JAC, JEC a fost determinant, acestea constituind interlocutorii favoriți ai guvernelor. În țările unde s-a păstrat sistemul democratic între cele două războaie mondiale, această formațiune a cuprins un mare număr de tineri. În alte țări, ca în Italia de exemplu, organizațiile Acțiunii Catolice, apărate cu ardoare de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
C. Drury, Francis Skinner, Rush Rhees și Norman Malcolm. Skinner a încetat din viață în anul 1941. Cu ceilalți, Wittgenstein a rămas în relații de strânsă prietenie până la sfârșitul vieții sale. S-ar putea presupune că și-a ales ca interlocutori preferați oameni tineri și mai puțin exersați în filozofie pentru a-i putea domina într-un fel în care i-ar fi fost greu să o facă cu cei mai eminenți dintre profesorii de la Cambridge. În realitate, modul de a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a povestit cum a reacționat odată Sraffa la afirmația sa că o propoziție și starea de lucruri descrisă de această propoziție trebuie să aibă aceeași formă logică. Sraffa a imitat un gest cunoscut al napolitanilor și l-a întrebat pe interlocutorul său: „Care este, aici, forma logică?“73 Discuțiile cu Sraffa par să fi zdruncinat supoziții pe care s-a sprijinit până atunci munca lui Wittgenstein în filozofie. Ceea ce el a exprimat spunând că după aceste discuții s-a simțit „ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înșela pe tine însuți.“ Era motivul pentru care a continuat să creadă că „o spovedanie trebuie să fie o parte a vieții noi“. Rezultatul pe care l-a urmărit prin mărturisirile sale trebuie să i fi apărut însă nesatisfăcător deoarece interlocutorii săi au socotit că însemnătatea pe care o acordă acestor episoade și vinile pe care și le atribuia erau cu totul disproporționate în raport cu faptele.93 În anul 1935, bursa de cercetare a lui Wittgenstein, ca și cea a lui Skinner
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wright unde au locuit un timp amândoi, după revenirea lui Wittgenstein din America, în toamna lui 1949. El observase, ca mulți înaintea lui, că Wittgenstein se apropia ușor de oameni dintr-o bucată, lipsiți de afectare și de pretenții. Integritatea interlocutorilor cântărea în ochii lui mai mult decât strălucirea lor intelectuală. Își dorea ca și ceilalți să privească spre el în același fel. Adică să vadă în el o persoană care gândește cu sinceritate, cu interes doar pentru adevăr, și nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ei le-au găsit la el și care le-au plăcut“124. Modul personal în care Wittgenstein se apropia de orice problemă de larg interes, lipsa lui de reținere de a afirma ceea ce gândește, fără a ține seama de așteptările interlocutorilor săi, refuzul de a menaja susceptibilitățile celorlalți, dar într-o și mai mare măsură de a se menaja pe sine, nu puteau scăpa nimănui, chiar de la primul contact cu el. „Se pare că el nu putea să evite răspândirea unei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
filozofice după încheierea Tractatus-ului, în 1918, pentru a le relua abia la începutul anului 1929, odată cu reîntoarcerea la Cambridge.1 În această perioadă, el nu a scris filozofie și a purtat rareori discuții pe teme filozofice. Oferea, de cele mai multe ori, interlocutorilor și corespondenților săi unele explicații cu privire la Tractatus. Contribuțiile filozofice ale lui Wittgenstein se plasează astfel în două perioade foarte clar despărțite în timp. Există o operă filozofică timpurie și o operă filozofică mai târzie a lui Wittgenstein. Cea timpurie își
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
însă sigur în această privință. Tractatus-ul - crede el - ar conține și aluzii (hints) „că filozofia este atât de diferită de știință, încât rezultatele ei nu pot fi socotite teorii de nici un gen“26. Și Paul Engelmann, cel care a fost interlocutorul favorit al lui Wittgenstein în faza finală a elaborării Tractatus-ului, a avut impresia că prietenul lui s-a îndepărtat, mai târziu, destul de mult de modul de a face filozofie pe care îl ilustrează această scriere. Observația lui Engelmann a fost
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de a spune ceva „ce nu se poate spune“63. Wittgenstein accepta drept neproblematic conceptul semnificației și sublinia însemnătatea precizării semnificației expresiei limbajului. El afirma, în spiritul Tractatus-ului, că limbajul nostru este în ordine „de îndată ce îi înțelegem sintaxa“64. Acelorași interlocutori le va spune, în ianuarie 1930, că o propoziție descrie întotdeauna ceea ce poate fi și altfel, adică este contingent, că nu există, prin urmare, propoziții logice. În decembrie 1930, reia tema și susține că „binele“, ca valoare, nu are nici o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
formulează concluzii pe care nu ezită să le numească „principii“. Temele și demersurile lui se aseamănă destul de mult cu cele ale lui Russell sau ale membrilor Cercului de la Viena. Nu este de mirare că Wittgenstein a văzut atunci în aceștia interlocutori, parteneri interesanți de discuție, ceea ce nu va mai fi cazul mai târziu. Transmițându-i lui Russell textul Observațiilor filozofice, în aprilie 1930, Wittgenstein a discutat cinci zile cu acesta, dându-i explicații.70 Desigur că nu ar fi făcut asta
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Cunoscutul filozof englez Alfred Ayer relata că în 1932, când l-a cunoscut pe Wittgenstein și a discutat cu el la Cambridge, a avut impresia că poziția acestuia era în esență cea din Tractatus.75 Atât el cât și alți interlocutori ai lui Wittgenstein, care nu făceau parte din cercul prietenilor apropiați, au avut bune temeiuri pentru asemenea presupuneri. Totuși, unele din însemnările și din exprimările sale orale din primii ani după reîntoarcerea la Cambridge nu se mai integrează stilului de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
folosit un cuvânt și diferitele lui semnificații, acesta este tocmai genul de răspuns pe care îl doresc.“80 Wittgenstein obișnuia să-și caracterizeze propriul demers filozofic ca fiind opus celui 238 GÂNDITORUL SINGURATIC al lui Socrate, care își îndeamnă insistent interlocutorii să caute generalul, principiile. Tot ce a scris și a spus Wittgenstein de acum înainte constituie o sforțare necontenită de a se desprinde pe sine și pe cei capabili să-l urmeze de iluzia puternică și persistentă că există o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
scopului. Toți știm cât de bine funcționează exprimări de acest fel. Avem totuși tendința de a trece cu vederea ceea ce stă în fața ochilor noștri. Iată de ce reamintirea și descrierea unor lucruri familiare capătă o mare însemnătate. Discutând cu un presupus interlocutor care crede că noțiunile care nu sunt delimitate prin contururi nete ar fi în general puțin folositoare, Wittgenstein scrie: „Dar este oare lipsit de sens să se spună «Stai pe-aici»? Închipuiește-ți că eu aș sta cu cineva într-o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
können ihn nicht verstehen“, în volumul cu același titlu, Suhrkamp Verlag, 1991, p. 19.) 67 P. Feyerabend, Killing Time, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1995, p. 141. 68 În ultimii ani ai vieții, Wittgenstein îi spunea unui interlocutor că aceia dintre studenții lui asupra cărora a avut „o influență bună“ nu se îndeletnicesc profesional cu filozofia. Unul este medic, alții matematicieni. Rostul îndeletnicirii cu filozofia este de a ne clarifica gândirea pregătindu-ne astfel pentru alte activități. (Vezi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tipuri de varietate: 1) în spațiu, 2) între straturile și păturile sociale și culturale ale comunității, 3) între scopurile expresive dominate de elementele actului lingvistic concret, care sînt exterioare vorbitorului și sînt legate de lucrurile despre care se vorbește, de interlocutor, de situația în care se produce vorbirea etc. Acest ansamblu de deosebiri și de coincidențe între elementele și aspectele unei limbi a fost numit de către Louis Hjelmslev arhitectura limbii 15. Cele mai importante aspecte ale limbii sînt date însă, cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
una orientată spre comunicarea cu alți oameni. În aceste condiții, limba se prezintă și ca intersubiectivitate (ca alteritate, cum spune Coșeriu 43, preluînd termenul din filozofia lui Hegel). Aceasta înseamnă că vorbirea se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea ei, posibilitatea de a transmite informații, stă în faptul că între cei doi se stabilește o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Așadar, locutorul "simte" în conștiința sa pe interlocutor și se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și un interlocutor, iar finalizarea ei, posibilitatea de a transmite informații, stă în faptul că între cei doi se stabilește o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Așadar, locutorul "simte" în conștiința sa pe interlocutor și se adresează acestuia într-o manieră în care îi face posibilă înțelegerea. Cînd învață limba, vorbitorul deprinde în mod intuitiv și alteritatea, știința de a folosi limba asfel încît să fie înțeles și, ca atare, alteritatea se manifestă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii. Deși mereu alta, construcția lingvistică se menține în vorbirea obișnuită în limitele unei expectații, a unor obișnuințe, care, dacă sînt depășite, realizează trecerea din registrul neutralității într-un alt registru, de obicei, în cel al expresivității. La rîndul lui, interlocutorul, deși se află în mare parte în fața unor enunțuri noi, formulate diferit față de cele cunoscute pînă atunci, realizează în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
La rîndul lui, interlocutorul, deși se află în mare parte în fața unor enunțuri noi, formulate diferit față de cele cunoscute pînă atunci, realizează în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate rămîne la statutul de simplu beneficiar al efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]