5,069 matches
-
apleacă și Începe să scoată lucrurile din sacoșe: veste Într-o multitudine de culori, cărora le scoate Încîntată În evidență drăgălășenia și caracterul practic, cupoane Întregi de muselină, urmate de prosoape cu glugă și rățuște de cauciuc. Mai dă la iveală și costumașe de tot soiul, În toate nuanțele de galben, verde, purpuriu și portocaliu. — Dacă nu-ți plac, le poți schimba, repetă ea Întruna, pe măsură ce grămada de lucruri din mijlocul mesei continuă să crească. N-am vrut să iau roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mijlocitori între bine și rău, între viață și moarte. Îi consideram pe ucigaș, pe călău, pe bufon și pe prostituată drept uși ascunse spre casa de taină a puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie, m-am stricat la suflet. Ziua continuam să fac pe evlaviosul, dar la asfințitul soarelui tenebrele puneau stăpânire și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a lăsat jos sulița și s-a uitat la mine, sprijinindu-se molatic de ea. - Ce păcate? Întrebarea era fără răutate. I-am răspuns, spunându-i doar o jumătate de adevăr. - Mai ales zaruri și femei. A zâmbit, dând la iveală pentru prima oară un semn de simpatie. Surâsul lui te cucerea. Am înțeles, după cum își plimba ochii, că era pe cale de a lua o decizie, importantă pentru el. - Ești aici ca să mă-nveți ceea ce vreau eu să învăț, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde ne-am lăsat caii la un individ șchiop care avea grijă de gâște. Am luat-o pe jos până-ntr-o pădurice ce se rărea treptat, dând la iveală un luminiș de o frumusețe ieșită din comun. Ținuturile acelea încă nu-mi erau familiare; cu atât mai puțin traseul întortocheat pe care, plin de brațe, cotituri, lățiri și gâtuiri îl făcea râul. Acolo, după ce s-a despărțit în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui brigand. Și-a aranjat cele două pumnale ascunse sub glugă și, pipăindu-și capul ras, a mormăit: - După ce o să-l eliberăm pe Rotari, cineva trebuie să plătească și pentru fărădelegea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un semn al lui Rubiano, fiii săi, care duceau câte doi o seamă de desagi grei, s-au prezentat și i-au depus la picioarele lui Rotari. Turuind din gură și la fel de zadarnic, Rubiano a îngenuncheat și a scos la iveală două lespezi de piatră sculptate. Una arăta în relief o complicată împletitură de corzi de viță-de-vie, cealaltă era un labirint perfect în care patru linii, începând fiecare de la un colț, treceau pe sub celelalte și pe deasupra lor, încrucișându-se și încălecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
găsit stând pe pat. Cu el mai era una dintre concubine, care îi punea feșe de in cald pe brațe. Slăbise mult și era albit la față. Înfățișarea îi era tot severă, și își încleșta maxilarele ca să nu dea la iveală durerile care îl chinuiau. - Ce anume pot face pentru tine? l-am întrebat. Vorbea cu o ușoară gâfâială. - Am auzit că tu cunoști un călugăr, cineva care îți e prieten și care este și mare medic. Poți să dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe jos, cu puțin înaintea altor doi necunoscuți veniți călare, probabil ucigașii. Ariald l-a considerat om drept și longobard și a pus să fie săpată o groapă în interiorul bisericii, chiar în locul unde Stiliano a fost găsit. Au ieșit la iveală rămășițele pământești ale unei femei sau ale unei tinere, drept care el odihnește alături de cineva necunoscut. Un cioban, ajuns cu puțin înaintea mea la biserică, a declarat că l-ar fi auzit pe muribund îngânând rugăciunea care începe cu cuvintele Suscipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mănânce cu mâinile. Îl Întrebase În ce zodie este. Nu pot să cred, spuse el. Tu vrei să lași impresia că nu crezi În nimic, râse fata, dar eu știu că nu e adevărat. În cele din urmă ieși la iveală că amândoi erau scorpioni și că asta Însemna că Între ei putea să fie o puternică empatie. Dar gemenii? Întrebă el, cum se Înțeleg cu scorpionul? Emma era În gemeni. Nu există compatibilitate astrală, Îi răspunse Sarah. Cam asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ulei sau de apă, Încât Îți pierzi mințile. Toată mana aceea cerească - nostalgie și eternă invitație -, de fiecare dată când Își deschide o bere, mușcă dintr-o roșie, despachetează mâncarea semicongelată. Isuse. Toate luminile aprinse acum, pentru a scoate la iveală decadența consumată a unei case care de mult timp a Încetat să mai fie o casă. Buonocore trăia Într-o dezordine disperată, indiferentă și murdară. Ziare vechi, aruncate peste tot, la Întâmplare, deschise la pagina sportivă. O cutie zdrobită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în brațe, copilăria-napoi, credința în puterea de a face lucrurile mai bine, lăsând la o parte amăgirea lașității și a neputinței. Caut cu disperare prin cotloanele inimii mele gânduri, iubiri și uri ascunse, căci vreau să le scot la iveală, pentru că prea des acestea sunt închise. Dau frâu liber imaginației. Am prea multe de dăruit. Vrea lacrimi pe obraz să-mi cadă și fericirea-n ochi să-mi strălucească. Simt cum mă cheamă luna, acum cu zâmbet de fecioară parcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
câinilor - Negruțul, Pătatul și mai ales Minunea cu Trei Picioare, o cățea fermecată care supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din nou un băiețel - fără griji, puternic, încăpățânat. Suspiciunea lui s-a topit cu totul când Esau i-a amintit de ziua în care căzuseră amândoi în albia secată a unui râu și apoi intraseră plini de noroi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e pe placul zeului tatălui nostru, a zis el, provocându-l pe Iacob să-l contrazică. Vocile li s-au ridicat și frații mei și-au aruncat priviri necruțătoare la lumina lămpilor, dar Iacob nu și-a dat gândurile la iveală. - Acel câine netăiat împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din greu, aerul s-a umplut de un fum albăstrui, puturos, șoferii au oprit motoarele simultan, s-a făcut o liniște deplină, am tăcut și noi, ne-am adunat în jurul excavatoarelor, erau vopsite în galben, iar pe alocuri ieșea la iveală rugina, numai dinții cupelor luceau vag. Atunci unul dintre șoferi a coborât, a stat o clipă locului, s-a uitat la Prodan cel Mare, fugalamine, i-a zis. Prodan s-a dus la el foarte încet, aruncându-i întâi mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu oricum o să mă duc s-o ajut, numai așa, de-al dracu’. Zăcământul de aur Din câte știam noi, vechiul loc de exploatare a argilei fusese declara zonă interzisă, pentru că la cutremur se năruise un perete, care dăduse la iveală o mulțime de basoreliefuri preistorice de valoare inestimabilă, dar de când Zsolt ne-a arătat odată o pepită, toată lumea știa că adevăratul motiv nu era descoperirea arheologică, ci faptul că pereții erau doldora de aur, se zicea că ajunge doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încât era să și cadă de vreo două ori, când sticla s-a golit, i-a făcut și ăsteia vânt în puț, apoi s-a dus țopăind la mormanul de obiecte, l-a răscolit cu una dintre cârje, scoțând la iveală un borcan gol de murături, l-a ridicat și i l-a aruncat lui Jancsi, spunându-i să se ducă să-l spele, Jancsi abia apucase să facă doi pași, când caporalul a dat de-azvârlitelea după el și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
voce de femeie țipa într-una că arde magazinul, ei, și atunci lângă mine a început să vorbească o babă, spunea cu voce ridicată că nu în față e de mers, ci în spate, la magazie, atunci o să iasă la iveală ce dosesc vânzătoarele acolo, nici nu sfârșise bine de vorbit, că unii au și luat-o la picior spre ușa magaziei, abia ajunși acolo, ușa s-a și deschis și a ieșit muncitorul de la uzină, strigând că na, poftim, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată viața lui, pe ea o iubise, numai pe ea, iar bunica de aia a ținut ca sicriul să fie închis, ca să nu se afle adevărul, dar între timp taximetristul o scosese din sală, așa că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul cîrmei. Era Încă prea departe pentru a-i desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Moștenise de la strămoși privirea de un albastru mineral, singurul lucru cu adevărat atractiv de pe un chip cam molatec. Îmbrăcat fără afectare În haine costisitoare, arăta mai În vîrstă decît cei patruzeci și cinci de ani cîți avea, dînd la iveală și un Început de burtică. Efectele beției din ajun Îl făceau să articuleze cuvintele cu dificultate. - Nu știu ce să-ți spun... Fratele tău... Am băut cu toții mult ieri seară... Accidentul ăsta... - Nu e un accident. Yves se Întunecă la chip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
posedă doar oamenii cu foarte bună educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei că Aude nu era acasă, și de asemenea În defensivă. Se hotărî să se folosească de avantaj și dădu la iveală un lănțișor de prins la Încheietura mîinii de care erau agățate vreo zece brelocuri. Unul din ele era un talisman de la botez pe numele Aude Pérec. ZÎmbetul care lăsă să se vadă dantura perfectă a lui Chantal era prea larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai izbutea să gîndească deloc coerent de cînd Marie Îl Încolțise, cu un ceas mai devreme. Fusese uluit să afle că-l văzuse cînd se Întorcea acasă, cam pe la ora trei noaptea, dar Își pierduse cumpătul cînd ea dăduse la iveală brățara. PÎnă la urmă recunoscuse că se afla Împreună cu Aude, În noaptea care trecuse, pe faleză, dar că nu văzuseră nimic, nu auziseră nimic. O rugase pe Marie să-i Înapoieze brățara, să nu facă scene, dar În fața refuzului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire ironică. I se părea un tip greu de prins, agasant, genul care afișează o indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la ea pieziș. - Nu chiar atît de vagi, dezvălui el. Am vorbit la telefon cu medicul legist de la Brest, a descoperit urme de sînge sub unghiile lui Gildas Kermeur. Pun prinsoare că analizele În curs de efectuare vor da la iveală că e vorba de cel al lui Pérec. - Ești cumva clarvăzător? - Doar logic. Unghiile victimei au fost cu grijă curățate după ce a murit, dar nu suficient pentru a nu lăsa urme. Or, singurul care ar fi avut posibilitatea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crizei de violență. În timp ce Marie o ridica pe Chantal, care avea chipul Învinețit, Fersen Îl azvîrli pe doctorul Pérec pe canapea, unde acesta se prăbuși și, devenit brusc apatic, rămase Într-o stare de prostrație. Atitudinea lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]