6,649 matches
-
în primul rând în cea de-a doua ediție a CRP60. Un punct de vedere mai radical este cel al comentatorilor care califică distincția drept „înșelătoare”. Paul Guyer, de exemplu, afirmă că pentru Kant orice judecată este rezultatul aplicării categoriilor intuițiilor noastre. Iată de ce raportarea la categorii nu va putea reprezenta un criteriu al distincției dintre două tipuri de judecăți empirice. Ea este, dimpotrivă, o condiție a judecăților în genere. „Judecățile de percepție”, așa cum le caractrizează Kant în Pr., nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
două precizări. Prima este că, pentru Kant, din clasa enunțurilor care nu pot fi formulate independent de informațiile pe care le oferă simțurile (care sunt „bazate pe principii empirice”) aparțin științei numai cele ale căror obiecte pot fi construite în intuiție și pot primi, în consecință, o descriere matematică. A doua precizare este că filosoful contrastează enunțurile fizicii propriu-zise cu enunțurile a priori. Iată două formulări semnificative, în acest sens, din § 36 al Prolegomenelor. „Există multe legi ale naturii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
drept preluare a obiectului cunoașterii în conștiința cunoscătoare. Cunoașterea are loc atunci când obiectul intră, pătrunde, pentru a spune așa în subiect, este prins de către subiect. Termenul cel mai folosit de filosofi pentru a desemna o asemenea înțelegere a cunoașterii este intuiția. Cunoașterea autentică este cunoașterea intuitivă. Metafizicienii de diferite orientări și din diferite timpuri, care au conferit contur acestei înțelegeri a cunoașterii, par să pornească de la supoziția că adevărata cunoaștere, cunoașterea esenței lucrurilor, pe care o oferă numai metafizica, spre deosebire de gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relație cât mai strânsă cu obiectul, prinderea lui nemijlocită de către subiect. Moritz Schlick, unul dintre puținii empiriști moderni care s-au aplecat cu insistență asupra analizei ideii cunoașterii, a caracterizat conceptul cunoașterii orientat spre conținut pe fundalul distincției sale dintre intuiție, ca trăire sau experiență subiectivă (Erleben, Kennen), și cunoașterea propriu-zisă (Erkennen, Erkenntnis). Cei angajați față de acest concept - scrie Schlick - înțeleg cunoașterea drept o reprezentare intuitivă prin care subiectul cunoașterii „prinde” obiectele, le „preia în el”. Prinderea (Erfassen) pare să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și cunoașterea propriu-zisă (Erkennen, Erkenntnis). Cei angajați față de acest concept - scrie Schlick - înțeleg cunoașterea drept o reprezentare intuitivă prin care subiectul cunoașterii „prinde” obiectele, le „preia în el”. Prinderea (Erfassen) pare să fie metafora favorită utilizată în caracterizarea cunoașterii drept intuiție. „Aceasta este o expresie pe care numai puțini gânditori au știut să o ocolească atunci când au încercat să determine esența cunoașterii. Citim tot timpul că a cunoaște un lucru înseamnă «a-l prinde în minteă.”6 Tocmai pornind de la această
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
doar raționalismului. Identitatea subiectului și obiectului cunoașterii, reducerea unuia la celălalt, au fost socotite țelul suprem al cunoașterii, chiar dacă opiniile asupra mijlocului care ar conduce spre acest țel au fost dintre cele mai diferite. Nu numai gândirea pură, dar și intuiția sensibilă, au putut fi desemnate drept mijlocul adecvat. Într-un caz, ca și în celălalt, se presupune că ființa, în întreaga ei plenitudine, ne este oferită de cunoașterea metafizică, este conținută în aceasta. În opoziție cu gândirea care operează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
feluri. Ea va putea fi caracterizată și drept o trecere de la un concept al cunoașterii orientat spre conținut la un concept al cunoașterii orientat spre formă. Potrivit acestuia din urmă, cunoașterea devine posibilă doar prin structurarea unui conținut dat de intuiție de către o formă reprezentată de conceptele gândirii cunoscătoare. Conceptul cunoașterii orientat spre formă a primit pentru prima dată contururi clare în filosofia teoretică a lui Kant. Un număr mare de pasaje din Critica rațiunii pure și din Prolegomene pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
O determinare pur negativă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi redată, pe scurt, în felul următor: nu există o cunoaștere directă, nemijlocită, intuitivă. Kant contestă, mai întâi, că oamenii, ca ființe raționale imperfecte, posedă ceva de felul unei intuiții intelectuale. Prin aceasta el se delimitează net de raționaliștii dogmatici ai vremii sale, de genul lui Crusius. Intelectul omenesc poate doar să gândească, nu să intuiască. Tocmai în aceasta constă, după Kant, deosebirea dintre intelectul omenesc și intelectul divin. În
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de genul lui Crusius. Intelectul omenesc poate doar să gândească, nu să intuiască. Tocmai în aceasta constă, după Kant, deosebirea dintre intelectul omenesc și intelectul divin. În al doilea rând, Kant neagă faptul că noi am putea obține cunoaștere prin intuițiile sensibile. Faptul că nu a realizat această imposibilitate, orientându-se spre deducția empirică a conceptelor intelectului, constituia, pentru Kant, păcatul capital al filosofiei empiriste a cunoașterii din epoca sa. O formulare pozitivă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
realizat această imposibilitate, orientându-se spre deducția empirică a conceptelor intelectului, constituia, pentru Kant, păcatul capital al filosofiei empiriste a cunoașterii din epoca sa. O formulare pozitivă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi următoarea: nu există vreo altă intuiție în afară de intuiția sensibilă; aceasta oferă doar materia cunoașterii; o cunoaștere despre realitate va lua naștere numai prin unirea acestei materii cu formele pure ale gândirii, cu categoriile. Este un punct de vedere căruia Kant îi dă mai întâi o formulare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
imposibilitate, orientându-se spre deducția empirică a conceptelor intelectului, constituia, pentru Kant, păcatul capital al filosofiei empiriste a cunoașterii din epoca sa. O formulare pozitivă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi următoarea: nu există vreo altă intuiție în afară de intuiția sensibilă; aceasta oferă doar materia cunoașterii; o cunoaștere despre realitate va lua naștere numai prin unirea acestei materii cu formele pure ale gândirii, cu categoriile. Este un punct de vedere căruia Kant îi dă mai întâi o formulare ipotetică, în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
decât de impresii sensibile) produce din ea însăși, adaos pe care noi nu-l distingem de acea materie primă mai înainte ca un lung exercițiu să ne fi făcut atenți asupra-i și abili de a-l separa.8 Prin intuiție sensibilă sunt date cunoașterii omenești obiecte, prin conceptele intelectului acestea sunt gândite. Kant indică două surse și două componente ale oricărei cunoașteri despre realitate, și anume receptivitatea expresiilor și spontaneitatea conceptelor, respectiv intuițiile sensibile și conceptele pure ale intelectului. „Intuiția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
abili de a-l separa.8 Prin intuiție sensibilă sunt date cunoașterii omenești obiecte, prin conceptele intelectului acestea sunt gândite. Kant indică două surse și două componente ale oricărei cunoașteri despre realitate, și anume receptivitatea expresiilor și spontaneitatea conceptelor, respectiv intuițiile sensibile și conceptele pure ale intelectului. „Intuiția și conceptele constituie deci elementele întregii noastre cunoașteri, astfel că nici conceptele fără o intuiție care să le corespundă într-un mod oarecare, nici intuiția fără concepte, nu pot da o cunoaștere.”9
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
intuiție sensibilă sunt date cunoașterii omenești obiecte, prin conceptele intelectului acestea sunt gândite. Kant indică două surse și două componente ale oricărei cunoașteri despre realitate, și anume receptivitatea expresiilor și spontaneitatea conceptelor, respectiv intuițiile sensibile și conceptele pure ale intelectului. „Intuiția și conceptele constituie deci elementele întregii noastre cunoașteri, astfel că nici conceptele fără o intuiție care să le corespundă într-un mod oarecare, nici intuiția fără concepte, nu pot da o cunoaștere.”9 Delimitându-se de raționalismul precritic, Kant sublinia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
două surse și două componente ale oricărei cunoașteri despre realitate, și anume receptivitatea expresiilor și spontaneitatea conceptelor, respectiv intuițiile sensibile și conceptele pure ale intelectului. „Intuiția și conceptele constituie deci elementele întregii noastre cunoașteri, astfel că nici conceptele fără o intuiție care să le corespundă într-un mod oarecare, nici intuiția fără concepte, nu pot da o cunoaștere.”9 Delimitându-se de raționalismul precritic, Kant sublinia că nu există o cunoaștre intuitivă. Intuiția reprezintă doar o componentă a oricărei cunoașteri despre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și anume receptivitatea expresiilor și spontaneitatea conceptelor, respectiv intuițiile sensibile și conceptele pure ale intelectului. „Intuiția și conceptele constituie deci elementele întregii noastre cunoașteri, astfel că nici conceptele fără o intuiție care să le corespundă într-un mod oarecare, nici intuiția fără concepte, nu pot da o cunoaștere.”9 Delimitându-se de raționalismul precritic, Kant sublinia că nu există o cunoaștre intuitivă. Intuiția reprezintă doar o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. În confruntarea cu empirismul lui Locke sau Hume, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
noastre cunoașteri, astfel că nici conceptele fără o intuiție care să le corespundă într-un mod oarecare, nici intuiția fără concepte, nu pot da o cunoaștere.”9 Delimitându-se de raționalismul precritic, Kant sublinia că nu există o cunoaștre intuitivă. Intuiția reprezintă doar o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. În confruntarea cu empirismul lui Locke sau Hume, Kant remarca, pe de altă parte, că din intuiții sensibile nu pot fi derivate concepte. Natura noastră este de așa fel, încât intuiția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
9 Delimitându-se de raționalismul precritic, Kant sublinia că nu există o cunoaștre intuitivă. Intuiția reprezintă doar o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. În confruntarea cu empirismul lui Locke sau Hume, Kant remarca, pe de altă parte, că din intuiții sensibile nu pot fi derivate concepte. Natura noastră este de așa fel, încât intuiția nu poate fi niciodată decât sensibilă, adică ea nu conține decât modul în care suntem afectați de obiecte. Din contra, capacitatea de a gândi obiectul intuiției
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Intuiția reprezintă doar o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. În confruntarea cu empirismul lui Locke sau Hume, Kant remarca, pe de altă parte, că din intuiții sensibile nu pot fi derivate concepte. Natura noastră este de așa fel, încât intuiția nu poate fi niciodată decât sensibilă, adică ea nu conține decât modul în care suntem afectați de obiecte. Din contra, capacitatea de a gândi obiectul intuiției sensibile este intelectul. Nici una din aceste două proprietăți nu este de preferat celeilalte. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
intuiții sensibile nu pot fi derivate concepte. Natura noastră este de așa fel, încât intuiția nu poate fi niciodată decât sensibilă, adică ea nu conține decât modul în care suntem afectați de obiecte. Din contra, capacitatea de a gândi obiectul intuiției sensibile este intelectul. Nici una din aceste două proprietăți nu este de preferat celeilalte. Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect, și fără intelect n-ar fi nici unul gândit. Idei (Gedanken) fără conținut sunt goale, intuiții fără concepte sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a gândi obiectul intuiției sensibile este intelectul. Nici una din aceste două proprietăți nu este de preferat celeilalte. Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect, și fără intelect n-ar fi nici unul gândit. Idei (Gedanken) fără conținut sunt goale, intuiții fără concepte sunt oarbe. De aceea este deopotrivă necesar să ne facem conceptele sensibile (adică să le adăugăm obiectul în intuiție), precum și de a ne face intuițiile inteligible (adică să le supunem conceptelor). Aceste două facultăți sau capacități nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ar fi dat nici un obiect, și fără intelect n-ar fi nici unul gândit. Idei (Gedanken) fără conținut sunt goale, intuiții fără concepte sunt oarbe. De aceea este deopotrivă necesar să ne facem conceptele sensibile (adică să le adăugăm obiectul în intuiție), precum și de a ne face intuițiile inteligible (adică să le supunem conceptelor). Aceste două facultăți sau capacități nu-și pot schimba funcțiile. Intelectul nu poate intui nimic, iar simțurile nu pot gândi nimic. Numai din faptul că ele se unesc
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fără intelect n-ar fi nici unul gândit. Idei (Gedanken) fără conținut sunt goale, intuiții fără concepte sunt oarbe. De aceea este deopotrivă necesar să ne facem conceptele sensibile (adică să le adăugăm obiectul în intuiție), precum și de a ne face intuițiile inteligible (adică să le supunem conceptelor). Aceste două facultăți sau capacități nu-și pot schimba funcțiile. Intelectul nu poate intui nimic, iar simțurile nu pot gândi nimic. Numai din faptul că ele se unesc poate izvorî cunoașterea.10 Intuiția sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
face intuițiile inteligible (adică să le supunem conceptelor). Aceste două facultăți sau capacități nu-și pot schimba funcțiile. Intelectul nu poate intui nimic, iar simțurile nu pot gândi nimic. Numai din faptul că ele se unesc poate izvorî cunoașterea.10 Intuiția sensibilă oferă, așadar, conținutul cunoașterii noastre, conceptele intelectului îi dau forma. Fără intuiție cunoașterea nu are conținut și este, în acest sens, goală. Fără conceptele intelectului nu putem gândi obiecte în genere și nu putem, prin urmare, cunoaște obiecte. Intuiția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu-și pot schimba funcțiile. Intelectul nu poate intui nimic, iar simțurile nu pot gândi nimic. Numai din faptul că ele se unesc poate izvorî cunoașterea.10 Intuiția sensibilă oferă, așadar, conținutul cunoașterii noastre, conceptele intelectului îi dau forma. Fără intuiție cunoașterea nu are conținut și este, în acest sens, goală. Fără conceptele intelectului nu putem gândi obiecte în genere și nu putem, prin urmare, cunoaște obiecte. Intuiția sensibilă este o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. O cunoaștere intuitivă despre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]