3,057 matches
-
(cunoscut în istoriografie și că Budai Nagy Antal, n. ? - d. 14 decembrie 1437, Cluj-Mănăștur) a fost un nobil maghiar din Comitatul Cluj, conducătorul Răscoalei țărănești de la Bobâlna din 1437. Se pare că familia sa a fost originară din localitatea Vechea (în Evul Mediu
Antal Budai () [Corola-website/Science/306969_a_308298]
-
pentru săvârșirea de abuzuri și crime, atunci când faptele au fost evidente și clare ele au fost descrise ca atare în lucrări și studii. Unul dintre obiectivele necesare pentru activitatea științifică a fost să se elaboreze o analiză de detaliu asupra istoriografiei Revoluției Române din Decembrie 1989. Varietatea lucrărilor ce tratau evenimentele au determinat cercetătorii IRRD să întreprindă o evaluare complexă a acestora. De asemenea, obiectivele cercetării științifice a IRRD s-au concentrat pe identificarea acelor tendințe și influențe externe din proximitatea
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
acestei mari țări. Se pare că motivul a fost neacceptarea, din partea spătarului, a protocolului imperial pe care l-a considerat umilitor. Totuși, relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat document istoric. Pe lângă descrierea moravurilor chinezești, întâlnim aspecte din Siberia, Mongolia. În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de "Nikolai Spafari" (Spatar)", "fără a se menționa că era român". "Lucrarea sa De la Tobolsk până în China (note de călătorie) este editată în 1888 de G. Sion, într-o traducere neștiințifică, după un manuscris grecesc
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
suprapuse, descriu un careu central, deasupra căruia se înaltă un turn, cu patru secțiuni distincte. Pe latura sudică a altarului s-a adăugat un diaconicon scund, boltit semicilindric; târzii sunt și pronaosul vestic, precum și coridorul sudic al navei, astăzi ruinate. Istoriografia laică pledează pentru apartenența construcției, la marea familie a edificiilor cneziale românești din secolele XII-XIV, cu indicarea nobililor hațegani Mănjina drept ctitori. Preluând o ipoteză din 1775 a unui ofițer din armata austriacă, Sylvester Joseph von Hohenhausen, istoriografia bisericească susține
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
astăzi ruinate. Istoriografia laică pledează pentru apartenența construcției, la marea familie a edificiilor cneziale românești din secolele XII-XIV, cu indicarea nobililor hațegani Mănjina drept ctitori. Preluând o ipoteză din 1775 a unui ofițer din armata austriacă, Sylvester Joseph von Hohenhausen, istoriografia bisericească susține că, la origine, lăcașul ar fi fost un monument funerar ridicat în memoria generalului Longinus (secolul II), dar încreștinat în cursul secolelor IV-V; abandonat după 568, acesta s-ar fi reutilizat ca biserică după mijlocul secolului al
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
fenomenului. Tipărind în două ediții amplu comentate "Discursul de la Blaj" al lui Simion Bărnuțiu, C. descoperă în cunoscutul text politic structuri de expresie literară, care îl apropie de marea retorică europeană a anului 1848, exemplul de referință fiind [[Felicité Lamennais]]. Istoriografia momentului este la fel de tributară prozei romantice, fapt demonstrat în lucrarea monografică cu titlul "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian". [[Mircea Zaciu]] a caracterizat discursul epistolar din "Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian", publicată de C. împreună cu [[Iosif Pervain]], drept un
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Cluj-Napoca, I, 1998, nr.1, p. 4 și în “Foaia poporului”, Sibiu, 1998, nr.39-40, p. 5; "Horea și masoneria?", în “Francmasoneria magazin”, București, I, 1999, nr.1, p. 3-6. [[Remus Câmpeanu]]: "", în vol." Biserica Română Unită între istorie și istoriografie", Cluj-Napoca 2003, p. 252-262; "Dicționarul general al literaturii române", [II], C/D, București, 2004, p. 203-204; Dan Fornade, "Personalități clujene (1800-2007)", Cluj-Napoca, 2007, p. 125-126; Cornel Udrea, "Microfonul cu cerneală. Almanah monografic al scriitorilor radiofoniști clujeni 1954-2009", Cluj-Napoca, 2009, p.
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
(cunoscut în istoriografia română drept spătarul ; n. 1640 - d. 1716) a fost unul dintre cei șase fii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Mihai Cantacuzino a fost mare stolnic și spătar al Țării Românești la sfârșitul secolului al XVII-lea. Împreună cu fratele său stolnicul
Mihai Cantacuzino () [Corola-website/Science/307434_a_308763]
-
din partea capitulului din oraș, autentificarea actului lor privilegial. Prezența evreilor în orașul Pesta este consemnată și în epoca ocupației otomane, dar după eliberarea orașului din anul 1686, timp de o sută de ani, nu există nicio consemnare a prezenței evreilor. Istoriografia explică acest aspect prin faptul că orașele regești libere, temându-se de concurența comercială și industrială, au interzis așezarea evreilor în orașe. Procesul verbal al conscripției evreilor din anul 1727, consemnează despre orașul Pesta: Până în ultima treime a secolului al
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
au colaborat la o traducere în latină a operelor lui Lucianus, care a fost publicată în 1506. Între 1513 și 1518, Morus a lucrat la "History of King Richard III" („Istoria regelui Richard al III-lea”), o lucrare neterminată de istoriografie, bazată pe cartea „"Declinul tragic al lui Richard al III-lea, Suveran al Britaniei"” (1485) de Sir Robert Honorr. Acea lucrare a influențat profund opera lui Shakespeare, „Richard al III-lea”. Atât opera lui Shakespeare, cât și cea a lui
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
îl învinovățea pe Henric pentru persecuția tatălui său, Sir John More. Unii comentatori au văzut în opera lui Morus un atac la adresa tiraniei regale, mai degrabă decât la adresa lui Henric însuși sau la adresa Casei de York. „Istoria” este o operă de istoriografie renascentistă bine redactată, remarcabilă mai degrabă pentru stilul ei literar și respectarea preceptelor clasice, decât pentru acuratețea istorică. Opera lui Morus, alături de cea a istoricului contemporan cu el Polydore Vergil, reflectă o distanțare de cronicile medievale, mundane prin comparație, și
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
puterea a fost cucerită de Iosif Vissarionovici Stalin. El a supus întreaga societate sovietică unui proces de "epurare", prin care a distrus orice urmă de opoziție internă din partid, armată sau din rândurile populației. Al doilea război mondial, cunoscut în istoriografia sovietică și rusă ca "Marele Război pentru Apărarea Patriei", a devastat cea mai mare parte a zonei europene a URSS-ului și a dus la moartea a numeroși civili și militari sovietici și din celelalte țări implicate în conflict. După
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
Commentarii de Bello Gallico" lui Cezar însuși. Sub Napoleon III, persoana lui Vercingetorix ca fiind reprezentant al culturii galice a fost promovată. În contextul conflictului franco-german, joacă rolul figurii mitice și naționale a primului popor de Franța, motiv important în istoriografia franceză a secolului XIX. La școli, a fost prezentat între ani 1870 și 1950 ca fiind primul conducător al francezilor. Originea numelui „Vercingetorix” rămânea inexplicată pentru mai mulți ani. Plutarh, în opera sa "Viețile paralele ale oamenilor iluștri", l-a
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
"'Ruimii "rușilor" este controversată. Deși vastă majoritate a istoricilor consideră valabilă "teoria normanda", unii savanți (în special școală sovietică de istoriografie) au emis teorii ale unor origini alternative. Astfel, ei consideră că este vorba mai degrabă de denumirea unei ocupații specifice (negustor/pirat/mercenar) anumitor popoare scandinave (vikingi, normanzi, varegi) la început, iar mai apoi ale slavilor. Până la urmă, miza acestei
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
interne, Cirus cel Mare ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Cambyses II (529 î.Hr. - 522 î.Hr.), fiul lui Cirus al II-lea cel Mare, personalitate controversată în istoriografie datorită excentricității decizilor sale, transformă în 525 î.Hr. Egiptul într-o satrapie a Imperiului Ahemenid. Darius I cel Mare (522 î.Hr. - 486 î.Hr.), genial om de stat, reorganizează, după cucerirea Punjabului (519 î.Hr..), vastul imperiu, care acoperea acum cca. 5
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
alcătuită în 1154, zona aflată între Dunăre și Marea Neagră este denumită "Burgean" sau "Brugean". În 1185, în urma răscoalei fraților "vlahi" Asan și Petru, Dobrogea intră sub dominația statului Imperiului Vlaho-Bulgar, numit în documentele epocii "Regnum Bulgarorum et Valachorum", dar în istoriografia modernă „Al doilea Imperiu Bulgar”. Aceasta durează până în 1320/5, când Dobrogea devine independentă sub numele de "Principatul de Cărvuna", denumit în istoriografia modernă „Despotatul Dobrogei”. În acest timp se vorbea în zonă graiul „dician” menționat în lucrările lui George
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Dobrogea intră sub dominația statului Imperiului Vlaho-Bulgar, numit în documentele epocii "Regnum Bulgarorum et Valachorum", dar în istoriografia modernă „Al doilea Imperiu Bulgar”. Aceasta durează până în 1320/5, când Dobrogea devine independentă sub numele de "Principatul de Cărvuna", denumit în istoriografia modernă „Despotatul Dobrogei”. În acest timp se vorbea în zonă graiul „dician” menționat în lucrările lui George Vâlsan, un grai al limbii române influențat de limba greacă (influență perceptibilă prin unele nume de plante sau animale și îndeosebi pești, prin
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
un câștig minim : 7412 km2 secetoși fără resurse miniere și 400.000 locuitori în proporție de 96% turci, bulgari, tătari, găgăuzi, romi și greci... La capătul ""Marele Război"" (cum a rămas prima conflagrație mondială în conștiința contemporanilor și în paginile istoriografiei mondiale) este împlinită întregirea României. Dintre toate teritoriile regatului întregit, Cadrilateurl este singurul în care Românii reprezintă sub 4 % din populație, dar această proporție va fi dublată prin așezarea aici a mai multor mii de familii de Aromâni veniți din
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
peninsula Balcanică (Albania, Iugoslavia, Grecia și Bulgaria). Dar, în cadrul ostilității apărute din acest motiv între România și Bulgaria, Dobrogea este de acum încolo un "„măr al discordiei”" între cele două țări, Bulgaria revendincând acum întreaga provincie până la gurile Dunării, în timp ce istoriografia bulgară socotește de atunci încoace Dobrogea medievală ca un stat exclusiv bulgăresc, aceasta până în zilele noastre și în ciuda lucrărilor „Comisiei mixte de istorie bulgaro-română” înființată la 5 iulie 2001. În vara lui 1916 România intră în război de partea Antantei
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Revoluția de la 1848 a captivat generații întregi de istorici. Mai mult, evenimentele din Transilvania au fost abordate în viziuni proprii, nu numai de către istoriografia românească, ci și de cea maghiară, germană (săsească) și austriacă. Prin urmare, o istoriografie nu numai bogată, ci și complexă, în raport cu dimensiunea europeană a evenimentului, pluralitatea problemelor ridicate și locul pe care îl ocupă în istoria modernă a României. I
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
Revoluția de la 1848 a captivat generații întregi de istorici. Mai mult, evenimentele din Transilvania au fost abordate în viziuni proprii, nu numai de către istoriografia românească, ci și de cea maghiară, germană (săsească) și austriacă. Prin urmare, o istoriografie nu numai bogată, ci și complexă, în raport cu dimensiunea europeană a evenimentului, pluralitatea problemelor ridicate și locul pe care îl ocupă în istoria modernă a României. I s-au consacrat, în consecință, mai multe colecții documentare, monografii, studii și articole, apărute
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
atât înainte de 1989 cât și în lucrările recente. Bunăoară acad. Gh. Platon, în 1985, referindu-se la bibliografia Revoluției de la 1848, menționa că “ În lipsa unei sinteze substanțiale - fenomenul își așteaptă încă exegetul”. (88) Iar recent o temeinică abordare a tematicii istoriografiei Revoluției române de la 1848 face specialistul în istoria modernă, prof.univ.dr. Liviu Maior, în recenta sa lucrare 1848-1849. Românii și ungurii în revoluți. Evidențiind faptul că istoriografia europeană cunoaște, în ultimele decenii, o nouă interpretare a Revoluției de la 1848, recurgându-se
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
substanțiale - fenomenul își așteaptă încă exegetul”. (88) Iar recent o temeinică abordare a tematicii istoriografiei Revoluției române de la 1848 face specialistul în istoria modernă, prof.univ.dr. Liviu Maior, în recenta sa lucrare 1848-1849. Românii și ungurii în revoluți. Evidențiind faptul că istoriografia europeană cunoaște, în ultimele decenii, o nouă interpretare a Revoluției de la 1848, recurgându-se “la o nouă metodă menită să aducă clarificările necesare, și anume la studierea mentalității revoluționare, la punerea în valoare a sensibilității colective, aducând pe scena istoriei
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
revoluții a secolului al XIX-lea”. Este apoi subliniat faptul că sub aspect ideatic revoluția pașoptistă a avut trăsături comune pe plan european, urmărind: “eliberarea țăranilor, afirmarea dezideratelor naționale și libertatea pe plan politic, prin promovarea constituționalismului și parlamentarismului”. În ce privește istoriografia românească privitoare la Revoluția de la 1848, autorul evidențiază că deși acesteia i s-au consacrat “un număr impresionant de studii, articole, monografii și colecții de documente... Ceea ce ne lipsește este însă o monografie a revoluției române de la 1848 care să
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
doar o lună: la Românești, la Șerbănești și la Boianu. Neagu Djuvara comentează despre domniță, ca și despre alți domnitori din aceeași perioadă, că "au tăiat atâția boieri (ca și Lăpușneanu în Moldova), încât s-a crezut un timp în istoriografia noastră că boierimea din epoca medievală fusese exterminată în ambele țări și că boierimea din secolul XVII reprezintă o serie cu totul nouă" . Pornind de la această legendă, Alexandru Odobescu a scris o nuvelă istorică despre viața ei, însă, încă nu
Doamna Chiajna () [Corola-website/Science/302522_a_303851]