2,793 matches
-
ani, iar a doua dată de la 17 la 10 ani. Šljivančanin s-a născut în Palež, lângă Žabljak, Republica Populară Muntenegru, pe atunci în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, într-o familie din clanul muntenegrean Drobnjaci. Ca maior în Armata Populară Iugoslavă, Šljivančanin a luat parte la bătălia Vukovarului, care s-a desfășurat de la sfârșitul lui august și până pe 18 noiembrie 1991. După căderea Vukovarului, el a fost promovat la gradul de locotenent-colonel și numit la comanda unei brigăzi a JNA staționată
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
fost arestat la Belgrad de autoritățile sârbe pe 13 iunie 2003, ca parte a unei noi politici a Serbiei și Muntenegrului de a se conforma hotărârilor ONU și TPI. Înainte ca legile privind crimele de război să fie adoptate, presa iugoslavă relata că purta întotdeauna o grenadă de mână în buzunar. El a fost citat spunând: „mă arunc în aer dacă se vor apropia de mine”. La aflarea veștii că va fi arestat, mai multe sute de suporteri ai colonelului Šljivančanin
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
de ofițer al JNA.” Sentința i-a fost redusă la 10 ani de închisoare în decembrie 2010, pe baza mărturiei lui Miodrag Panić, un ofițer JNA care a declarat că Šljivančanin nu fusese informat de Mrkšić că soldații Armatei Populare Iugoslave vor fi retrași din Ovčara.
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
Gărzi Patriotice, corespunzând în mare ca rol unei forțe militare de rezervă sau unor forțe paramilitare guvernamentale oficiale. Fiecare stat constitutent al Iugoslaviei deținea propriile formațiuni militare de Apărare a Teritoriului, în vreme ce armata regulată a întregii federații era Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), care își menținea și ea propriile forțe de rezervă. Iugoslavia era un stat socialist, dar nu făcea parte din Blocul răsăritean. În 1948, ca urmare a rupturii dintre Tito și Stalin, Iugoslavia a întrerupt relațiile cu
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
urmare a rupturii dintre Tito și Stalin, Iugoslavia a întrerupt relațiile cu Uniunea Sovietică și aliații ei, iar în timpul Războiului Rece a devenit unul din membrii de frunte ai Mișcării de Nealiniere. După invazia sovietică din Cehoslovacia, în 1968, conducerea iugoslavă a început să se teamă de un eventual atac din partea URSS. Invazia Cehoslovaciei a demonstrat că forțele armate convenționale ale unei țări mici nu pot respinge un atac prin surprindere din partea unui agresor superior din punct de vedere calitativ și
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
a Teritoriului (TO) care să mobilizeze populația în cazul unei agresiuni. Continua pregătire de luptă a TO avea drept scop eliminarea etapelor de organizare și antrenament după începerea ostilităților. Forțele TO erau destinate să întărească trupele regulate ale Armatei Populare Iugoslave, oferindu-le atât o mai mare profunzime defensivă, cât și o populație înarmată pregătită să sprijine acțiunile de luptă. Numărul mare de civili înarmați ar fi dus la sporirea pierderilor într-o invazie a unui potențial agresor. Cel mai probabil
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
și Pactul de la Varșovia. Într-un asemenea caz, Iugoslavia trebuia să rămână o țară nealiniată și să nu accepte pe teritoriul său trupe străine aparținând niciuneia dintre alianțe. Doctrina recunoștea posibilitatea ca una din părți să încerce să cucerească teritoriul iugoslav ca bază pentru viitoare atacuri, pentru a-și asigura liniile de comunicații sau pur și simplu pentru a-și impiedica inamicul să ocupe acest teritoriu. O astfel de acțiune ar fi fost considerată agresiune și i s-ar fi rezistat
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
astfel de acțiune ar fi fost considerată agresiune și i s-ar fi rezistat. Indiferent de ideologia sa, ocupantul ar fi fost considerat inamicul Iugoslaviei. Forțele de Apărare a Teritoriului au fost înființate în 1969, ca parte integrantă a doctrinei iugoslave a "Apărării Naționale Totale". Forțele TO erau alcătuite din civili bărbați și femei apți de luptă. Între 1 și 3 milioane de iugoslavi cu vârsta cuprinsă între 15 și 65 de ani puteau lupta pe vreme de război în structurile
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
de Apărare a Teritoriului dispuneau de scafandri antrenați pentru misiuni de sabotaj și alte operațiuni speciale. Forțele de Apărare a Teritoriului erau ajutate de faptul că majoritatea cetățenilor-soldați din alcătuirea lor fuseseră la un moment dat recruți ai Armatei Populare Iugoslave care își satisfăcuseră stagiul militar obligatoriu. Dar recrutarea TO era oarecum limitată de dorința JNA de a include în propria rezervă militară cât mai mulți recruți posibil. Celorlalte surse de recrutare a personalului TO le lipsea pregătirea militară rezultată în urma
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
organizate de guvernele fiecăreia dintre republicile constitutive ale R.S.F. Iugoslavia: R.S. Bosnia și Herțegovina, R.S. Croația, R.S. Macedonia, R.S. Muntenegru, R.S. Serbia și R.S. Slovenia, precum și în fiecare din provinciile autonome Voivodina și Kosovo. Posibilitatea ca fiecare constituent al federației iugoslave să aibă propriile formațiuni armate a condus la îngrijorarea că, în eventualitatea unor încercări de secesiune, aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
din provinciile autonome Voivodina și Kosovo. Posibilitatea ca fiecare constituent al federației iugoslave să aibă propriile formațiuni armate a condus la îngrijorarea că, în eventualitatea unor încercări de secesiune, aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități paramilitare separatiste. Aceste foste forțe TO, împreună cu dezertori din Armata Populară Iugoslavă
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
iugoslave să aibă propriile formațiuni armate a condus la îngrijorarea că, în eventualitatea unor încercări de secesiune, aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități paramilitare separatiste. Aceste foste forțe TO, împreună cu dezertori din Armata Populară Iugoslavă și voluntari, au contribuit la fondarea armatelor statelor independente și celorlalte entități
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități paramilitare separatiste. Aceste foste forțe TO, împreună cu dezertori din Armata Populară Iugoslavă și voluntari, au contribuit la fondarea armatelor statelor independente și celorlalte entități politice înființate după destrămarea Iugoslaviei, incluzând armatele Bosniei și Herțegovinei, Croației, Macedoniei, Muntenegrului, Serbiei și Sloveniei.
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
a fost un general al Armatei Populare Iugoslave care a fost ucis în timpul Asediului Vukovarului. Înainte de începerea războaielor iugoslave, Bratić a comandat Garnizoana Novi Sad, parte a Armatei Iugoslave. În timpul Războiului Croat de Independență a primit misiunea de a ataca orașul Vukovar, care era apărat de armata croată
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
a fost un general al Armatei Populare Iugoslave care a fost ucis în timpul Asediului Vukovarului. Înainte de începerea războaielor iugoslave, Bratić a comandat Garnizoana Novi Sad, parte a Armatei Iugoslave. În timpul Războiului Croat de Independență a primit misiunea de a ataca orașul Vukovar, care era apărat de armata croată. La începutul asedierii localității, Bratić a fost numit comandat al „Grupului
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
a fost un general al Armatei Populare Iugoslave care a fost ucis în timpul Asediului Vukovarului. Înainte de începerea războaielor iugoslave, Bratić a comandat Garnizoana Novi Sad, parte a Armatei Iugoslave. În timpul Războiului Croat de Independență a primit misiunea de a ataca orașul Vukovar, care era apărat de armata croată. La începutul asedierii localității, Bratić a fost numit comandat al „Grupului de Operațiuni Nord”, în timp ce la comanda „Grupului de Operațiuni Sud
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
Sud” se afla colonelul Mile Mrkšić. „Grupul de Operațiuni Nord era alcătuit dintr-o brigadă mecanizată, un regiment mecanizat adus din orașul Pančevo și, ca întăriri, Unitatea 211 Tancuri din Baranja, staționată în Borovo Naselje. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
Bolivia, Bosnia și Herțegovina, Botswana, Brazilia, Bulgaria, , Burkina Fâso, Burundi, Cambodgia, Camerun, Canada, Capul Verde, Chile, China, Cipru, Columbia, Comore, Congo, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Costă Rica, Coasta de Fildeș, Croația, Cuba, Danemarca, Djibouti, Egipt, El Salvador, Elveția, Emiratele Arabe Unite, Ecuador, Estonia, Etiopia, Fostă Republică Iugoslavă a Macedoniei, Federația Rusă, Finlanda, Franța, Gabon, Gambia, Georgia, Ghana, Grecia, Guatemala, Guineea-Bissau, Ungaria, India, Indonezia, Iran (Republică Islamică), Irak, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Iordania, Kazahstan, Kenya, Kuweit, Kârgâzstan, Laos, Letonia, Lesotho, Liban, Libia, Liberia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malawi, Malaezia
Uniunea Interparlamentară () [Corola-website/Science/327430_a_328759]
-
1998, Partidul Radical Sârb a format o coaliție cu Partidul Socialist din Șerbia, Nikolić devenind vice-președintele guvernului sârb și, până la sfârșitul anului 1999, și al celui iugoslav. În 2000, el a început primul tur pentru președinția Șerbiei. În alegerile prezidențiale iugoslave din 2000, Nikolić s-a plasat pe locul al treilea în spatele lui Vojislav Kostunica și a lui Slobodan Milosevic. Apoi a candidat în alegerile prezidențiale din Șerbia din 2003, în care a obținut cele mai multe voturi în primul tur de scrutin
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
aur și platină în mai multe țări și clasându-se pe primul loc în mai mult de 12 țări. Miles a specificat două motive pentru crearea melodiei. Unul a fost dat ca răspuns la fotografiile copiilor căzuți victime în Războaiele iugoslave pe care tatăl său le-a adus acasă dintr-o misiune umanitară în fosta Iugoslavie. Celălalt, inspirat de cariera de DJ, a fost de a crea o melodie care să marcheze sfârșitul unui album care să micșoreze numărul de decese
Children (cântec) () [Corola-website/Science/324194_a_325523]
-
FC Cetinje, fondat în 1975. Clubul de handbal “Lovćen” a fost fondat la începuturile anului 1949. Cele mai bune rezultate au fost atinse la finele anilor 90' și la începutul secolului 21, când a câștigat 3 campionate a fostei republici Iugoslave. Pentru 2 sezoane, HC “Lovćen” a fost participant al EHF Champions league și o dată au jucat în semifinale. Astăzi, “Lovćen” joacă în prima ligă, fiind cea mai bună echipă de handbal din Muntenegru de ani întregi. A doua echipă a
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
(în ) este un film iugoslav din 1967, regizat de regizorul sârb Aleksandar Petrović. Titlul original în limba sârbă este Skupljači perja, care înseamnă "Strângătorii de pene". Filmul este centrat în jurul vieții unor țigani dintr-un sat aflat în partea de nord a Vojvodinei, dar tratează
Am întâlnit țigani fericiți () [Corola-website/Science/325644_a_326973]
-
etnice. Pe lângă Bekim Fehmiu, Olivera Vučo, Bata Živojinović și Mija Aleksić, în film joacă și mulți actori țigani care vorbesc în limba romani. "" este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune filme ale așa-numitului "Val Negru" din cinematografia iugoslavă. Protagonistul, Bora (Bekim Fehmiu), este un țigan fermecător, dar cu suflet rău, în timp ce soția lui mai în vârstă este supusă. Bora este îndrăgostit de mai tânăra Tisa (Gordana Jovanović), care este oferită în căsătorie de către tatăl ei. Cei doi intră
Am întâlnit țigani fericiți () [Corola-website/Science/325644_a_326973]
-
Se juca în sistem eliminatoriu, cu tur și retur, iar câștigătoarea s-a decis pe 13 noiembrie 1927 ca fiind AC Sparta Praga, câștigând cu 7-4 scor total în fața lui SK Rapid Viena. Ca urmare a performanțelor slabe ale cluburilor iugoslave și fondarea Seriei A în Italia, echipele iugoslave au fost înlocuite de către cluburile italiene în "Ediția a III-a". Creșterea numărului de sud-americani cu cluburile italiene a condus la o îmbunătățire considerabilă în standardul lor de joc și a reprezentat
Cupa Mitropa () [Corola-website/Science/325652_a_326981]
-
retur, iar câștigătoarea s-a decis pe 13 noiembrie 1927 ca fiind AC Sparta Praga, câștigând cu 7-4 scor total în fața lui SK Rapid Viena. Ca urmare a performanțelor slabe ale cluburilor iugoslave și fondarea Seriei A în Italia, echipele iugoslave au fost înlocuite de către cluburile italiene în "Ediția a III-a". Creșterea numărului de sud-americani cu cluburile italiene a condus la o îmbunătățire considerabilă în standardul lor de joc și a reprezentat un punct de atracție în celelalte țări participante
Cupa Mitropa () [Corola-website/Science/325652_a_326981]