8,051 matches
-
avem multe de făcut pe aici. Chilperic îi surâse amar lui Sebastianus. — Ehe, comentă el, gata cu vânătoarea de urși. 25 Fugarii începură să sosească la puține zile după aceea. Primii - venind de la miazănoapte - ajunseră câteva sute de suabi din Jura, pe care burgunzii îi primiră cu prietenie, în ciuda conflictelor ce dezbinaseră cele două popoare destul de recent. Soseau ducând cu ei doar câteva lucrușoare. Cei mai norocoși, în care cu două roți, încărcaseră în grabă și cu furie câțiva saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare parte a armatei. De la Augusta plecau două drumuri romane. Primul ducea spre apus, la bogatul Vesontio, iar de acolo se bifurca - un braț se îndrepta spre Lugdunum și spre centrul Galiilor, altul traversa lanțul nu foarte înalt al Munților Jura și cobora la miazăzi, spre Noviodunum, unde întâlnea celălalt mare drum, care, trecând pe la nord de Aventicum, lega direct Augusta de Genava. în fața pericolului iminent, controlul asupra acelui drum era vital pentru burgunzi. încă și mai tulburătoare erau veștile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
târziu, dar soarele întârzia să se arate din spatele norilor mari, cenușii, pe care noaptea îi adusese deasupra Sapaudiei. Neclintiți în șaua cailor, pe o coastă împădurită, Sebastianus și Chilperic puteau străbate cu privirea spre miazănoapte, către ultimele povârnișuri ale munților Jura, ce coborau lin. Ceea ce vedeau nu lăsa nici o îndoială și nici unul dintre ei nu găsea nimic de spus. Fumul ce se ridica în mari și grele volute cenușii la orizont spunea totul: Vesontio ardea. Dușmanul, însă, plecase de acolo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
turn de supraveghere, cu temelia înfiptă într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale sale. Cât despre burgunzi, erau cu siguranță împrăștiați: Gundovek, dacă Balamber îi spusese adevărul, se baricadase în Genava, iar de Chilperic nu se știa nimic; poate era rănit, poate era hăituit împreună cu câțiva de-ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun, acum că se găsise față în față cu el și putuse să-i observe, dincolo de curajul pe care-l dovedise în luptă, viclenia și hotărârea de neclintit, o neliniște adâncă creștea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i spună: burgunzii luaseră de la huni circa treizeci de cai, cei mai mulți fără șa, care, după câte se părea, îi dădeau numai tovarășilor pe care îi eliberaseră și celor ce se declarau dispuși să lupte alături de ei. Mulți dintre cei eliberați, jurând că voiau să lupte, implorau să li se dea unul; ajunseră chiar să se încaiere între ei ca să fie cei dintâi. Erau însă mulți care, fără să aibă nici cea mai mică intenție să-i urmeze pe eliberatorii lor ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu ordinul să părăsească Sapaudia și să se alăture armatei din Galia de Miazănoapte. 41 Ținându-și calul la pas, Balamber privea fix înaintea sa, urmărind cu ușurare cum peisajul devenea din ce în ce mai plat, acum că mingan-ul lăsase în urmă munții Jura. în spatele său înainta mica sa armată, cu ceea ce mai rămăsese din animalele ce le furaseră și cu carele încă inutilizabile după incursiunea burgunzilor. în depărtare, pe câmpia unduitoare, presărată de mici cătune abandonate și întreruptă din loc în loc de pâlcuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci. Dacă o să ne mai întâlnim, unul din noi doi o să moară. își întoarse calul și, țâșnind în galop, se îndepărtă iute peste câmpie. Balamber mai rămase câteva clipe să-i privească silueta micșorându-se pe fundalul înverzit al munților Jura. Când cei patru războinici ajunseră lângă el, îi opri cu un gest al brațului. — E în regulă, zise. Să mergem înapoi. Fără grabă, se întoarse la locul care fusese un câmp de bătălie. își vedea oamenii plimbându-se pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i cu putere, printre înjurături, să spună adevărul, că era mai bine pentru el. Cu toate acestea, bagaudul, care sângera pe nas și avea o buză crăpată, continuă să strige, cu suflul ce-i mai rămăsese: — Nu știu, vă spun! Jur că nu știu! Sebastianus îl fixă o vreme, apoi, suspinând, se trase îndărăt și, cu inima îndoită, Metronius făcu la fel. — Ce facem cu el? întrebă. — Cred că nu mai are altceva să ne spună și nu putem să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și totuși, se simți cucerit de spectacolul acelui apus de deasupra câmpiei, ordonat cultivate, din regiunea meridională a ținutului Lugdunense. Dacă în urmă cu două luni munții Sapaudiei îl îngroziseră prin vigoarea lor, dacă pantele înverzite de conifere ale munților Jura și desișurile de pe Loira îl apăsau, trezind în el neîncrederea tipică pentru cel deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii întinse, aurită de spicele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe la umbra copacilor, mângâiați permanent de razele ce se filtrau prin frunziș. Apăsați, însă, de peisajul acela cu care erau foarte puțin obișnuiți și hipnotizați de tăcerea ce domnea acolo mergeau înainte cu armele pregătite și aruncând în permanență în jur priviri temătoare. Singurele zgomote ce se auzeau erau pașii înăbușiți ai cailor pe covorul de frunze moarte, clinchetul pieselor de harnașament, scârțâitul roților de car pe drum. Pe neașteptate, cei din față își opriră caii și, cu mâinile întinse, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mireasă. Era ca un înger, cu adevărat, Perechea frumoasă la - care-a visat Trăiri, sentimente și amor sublim, El frumos cu trupul ca de serafim, Ea-mbrăcată în alb și beteală fină, Voal și cununiță alb-diamantină Plecau la altar să-și jure credință Devenind un tot, o singură ființă, O privea în ochi, cast se sărutau Pe mâna lor stângă, un inel purtau, Cu un scris plăpând de „Nu-mă-uita, Sunt pe veci al tău ești pe veci a mea!” GLASUL CODRULUI MĂ
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mâna și piciorul Ce-o bucură-ntâi pe mama, Dumnezeu sau ... muritorul? EI NU SIMT CE SIMT EU Unii râd de plânsul meu, Alții blestemă mereu, Dar nu simt ce simt doar eu Când la copii le e greu! Ieri juram: că verii mei Nu -s alții mai buni ca ei! Astăzi, ura i-a schimbat S-au bătut și s- au certat. Unul dreptate-a avut, Altul lacom s-a pierdut, Clipa de-ar fi depășit Nimeni n-ar fi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
început să-i urmărească și ei în bătaie. 23. Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s-a întins pînă dincolo de Bet-Aven. 24. Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mîncase. 25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului. 26. Cînd a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, și te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuiești împotriva unui sînge nevinovat, și să omori fără pricină pe David?" 6. Saul a ascultat glasul lui Ionatan și a jurat, zicînd: "Viu este Domnul că David nu va muri!" 7. Ionatan a chemat pe David, și i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte. 8. Războiul urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
i-a răspuns: "Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic fără să-mi dea de știre; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic." 3. David a zis iarăși, jurînd: "Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta, și va fi zis: "Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista." Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu este decît un pas între mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
aruncat cu fața la pămînt și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plîns împreună; David, mai ales, se prăpădea plîngînd. 42. Și Ionatan a zis lui David: "Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi în Numele Domnului, zicînd: "Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămînța mea și sămînța ta!" David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate. $21 1. David s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20. Acum iată, știu că tu vei domni, și că împărăția lui Israel va rămînea în mîinile tale. 21. Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămînța mea după mine, și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu." 22. David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
domni, și că împărăția lui Israel va rămînea în mîinile tale. 21. Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămînța mea după mine, și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu." 22. David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit. $25 1. Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plîns, și l-au îngropat în locuința lui la Rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Femeia i-a răspuns: "Știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei ce cheamă morții și pe cei ce nimicesc viitorul: pentru ce dar întinzi o cursă vieții mele, ca să mă omori?" 10. Saul i-a jurat pe Domnul, și a zis: "Viu este Domnul, că nu ți se va întîmpla nici un rău pentru aceasta." 11. Femeia a zis: "Pe cine vrei să-ți scol?" Și el a răspuns: "Scoală-mi pe Samuel." 12. Cînd a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
eram bolnav. 14. Am năvălit în partea de miază-zi a Cheretiților, pe ținutul lui Iuda și la miază-zi de Caleb, și am ars Țiclagul." 15. David i-a zis: "Vrei să mă duci la oastea aceasta?" Și el a zis: "Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, și te voi coborî la oastea aceasta." 16. El i-a slujit astfel de călăuză. Și Amaleciții erau risipiți pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
afle că motorul nu era deloc electric. În locul lui, sub capotă, era... Ce? Gregory îl culese de la fermă, cam la cincisprezece minute după ce Craig îi telefonă. Era un tânăr masiv, bine clădit, cu o figură placidă. Spuse degajat: - Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar n-am putut descoperi nimic. Cred că trebuie să desfac rotorul. Craig mormăi ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întrebării sale. Era o propoziție greu de rostit, căci, desigur, nu puteai întreba dacă brațul omului crescuse la loc. Nu puteai, dar ideea în sine era fascinantă și incredibilă. - Treaba este asta, continuă fermierul, când l-am cules puteam să jur că unul din brațele lui era mai scurt ca celălalt. Totuși, când a plecat, ele erau de aceeași lungime. Acu', sau eu sunt nebun sau... - Nu prea are sens, nu-i așa? spuse Jefferson Dayles. Continuă calm: Mulțumesc pentru ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
unde se refugiaseră șaptesprezece criminali condamnați, și care se vădea a fi un fagure cu pasaje secrete. Nu putea fi o întâmplare, Să o prindă rapid de picior, se hotărî el. - Lesley! vocea ei veni ca un oftat, din spate. Jur că asta nu adaugă nici o iotă la pericolul în care vă aflați. Dacă te gândești că organizația noastră a fost cea care a pus acele mașini și avioane la dispoziția voastră când ați evadat de la închisoare, ai înțelege că... - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]