3,495 matches
-
ai făcut o primire extraordinară. Pe cine? Pe Rege. Ai zis Rege și nu te-ai ridicat în picioare?! Mă ridic în picioare și plec privirea către bombeurile pantofilor. Rostesc aproape ritual: Trăiască Regele în Pace și Onor. De țară iubitor/Și apărător de țară. Dorin Robu se ridică și el. Este solemn și îngînă același refren. Oponentul stă ostentativ jos și rîde. Cabotinilor, țipă către noi. Spre surprinderea mea, Dorin Robu apucă halba de bere și o toarnă în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din comentariile pe care le formulează într-un justificat spirit polemic, o idee extrem de importantă: resortul uman - de emoție și de rațiune - care îl îndeamnă pe scriitor să nu iasă din sfera realului ce izvorăște din conștiința lui de creștin iubitor al dreptății și adevărului lui Dumnezeu. Astfel se cere a fi receptată și interpretată această carte, ce pune lumina cea adevărată asupra unui timp istoric în care viața nu semăna deloc cu o apă aflată într-o curgere lină, netulburată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1-1595 aprilie 24) 7103: „Iată, eu...Aron voievod...am hotărât...am dat și am întărit sfintei mănăstiri din nou zidite de noi, anume din Tarină ...două moșii...Rânzești și Averești.” - Din câte se spun, Aron Vodă nu a fost prea iubitor de cele sfinte, dar în acest zapis el vorbește ca cel mai credincios domn. - Trebuie să știi, dragul meu, că vorbele de la începutul hrisoavelor sunt scrise din știința diecilor domnești. Doar hotărârile voievozilor sunt cele izvorâte din vrerea domnilor, dar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zis încă nimic. La mulți ani! Ce știi să faci? „Ciocoiul nu are o ocupație anume rezervată pentru sine“, nu iubește și nu poate practica nici o profesiune - spune Constantin Rădulescu-Motru, într un text din 1908. „Încarnare a dorinței de putere“, iubitor de ranguri, „poftitor de onoruri“, incapabil să depășească orizontul satisfacției imediate, ciocoiul nu-și pune problema dacă merită încrederea publică, dacă poziția lui socială corespunde unei îndemânări anume, dacă nevoia lui de a fi în fruntea bucatelor are acoperire într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii și ofrande hipercalorice.“ Dl Stângă gândește viguros și scrie excelent. Îi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o chestiune de avantaj reciproc Între plante destul de Îndepărtate sistematic, mai bine-zis evolutiv, pe care am evocat-o mai demult, pe atunci Între grâu și mac. Bostanul, ca și macul, plante dicotiledonate, apărute Într’o etapă timpurie a evoluției, sunt iubitoare de negentropie, esența mediului acelor vremuri, dar nu atât de eficiente În a și-l crea; crea, căci asta face orice plantă cu mediul său. În schimb, porumbul, ca și grâul, plante monocotiledonate, apărute Într’o epocă mai recentă și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
momentul În care trebuie să răsară. Lucrul se observă și din biocâmpul semințelor, care devine brusc reductiv, adică negentropic, radiind energie, desigur În defavoarea altor caractere, cum ar fi scăderea puterii de germinare chiar. Ei bine, ca plantă recunoscută drept mare iubitoare de căldură, bostanul e semănat prin mai. Cam devreme, ar zice biocâmpul, arătând dorința de germinare prin iunie... Timp În care bostanul așteaptă ca Înaintemergătorul porumb, alt iubitor de căldură, dar căruia biocâmpul Îi dezvăluie trezirea Încă din martie-aprilie, când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atribut al lui Apollo. La urma-urmei e vorba de popoare mai mult sau mai puțin e păstori. Și, unde e oaie, va fi și lup, care le va inspira sau chiar imprima calitățile lui: isteț, Îndrăzneț, tenace și, de ce nu, iubitor. A se privi la câine care, deși nu se știe prea bine dacă provine din lup, șacal ori din sine Însuși, o dovedește. Și șacalul, pentru puii, familia și haita lui. Și, ca și popoarele pe care le-a definit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai ales că aplic până la capăt vorba cu „dragi ți’s fetele...“. Căci norocul pe care mi-l poartă pisicile, mai ales negre, devine ghinion când le pun ghilimele. O spun ca s’o știe și delicata amfitrioană 65, tot iubitoare de pisici. Știu eu? poate ne Încuscrim. Cu tot palmaresul meu alcătuit din victorii à la Pirrhus, mărturisesc că admir această jumătate și ceva a speciei noastre și Încerc acum să-mi justific opinia. Din capul locului Însă, trebuie să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care și-a cucerit aleasa, atrage, sacrificându-se adesea, pe vânător - animal ori uman deopotrivă - departe de cuibul În care femela, modest „Îmbrăcată“, una cu pământul ori scoarța arborelui - nu ca la noi -, construiește viitorul speciei lui. Dar urzica e iubitoare. Și astfel nu doar urzica, care are grija „puiuților“, dar și urzicul, căci mai e nevoie de el la anul, trece prin aceleași transformări, „făcându-se una cu pământul“. O precauție În plus, poate o redundanță, menită a asigura perpetuarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e aceea a Naturii. De fapt a fost altfel, o suită de răspunsuri la tot atâtea Întrebări, dar mă limitez, semnând, doar la ce-mi aparține, adică la răspunsurile la Întrebările, subînțelese, ale delicatei interlocutoare - Gabriela Câmpeanu; și ea o iubitoare de pisici... Că am primit, la Salonul de invenții de la Iași, anul acesta, aur, că la Novi Sad ăsta a devenit argint - dar acesta mă bucură cel mai mult, căci sârbii Îmi sunt cei mai buni prieteni -, pentru ca la Bruxelles
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisică. Nu vă rămâne decât s’o acceptați sau să Întoarceți butonul. Eu Însă mă dau peste cap și mă fac om. Și, dacă sunt doar patru zile de când ne-am amintit de plecarea lui Eminescu, și el un oarecum iubitor de pisici, să-l citez: „antitezele sunt viața“. Cuvinte rostite Într’o vreme În care ecologia făcea primii pași, neștiind Încă că va deveni, dintr’o ramură a biologiei, știința supremă, integratoare, a lumii. Dar nu de orice antiteze e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu piciorul Într’o amărâtă de „javră“. E vorba, totuși, de aceeași specie... Vedeți voi? Cât de tehnologizați ați fi, n’ați putut niciodată să vă izolați total de Natură. Firesc, lângă voi s’au apropiat alții. Zisele specii antropofile, iubitoare de oameni, spuneți voi În infatuanta poziție de „stăpân al Naturii“ pe care v’ați atribuit-o. Fiecare v’a oferit ceva: un beneficiu oarecare. Eu, pisica, o atmosferă, o liniște a căminului, chiar câteva ghidușii; el, câinele - regret că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că hidrocentrala furnizează o energie curată. O fi ea aceea pe care tot Soarele de deunăzi a fixat-o În picătura de apă care izbește aripa turbinei, dar... Transformând râul În iaz, i-ați degradat fauna, căci una e păstrăvul iubitor al apei nu doar oxigenate, dar negentropice prin mișcare, stăpân până atunci, iar alta carasul, iubitor al iazului mâlos și stagnant, care se Înstăpânește. Poate greșesc, căci nu Întreg râul a devenit iaz. Doar că, chiar și peștele căruia Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de molid Iar frumoasa, visătoarea, BASARABIA, bălaia, Cu păr lung de aur moale, cu obrajii ca văpaia, A primit în stăpânire de la tatăl ei iubit Un ținut mănos și rodnic, Țara cea din răsărit. Și DOBROGEA, ocheșica, cea de Soare iubitoare, A ajuns prințesa Țării dintre Dunăre și mare. Iar MUNTENIA, zglobia, a primit acel cuprins Ce se-ntinde chiar pe șesul de sub Muntele cel nins. Și OLTENIA, sprințara, prea zburdalnica lui fată, Cea cu joc născută parcă și cu cântec
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
e în ceri233. Sunt surprinse apoi trăsături definitorii ale structurii sale: melancolia, neopozitivismul, dar și alte elemente ale realismului unei vieți pe cât de tumultuoase și pline de creativitate, pe atât de nefericite: Un copist avizat a se cultiva pe apucate [...], iubitor de singurătate [...]. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei asta era toată viața lui. Cum s-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pe care tu, n-ai s-o cunoști. Stătu pe gânduri voievodul Și se gândi că nu-i de-ajuns Să fii mereu măreț și veșnic De măreția ta cuprins. Mai trebuie să ai un suflet Frumos, și blând și iubitor De vrei să fii iubit de lume Și de podoaba codrului. Prin anii 1978-89, Adrian Păunescu prezenta Cenaclul Flacăra la TV și în piețele publice, pe stadioane, acest minunat cântec, cu versurile de mai sus, îl cânta o tânără din
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
zic să vă dea Dumnezeu sănătate să continuați această deosebită muncă, mult folositoare. Prietenia se naște oriunde. Nu înseamnă prieteni numai relații cu pretenții să dai - să-ți dea, ca la troc - prietenia este un sentiment sincer, cald, o atitudine iubitoare, dezinteresată material. Bineînțeles, prietenia o percepe fiecare, eu așa o înțeleg, și mă bucur că cele patru prietene ale mele, despre care am amintit, ne-am comportat fiind și prietene de carte, de lucru, împărțindu-ne grijile personale ca și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
faceți, nu numai că efortul fizic sau intelectual este de zece ori mai mare, dar fluxul energetic e minim, scăzut, negativ... Când ceea ce faci îți place și intenția are șapte izvoare mănoase, care te duc la izbândă. Este creatoare! Bună! Iubitoare! Frumoasă! În continuă afirmare și expansiune! Abundentă! Receptivă la nou... Iar izbânzile pe măsură! "Șeriful" tăcu. Din ceea ce ne-a spus înțelegeam și simțeam că bătrânul de lângă noi era un înțelept. Ne bucuram... Doamne! Câte ți-s date să "citești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
camere la Gimnaziul "Alecu Donici", devenit ulterior Liceul "Nicu Gane", în 1930 noua instituție s-a mutat, în sfârșit, într-o clădire proprie, frumoasă, corespunzătoare, schimbându-și și numele, din Muzeul Sucevei, în Muzeul Fălticenilor. Un mare geograf, călător și iubitor al mărturiilor spirituale, Ion Simionescu, vizitând muzeul, în perioada interbelică, prin 1925, îl așeza și aprecia "în fruntea tuturor muzeelor regionale, prin varietatea și însemnătatea materialului adunat". Dumitale i-a spus directorul noului salariat trebuie să identifici, în zonă, noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un gând paralel eram perfect conștient de condiția și situația mea, Însă tot mi se părea că aștept pe cineva care să-mi spună dacă am Început să semăn cu un gândac sau un șobolan, cu te miri ce lighioană iubitoare de Întuneric. Adevărul e că nu așteptam pe nimeni și nu venea nimeni. Trebuia Într-un târziu să ies eu și să ordonez la infinit ruinele, lanurile de blocuri și casele, așezările scurse ca o lavă Întărită și prăfuită peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu cuțitul pe la spate. O grămadă de gunoi, asta-i tot ce ar mai rămâne din mine. Până să adorm, În trenul de Timișoara, m-am tot rugat să las În urmă moartea asta de vierme sau șobolan, de lighioană iubitoare de Întuneric și sortită Întunericului. Aproape că scăpasem, nu mai aveam mult. Întunericul din compartiment devenea un vis cu Ortansa și cu Dacia roșie a lui Viorel pe care o conduceam nebunește printr-o viață de voiajuri și culori orbitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu m-ar prinde ziua pe drum ca să mă vadă ăștia care omoară poporul. Toată viața m-am ascuns de ei prin demisoluri și țarcuri și grajduri, ca un șobolan și un vierme, transformându-mă pe nesimțite Într-o lighioană iubitoare de Întuneric. Întunericul m-a salvat mereu și mă va salva și de astă dată. Cerul Îmi arată că mai sunt trei ceasuri până să se lumineze și deja am ajuns. Am bătut și am așteptat pe trepte În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un zâmbet de copil, și te primea în inima lui pururi deschisă... O simpatie largă iradia din ochii lui asupra lumii și asupra lui din ochii altora. Un suflet larg, un intelectual subtil, un doritor de mai bine, sincer și iubitor. Părea un om sever, profesorul nostru de latină, un om dur... spun „părea”, pentru că de fapt era bun și blând, iar dacă arbora, uneori, un aer de severitate, era pentru ca elevii să nu-i descopere această trăsătură de caracter... Fire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe cel învins, l-a urmat docilă pe învingător printre arborii deși. Și eu care aș fi vrut să-l aleagă pe cerbul înfrânt! Poate pentru că mă simt aidoma lui, la fel de neputincios și de trist. Am nevoie ca o ființă iubitoare să se sacrifice necondiționat pentru mine și să mă urmeze oriunde, oricât de slab și nevolnic aș fi. Dezolare Am trecut de cinzeci de ani. Mă simt golit de puteri și dezolat. Amintirea trecutului mă face să roșesc. E un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]