3,010 matches
-
a bolșevismului, nici idealurile rutinate ale democrațiilor occidentale nu erau suficiente pentru a clădi o filozofie pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese tatăl lui când fusese la Cernăuți, la înmormântarea fratelui său. O șapcă rusească, pentru care toți îl invidiam pe Ghidale, geloși că avea o asemenea minunăție adusă din Uniune. Era Ghidale care acum, la despărțirea de R., își flutura șapca parcă special spre mine. A bănuit că eram acolo. Mi-a și adeverit când mi-a scris mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi-a dat acea umilință a așteptării, m-a întărit în răbdarea de a îndura mizeriile de peste zi. Mi-a dat tăria de a trăi din lefuri de nimic, de a mă hrăni cu fărâmituri și de a nu-i invidia altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea să se așeze pe stînca aceea În amurg și să parieze pe viața și moartea marilor albatroși care se Întorceau „acasă” după lungul lor periplu, invidiind senina frumusețe a zborului lor tihnit și Întrebându-se ce simțeau atunci cînd, contemplînd insula, se apropiau, atrași definitiv de o forță stranie, un uriaș magnet ascuns care, o dată pe an, exercita asupra lor o influență irezistibilă, oricît de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a elementelor, a vrăjitoarelor sau zeițelor, pentru că la capătul drumului știa că Îl așteaptă un destin demn de invidiat, pe care el, Oberlus, Îl Împărtășea: să fie regele propriei sale insule, redobîndind-o În același timp și pe femeia pe care o iubea. Se Întreba uneori dacă Într-o zi avea să Întîlnească și el o asemenea femeie, cineva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
certe și nici acum nu sunt, dar sarcasmul mamei și felul enervant de a vorbi al lui tata, ca și cum ar fi la tribunal tot timpul, mă scot din sărite și văd cum se irită unul pe celălalt. Obișnuiam să îi invidiez pe prietenii mei de la școală, când îmi povesteau cum părinții lor urlă și țipă și chiar aruncă lucruri - părea așa teatral și cumva italienesc, pe când la mine acasă era liniște și plictiseală. Câteodată inventam chestii despre cum se ceartă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Cam ăsta e și jumate din rost să le scrii altora care-s obezi - nu trebe să fii timid, că toți suntem la fel. Ba chiar se face ca un fel de concurs, să vezi cine-i mai mare. O invidiez pe Crystal că se simte așa îngrijită de Iisus și de îngeri și restu’. Îngeri dubli, de fapt, că are unii ca mine, care-s prieteni obișnuiți și crede că are și din ăia adevărați. Din ăia cu aripi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o niciodată nimic, iar uneori o invidiai pentru optimismul ei. Acum nu reacționează firesc. Altădată, ar fi amuzat-o asemenea aventură. Nu știu dacă ai ghicit, dar bănuiesc că-și pune întrebări du-re-roa-se. Poate pentru prima oară în viață. O examină lung, cu buzele pungă și conchise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Am impresia că sânt în altă lume, pe alt continent." Va trebui să fiu atent, foarte atent, gândi Grigore Popa. Erorile cele mai grave le săvârșim în momentele de panică. Panaitescu, Valerica... Acum se odihnesc... Nu știu dacă nu-i invidiez..." "Adună-ți puterile, draga mea, ei nu mai sânt în stare de nimic. Tu ești mai puternică decât toți." Cineva râdea pe stradă. Apoi râsul depăși ferestrele și dispăru. În odaie rămase doar frigul. Cerul de plumb topit se zgâia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ce mă încearcă o ușoară depresie cînd îi parcurg ofertele de servicii bine puse la punct ? Rezistența de catifea — și ce faceți acum ? m-am interesat eu. — Mi-e și rușine să spun, că de cîte ori povestesc toată lumea mă invidiază..., a cochetat R. — Adică ? — Păi am părăsit Bruxelles-ul și ne-am luat o casă cu chirie într-un sătuc din Bretania, pe care plătim sub jumătate din ce plăteam în Belgia. Ne-am luat niște joburi în niște proiecte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mult mai mic. Esențial e însă că apucăm să și trăim, că la Bruxelles ajungeam pe la nouă seara acasă, ne încălzeam ceva la microunde și ne culcam, ca să fim în formă a doua zi la muncă. — Mda, recunosc că vă invidiez deja ! am șoptit eu, cu ochii deja în zare. Peste o zi, am avut o discuție similară cu o cunoștință din Tîrgu Mureș, om așezat și „winner” după toate criteriile noastre curente. De vreo doi ani își propune să lase
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
2. tendința spre bîrfe, scenarii și jocuri politice ; 3. tendința de a se crede mai deștept ; 4. înclinația spre distracție ; 5. dorința de a fi lăudat ; 6. tendința de a căuta țapi ispășitori ; 7. comoditatea, lenea ; 8. tendința de a invidia ; 9. mîndria, orgoliul ; 10. superficialitatea („merge și așa”) etc. Mai vedeți multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor ? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Sîntem de acord cu toții că multe ar trebui să fie și la noi „ca în țările civilizate”, cu o singură excepție însă : discursul public. (Ah, era să uit ospitalitatea noastră strămoșească, pentru care, de asemenea, nu există model civilizațional de invidiat !) Și totuși, într-un fel, de la aceste reguli ale conăvorbirii începe totul. Ele instituie și garantează poate mai mult decît orice altceva ordinea Civilizației, elaborînd și rafinînd de-a lungul secolelor proceduri ale discuțiilor eficiente care să acorde șanse egale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui flașnetar sașiu i-o trăsese din coș. Abia acum o citi, punându-și ochelarii: „Îți place a glumi, a petrece cu prietenii, din care cauză multe dame te invidiază, dar inima ta este numai a aceluia cu care ești căsătorită. Vei trăi 80 de ani. În bună căsnicie vei trăi. Și de bărbatu-ți n-ai a te feri. Răsplata îți va fi fericire. Loterie: 13.21.26.“ O să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se distingeau fulgii unul câte unul, ca niște bulinuțe albe, cu trăsuri și oameni micșorați de perspectivă. Alta era făcută pe vreme bună, într-o zi luminoasă, lângă redacția ziarului L’Indépendance Roumaine, pe care toți cei de la Universul îl invidiau pentru partea tehnică: toate mașinăriile erau aduse din străinătate și ziarul arăta ca Le Figaro. — Aici nu e conu Costache Boerescu? spuse Peppin și ncepu să râdă. — Chiar el, mi-a atras atenția și Marwan, când le-a adus. — O să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
genere mai multe decât ar fi vrut. De-obicei îi plăcea mai mult unul din cei doi, dar, vorba lui Peppin Mirto, pe oamenii căsătoriți îi iei la pachet, n-ai ce-i face. Erau și unii pe care-i invidia sincer, pentru că dădeau din aripi și își schimbau direcția de zbor exact în aceeași secundă, iar o asemenea pereche era Agata cu Leon Margulis. Oare ar fi putut și el să zboare deodată cu ea? Oare ce s-ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tânăr cu ochelari rotunzi, vorbea încetișor cu o doamnă și era cu gândurile în altă parte. Intră și administratorul care, dimpotrivă, vorbea tare și melodios, parcă era pe scenă. Oricum, erau puțini, unii trăgeau chiulul și, câteva momente, Dan îi invidie. Lumea se îmbrăcase ceva mai grijuliu decât în zilele obișnuite, dar mâzga de pe stradă nu încuraja fanteziile vestimentare. În partea de sus a încăperii se vedeau bluze subțiri, mulate, decolteuri bine garnisite cu sâni tineri și coliere ieftine sau cercei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ori a făcut-o dureros de târziu. Marii reformatori nu s-au întâlnit cu odihna decât pe cruce. Merită să muncești toată viața pentru un bust. Chiar dacă posteritatea te va scăpa de apăsarea lui. Atât gloria cât și anonimatul își invidiază reciproc privilegiile. În definitiv, și pleava a pus umărul la gloria pâinii. Toată viața, creatorii de artă nu fac decât să-și construiască absența. Tot mai mulți oameni sunt tentați de scurtătura vicleană spre podium. Oamenii de geniu ni se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cei care îți oferă o șansă să te înșeli. Cea mai mare grijă a noastră e să rămânem în viață, nu să trăim. Orice societate are în dotare și imbecili. Depinde însă pe ce raft îi așază. Proștii nu-i invidiază pe cei inteligenți. Îi compătimesc. A ajuns în culmea ratării. Îl laudă toți proștii. Cel care rage nu mai are nevoie de adeverință că-i măgar. Imbecilii nu se încumetă să transforme lumea. Le vine mai ușor să o răstoarne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală. Contează ce cânți, dar și la ce balcon. Muzica - încă o liturghie a speranței. Unii trec prin cultură fără urmări grave. Îmi cad uneori în mână cărți atât de slabe, încât îi invidiez pe analfabeți. Sunt cărți pe care le citești parcă ai mânca pește : mai mult scuipi. În curând oamenii nu vor mai citi decât facturi. Nu mințiți tineretul ! Avertizați - l că cea mai nerentabilă prestație a speciei umane este cultura. O
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a ajuns un important prilej de publicitate. Cedările morale se transformă, de regulă, în bumerang. Fără puțin orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul. Dușmanii de moarte ai artiștilor sunt invidia și resentimentele. Mediocritate înseamnă idei cu platfus. Când dialogul devine bârfă, lasă un gust acru de șampanie răsuflată. Orice viciu este un cal troian. Ciocoiul de tip nou are un limbaj birjăresc, gândește pe sponci și se spală rar. Un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
semănau bine între ei, gemeni nu puteau fi, categoric! Doi gemeni nu stau chiar așa de apropiați unul de celălalt și nu se sorb așa de drăgălaș din priviri. Precis sunt soț și soție. Împreună formează o pereche demnă de invidiat și de admirat în același timp. Și-ar fi dorit și el o parteneră, care să-i semene și alături de care să călătorească împreună, exact ca și acești doi parteneri. Și serviciu, după toate probabilitățile, îl aveau tot prin apropiere
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
foamea care trebuia astâmpărată, își reveni imediat și continuă dialogul. Dar cum a murit? Bănuiesc că era tânăr. Era totuși plăcut să o asculți. Vorbea cu un accent specific moldovenesc și cu o precizie, în alegerea cuvintelor, pe care ar invidia-o orice intelectual. Tocmai a împlinit patruzeci de ani... După câteva momente de tăcere, în care probabil se gândea la trecut, mută privirea spre băiatul care mânca cu poftă mușcând când din pâine, când din bucata de brânză, când din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o recompensă pentru devotamentul și hărnicia ei, cu care să-și cumpere ceva pentru a-și satisface anumite plăceri personale, imediat îi dădea stăpânului. Așa că, cine se frigea odată, a doua oară o lăsa baltă. În anumite momente, Bidaru o invidia pentru naivitatea și pentru felul ei simplu de a exista, iar pe Nea Laie îl admira pentru ingeniozitatea cu care a reușit să-i canalizeze potențele în folosul său și al chiriașilor. În concluzie, Mura avea o singură plăcere, să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lăsase mustață. Îi venea bine cu ea. Brunet, cu părul puțin ondulat, manierat și persistent în acțiune. Când vorbea își alegea cu multă atenție și migală cuvintele. Până la urmă le nimerea perfect. Cu toate că eram profesoara lui, îl admiram și îl invidiam tocmai pentru felul lui de a fi. Dacă nu mă înșel, era un tip libertin, mai bine spus un nonconformist. O problemă îl nedumerea pe Bidaru. O singură oră de matematică a făcut cu ea în calitate de profesoară. Cu restul clasei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]