2,789 matches
-
celor cu bani). Fiindcă am început neinspirat această amintire, desigur, o să ghiciți acum că este vor ba despre criticul A.I. El era măcelarul din piață! Descoperirea m-a uluit pur și simplu! Nici nu știam cum să-l abordez (îl jigneam oare, recunoscîndu-l?), ori să mă prefac că nu-l recunosc (mă va acuza de conformism?). Pe de altă parte mă simțeam complexat în fața lui, deoarece știam că este mai puternic decît mine, avînd o marfă vandabilă, "la mare preț", nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
încât putem să-l contrazicem chiar și pe Dumnezeu? Așadar de ce-ar trebui să vorbim despre realitatea și necesitatea Bisericii ca și cum ar fi vorba de administrarea unui oraș prin politica compromisurilor? Satana nu sunt eu, ci cel ce-l jignește pe Dumnezeu acoperindu-l de ignoranță. După câeva zile, cu mâinile legate precum un pușcăriaș, Tommaso a fost dus la mânăstirea din Altomonte. Patru inși îl însoțeau cu ordinul expres de a-l snopi în bătaie dacă ar încerca să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
devine mai ageră și mai conștientă. Namila uitase deja ce spusese, observația respectivă poate că îi scăpase în locul unui sughiț sau căscat, drept care continua să se îndoape cu lăcomie. Tommaso se opri oleacă să-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față, cu siguranță cineva are legături cu stăpânii noștri spanioli, însă condițiile ținuturilor la sud de Napoli sunt îngrozitoare. Când pătimești zile și săptâmâni ca mine, zăbovind pe coclauri, observând ce se petrece în jur
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă odihnesc,dar mai întâi trebuie să transcriu lucrarea și să fac o copie a ei pentru Marta. Calabria este cea mai bună, cea mai veche dintre toate ținuturile, dar ea este mai ales Telesio. Atunci când filosoful Calabriei tale este jignit, te superi. Fii atent să nu le dai motive în plus de înverșunare, mi s-a spus că ai tăi confrați te caută și că vor pune jandarmii pe urmele tale dacă nu te-ntorci la mânăstire. Este clar că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că se cuvine. Voi nu puneți întrebări, nu încercați să lămuriți nimic. Ați decis totul înainte ca eu să fiu adus aici. Și vă înșelați, deoarece vă bazați pe aparențe. Eu nu am fapte rușinoase de ascuns, nu l-am jignit pe Rege, n-am jignit puterea pe care voi o reprezentați. Pur și simplu, m-am gândit și am căutat să fac mai bună o viață care numai viață nu se poate numi: Vorbești prea mult, te aperi prost, dai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puneți întrebări, nu încercați să lămuriți nimic. Ați decis totul înainte ca eu să fiu adus aici. Și vă înșelați, deoarece vă bazați pe aparențe. Eu nu am fapte rușinoase de ascuns, nu l-am jignit pe Rege, n-am jignit puterea pe care voi o reprezentați. Pur și simplu, m-am gândit și am căutat să fac mai bună o viață care numai viață nu se poate numi: Vorbești prea mult, te aperi prost, dai dovadă de teamă. Toți cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este făcută de Achim Mihu (1983). Există însă populații, e adevărat că foarte puține, unde inclusiv desfășurarea căsătoriei este un prilej de ceartă și ostilitate fizică. La gusii din Kenya, familiile mirelui și miresei, rivale cu mult înaintea evenimentului, se jignesc și se bat chiar lângă patul noilor căsătoriți, inclusiv când aceștia sunt în toiul coitului (LeVine, LeVine, 1963). Ceremoniile însoțite de tensiuni și conflicte sunt caracteristice grupurilor care, deși inamice, practică totuși căsătoriile între ele, datorită unor condiții tehnoenvironmentale specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să iasă din sine Însuși și să se examineze la anumite intervale, făcând abstracție de senzația obișnuinței cu sine Însuși. Iată ceea ce face ca fiecare dintre noi să fie un mai bun critic al altora, decât al lui Însuși”.) Cine jignește uită repede; cine e jignit nu uită niciodată. Diferența de comportare dintre cei doi este determinată de faptul că una este să-ți reprezinți doar suferința morală pe care i-ai putea-o produce, printr-o insultă, unui semen, și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și să se examineze la anumite intervale, făcând abstracție de senzația obișnuinței cu sine Însuși. Iată ceea ce face ca fiecare dintre noi să fie un mai bun critic al altora, decât al lui Însuși”.) Cine jignește uită repede; cine e jignit nu uită niciodată. Diferența de comportare dintre cei doi este determinată de faptul că una este să-ți reprezinți doar suferința morală pe care i-ai putea-o produce, printr-o insultă, unui semen, și alta este să trăiești efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
legile ei de dezvoltare, are vârstele ei, ca și viața omului. Are o primăvară splendidă, o vară fierbinte, În sfârșit, o toamnă care pentru unii e caldă, luminoasă și bogată, iar pentru alții rece, ploioasă și săracă.” (V.Gr. Belinski) Nu jignești pe nimeni iubindu-l. („De când e lumea - ne spune un alt proverb -, n-a existat bărbat sugrumat de o femeie pentru că i-ar fi spus că o iubește.”) Când există dragoste, imposibilul devine posibil. (Sub imperiul fericirii date de o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu simte nevoia unor scuze. În schimb, „cine fuge de judecată vina și-o mărturisește”.) „Cu cât te prinde mai mult patima, cu atât te copleșește mai amarnic rușinea.” (L.N. Tolstoi) Același cuvânt poate să mângâie pe unul și să jignească pe altul. (Pentru că fiecare apreciază remarcele celuilalt din punctul său de vedere. De aceea se și spune: „Cine ce poftește lesne crede”.) „Cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-și exprimă bine propriile gânduri și le interpretează greșit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fel și În cazul disciplinei: dacă este impusă cu forța, va produce un sentiment de neplăcere, care-l va face pe cel În cauză s-o respingă.) „Nu trebuie să ridiculizăm părerile care se bucură de respect; prin aceasta Îi jignim pe adepții lor, fără să-i reducem la tăcere.” (Vauvenargues) Orice urcuș are și un coborâș. (Atenție, așadar, la obiectivele pe care ni le propunem: cu cât vor fi mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
proprii și luptă pentru respectarea ei, dar realitățile psihologice arată că acest sentiment se constituie la nivelul oricărei conștiințe individuale (marcat fiind Însă de limitele de dezvoltare a respectivei conștiințe). Numai așa se explică de ce un criminal se poate simți jignit În forul său interior atunci când altcineva Îl lezează În ceea ce el numește „onoarea” sa. Μ Conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate, individuală sau socială, este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul responsabilității asumate sunt deosebite
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
întregii lirici moderne 39. Iată preeminența poeziei în fața vieții! De altfel, în al doilea volum, Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui Carl Sandburg Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare -. [...] Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care poezia îl joacă în fața vieții. Exponentă a generației sale, Ana Blandiana "respinge ideea de frivolitate și își asumă condiția prin înțelegerea rostului superior"54, păstrând fundamentul originar pe care să se sedimenteze evoluția. Cine ar putea să mă jignească?/ Măduva surâsului mi-e caldă/ Chiar și-atunci când înghețat pe buze/ Și-ntărit îmi fac din el unealtă.// Însă fericirea-i apă gravă,/ Și în albia mea copilărească-/ Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?". (Mândrie) Raportarea permanentă la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ar putea să mă jignească?/ Măduva surâsului mi-e caldă/ Chiar și-atunci când înghețat pe buze/ Și-ntărit îmi fac din el unealtă.// Însă fericirea-i apă gravă,/ Și în albia mea copilărească-/ Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?". (Mândrie) Raportarea permanentă la ceilalți, într-o perfectă suprapunere cu sine, cu propria viață socială și chiar intimă devine elementul definitoriu al condiției poetice, idee care, alături de alte toposuri, precum vârsta copilăriei, fericirea, jocul, bucuria de a trăi, moartea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și inima cu pricina sunt și ale lui Nichita Stănescu, și ale lui Adrian Păunescu"55, tot așa idea că oamenii unei epoci se aseamănă între ei domină și versurile din Mândrie: "Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?", conform cărora "întreaga generație se consacră la începuturile ei unei lirici pe care am putea-o numi de identificare afectivă, caracterizată de un declarativism ingenuu și tineresc, de un entuziasm factice artistic (...) și de recurența câtorva teme (candoarea, adolescența, natura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bloc nu se știe cîte ai făcut dumneata ca să ajungi unde ai ajuns? Sau că nu se știe că soția dumitale te-a... sprijinit și ea... cum a putut ca să reușești... Stai, nu te-nfuria, că nu vreau să te jignesc. Vreau numai să știi că se știe. Sau cu fata dumitale... că a făcut... așa și pe dincolo... pentru rolul ăla din film... Asta-i. Totul se știe. Trebuie să-ți recîștigi autoritatea de tată, de soț, de cap de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
știu că n-am făcut o afacere prea bună. Și calculele astrale mă avertizaseră: cu un Rac alcătuiam un cuplu incompatibil, inconsistent, dar atunci n-aveam de ales, trebuia să-mi asum riscul. Cum să vă spun ca să nu-l jignesc, avea o ofertă sexuală lipsită de conținut și valoare. Cantitativ era submediocru spre neglijabil, iar calitativ era anacronic, misionar pe toată linia; cât despre muzică, nu ne potriveam chiar deloc, închipuiți-vă că insista să mă iubească pe Macarena. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
amintesc de el cu plăcere: este singurul bărbat din viața mea (în afară de numărul unu când era supărat sau, mai rău, bolnav, de numărul șapte, de numărul opt în perioada când își dădea masteratul și de soțul meu) care m-a jignit profund și în mod repetat adormind lângă mine fără măcar să mă atingă. Numărul șase, best lover money can buy, geniul oral cu povești culinare pline de har, omul care mi-a revoluționat percepția asupra gospodăriei și a condiției femeii la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
fără a i se putea constata moartea: „a dispărut dintr-o dată și nu s-a mai văzut nici o parte din corpul lui și nici un rest din hainele lui”9). „Unii autori - continuă Plutarh - și-au dat cu părerea că senatorii [jigniți de faptul că a împărțit el singur ostașilor pămîntul cucerit cu spada și a dat înapoi veienților pe ostateci” - n. m.] s-au ridicat asupra lui și l-au ucis în templul lui Vulcanus, împărțindu-și apoi corpul și luînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dezvelirea monumentului lui Alecsandri” din Iași (O luptă literară, 1, p. 241-243), e valabilă și pentru diferența dintre Alecsandri și Bacovia: „Ori cu cît simț istoric ne-am înarma, oricît am prețui liniștea și seninătatea, oricît am dori să nu jignim păreri respectabile, nu putem da lui Alecsandri, a cărui faptă o înțelegem și o prețuim, inima noastră, pe care Eminescu o stăpînește”. (...) „Și, iarăși, exteriorii prudenți, cumpătații, măsurații, pieptănații, gătiții, solemnii și pompoșii nu pot găsi în toată literatura romînească
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iarăși, exteriorii prudenți, cumpătații, măsurații, pieptănații, gătiții, solemnii și pompoșii nu pot găsi în toată literatura romînească un altul din scriitorii mari care să-i mulțumească atît. Că e un scriitor mare, nu încape vorbă. Dar la el nu va jigni niciodată și pe nimeni un gînd adînc și obscur, o simțire care să uimească și să arunce în lături, o comparație care să izbucnească, un strigăt care să zguduie, un cuvînt măcar care să nu se poată auzi oricînd. Acesta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înseamnă că o să lucrez mai superficial”, am auzit pe cineva spunînd șefului său afro-american, despre care presupunea că este sensibil la chestiuni de ordin rasial. Pentru acesta, rasa nu era un fapt de mare importanță, așa că s-a simțit destul de jignit de afirmația făcute de angajat. Odată, în timp ce asistam la o ședință a managerilor seniori, l-am auzit pe unul dintre directorii executivi spunîndu-i președintelui: „Știu că nu crezi că o femeie poate să se ocupe de chestia asta, dar totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Datorită lui, curentul din ce în ce mai enervant al corectitudinii politice încă nu a încetat din viață. Spune lucruri extrem de deplasate în momente foarte nepotrivite. îți vine să crezi că își dă toată silința - asemeni lui Simon din emisiunea American Idol - să-i jignească pe ceilalți. E insensibil, nepoliticos, lipsit de tact și de sentimente. Am auzit această perlă a unui șef de al un văr de-al meu: „La petreceri obișnuia să bea prea mult, vorbea despre defectele celorlalți și îi făcea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]