3,080 matches
-
umanistic", cei mai importanți reprezentanți ai hermeneuticii contemporane, Gadamer, Apel și Jauss, se depărtează de fapt de spiritul heideggerian (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc). Adverbele în -mente stabile în limbă, mai ales în virtutea sensului lor mai "înnobilant", apar frecvent în textele jurnalistice: Ni se pare totalmente surprinzătoare apariția unui nou barem lingvistic la nivelul concursurilor organizate de EPSO ("Ziua", 14.X. 2007) Într-un anumit registru, sufixul adverbial -mente indică reluarea ironică, într-un fel de simulare critică a limbajului cult, pretențios
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
elodia" - a elodia, elodiere, elodioasă, elodiând (nu elodiind), elodiamente, elodiozare... (comentariu de pe forumul ziarului "Gândul", www.gandul.info, 13.XI.2007) 2.2.2.2. Repartizarea stilistică a adverbelor în -mente Adverbele în -mente apar cel mai frecvent în stilul jurnalistic, asociindu-se, în general, emfazei. Acestea sunt caracteristice limbajului juridic și administrativ 19, unde nu sunt marcate stilistic. În literatură, apariția lor ține de stilul fiecărui scriitor (în corpusul lucrării, sunt folosite mai frecvent de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
indică și DOOM2, aceste cuvinte sunt populare, regionale, familiare, învechite, mărci care le fac, în general, incompatibile cu limbajul științific (și juridic). Puținele adverbe nemarcate sau familiare în -iș (-îș) atestate în corpusul lucrării se găsesc în textele literare și jurnalistice, fiind folosite mai ales în româna vorbită (deși corpusul, prin limitarea lui, nu probează acest fapt). 3. ASPECTE PRIVIND EXPRESIILE LEXICALE ADVERBIALE DE MOD ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ Vor fi descrise în continuare, sub raportul frecvenței și al utilizării în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
româna vorbită (deși corpusul, prin limitarea lui, nu probează acest fapt). 3. ASPECTE PRIVIND EXPRESIILE LEXICALE ADVERBIALE DE MOD ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ Vor fi descrise în continuare, sub raportul frecvenței și al utilizării în cele cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și de română vorbită), expresiile lexicale adverbiale 24 construite pe baza unui adjectiv nepronominal cu ajutorul categorizatorilor 25 adverbiali în mod, într-un mod, la (un) mod, în modul, la modul, în maniera/ă, într-o manieră, în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
al înstrăinării este considerat că aparține la doi proprietari (I. Sabău-Pop, Drept civil. Drepturi reale) 3.3. Repartizarea stilistică a expresiilor lexicale adverbiale Frecvența în corpus arată că unele expresii lexicale adverbiale apar, în general, în proporții asemănătoare în limbajele jurnalistic, literar, științific (și juridic) și în româna vorbită; este vorba de expresiile nemarcate stilistic cu în mod și din punct de vedere. Se remarcă frecvența sintagmelor cu în mod în textele juridice, probabil din intenția de a face mai clară
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
semantico-gramaticală a adverbialului. Alte expresii adverbiale sunt preferate numai în anumite tipuri de texte, astfel: Construcțiile adverbiale marcate emfatic și/sau prețios cu la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic și apar rar sau nu apar deloc în cel științific și juridic. ▪ Categorizatorii adverbiali conținând substantivul chip apar des în textele artistice și eseistice, fiind preferați doar de unii scriitori (apar mai des la Horia Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
adverbe nemarcate morfematic care au un corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe ori, contextuală: unele adverbiale sunt conotate stilistic (la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic, categorizatorii conținând substantivul chip sunt arhaizanți și prețioși, multe adverbe în -mente și -icește și unele adverbe în -ește apar ca fiind cultisme, sunt emfatice, pot avea și valoare ironică), expresiile lexicale redau mai exact sensul adverbialului decât hiperonimele "scurte
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
analogic-predictibile întâlnite în corpusul lucrării (marcate cu "C") și în textele postate pe internet (notate cu "I"), dar nu și în cele două lucrări lexicografice. A fost urmărită frecvența în corpus, numărul ocurențelor fiind raportat la cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și texte de română vorbită). Anexa III conține lista expresiilor lexicale adverbiale din corpus 39. Există, astfel, 14 liste pentru construcțiile categorizator adverbial (în mod, în modul, într-un mod, la modul, la (un) mod; în manieră
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
în limba română" (sub tipar), iar pentru trecerile între subclasele de adjective corespondente, vezi Brăescu (2007: 11-14). 39 Pentru descrierea acestor construcții, și deci pentru Anexele III și IV și pentru tabelul de la 3.3., a fost redus numărul textelor jurnalistice de la 101.278 de articole din perioada 1 ianuarie-15 octombrie 2007, la 5.925, din intervalul 1-15 octombrie 2007. 40 În liste vor fi redate pentru același lexem adverbializat de același categorizator și situațiile tipice, și cele în care topica
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Alexandru Călinescu, Interstiții, Mircea Cărtărecu, Orbitor. Aripa stângă, Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă, Adrian Marino, Pentru Europa, Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante, Horia Roman Patapievici, Zbor în bătaia săgeții, Andrei Pleșu, Despre îngeri, Cristian Tudor Popescu, Copiii fiarei), texte jurnalistice ("22", "Observator cultural", "Formula AS", "Capital" − cele patru numere din luna februarie 2006 −, "Cosmopolitan", ianuarie−februarie 2006, "FHM", ianuarie 2006), discurs specializat (Manual de medicină internă, Stenogramă de la o ședință a Camerei Deputaților), texte orale (CORV, IVLRA). 7 Prezentul verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
Eminescu, cetatea Limbii Române, Glorie Limbii Române). Ca romancier, Ț. este autorul unei trilogii ambițioase, alcătuită din Chipul din oglindă (1997), Insula viscolului (2000) și Orbul din Muzeul Satului (2002). Primul fir epic, abordat acid și sarcastic, înrâurit de activitatea jurnalistică a autorului, înregistrează lupta scriitorului și ziaristului Constantin Ene împotriva corupției și a nedreptății, întruchipată de mediocrul, dar bogatul și influentul Ion Netea. Acțiunea are loc după 1989 și, pe lângă personajele „cu cheie” (N. Igoițescu, Ilie Mușerean, Dana Ceteraș, H.
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
serii a Drepturilor omului, redactorii ziarului, redeveniți șomeri, și-au căutat fiecare câte un loc de muncă, de preferință în presă. C.C. Bacalbașa și-a găsit o slujbă de redactor la foaia con servatoare Epoca, și ea de înaltă ținută jurnalistică, apărută curând (noiembrie 1885), unde combativul om politic Nicolae Filipescu i-a încredințat o rubrică trisăptămânală, „Cronica glumeață“, pe care junele gazetar o va semna cu pseudonimul Radu Țandără. Un an mai târziu însă, la recoman darea amicului său Constantin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numi adevărata ei «explozie» canti tativă și calitativă, cunoscând toate genurile posibile: de la «memoriile de ghizate» ale lui Constantin Stere din romanul În preajma revoluției, până la atât de popularele efemeride - cu a lor patină desuetă, dar nu lipsită de cu loare jurnalistică - ale lui Constantin Bacalbașa din Bucureștii de altă dată...“56 etc.) amintirile lui Bacalbașa au fost prețuite - uneori cu rezerve - îndeosebi de către istorici, începând cu Nicolae Iorga (Dan Berindei, în En ciclopedia istorio grafiei românești considera, cu autoritate, că „opera
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mâna dreaptă a „creației literare” cu stânga publicisticii imediate. Și În depărtări, mulți dintre noi nu am rezistat dorinței de a ne adresa, În sfârșit liber, publicului de acasă sau din noua casă. Trecerea de la scrisul strict literar la cel jurnalistic a impus nu doar o adaptare stilistică, ci și scrutarea unui adevăr oarecum simplificat sau simplificabil, tratat Într-o formă mai sumară și accesibilă. Scriitorul ieșea din nebuloasa adevărului individualizat pentru a confrunta ceea ce viața Îi oferea, la un pas
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simplă chestiune: de ce din proiectul numărului 750 a supraviețuit doar ancheta, de ce rubrica „utopică” nici măcar nu și-a Încercat experimentul? * Textul Gabrielei Adameșteanu din nr. 750 se intitulează „Corespondență cu mâna stângă”. Nu este vorba de o metaforă vizând Îndeletnicirea jurnalistică a prozatoarei. Motivația este, deloc surprinzător pentru scrisul ei, legată strict de realitate: un accident banal fracturase mâna scrisului, fără să anuleze, Însă, scrisul Însuși. „Cu mâna dreaptă ruptă pe niște scări cu gresie foarte lucioasă m-am trezit unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numele uniformei și a unui jurământ nelegiuit au distrus cu o brutalitate devastatoare milioane de români vrednici de stimă . In felul acesta, domnule Casian Maria Spiridon, asasinii “și-au făcut datoria așa cum au crezut de cuviință” . Dumneata, autor de texte jurnalistice scrise cu impuritățile entropiei nonempatice nu dispui de nervul care să comande fapta onestă . Te simți solidar cu minciunile disperate ce se scufundă lent în timp și îți strigi nostalgia avantajelor culante din forța aparatnicilor pcr . Pag. 132, 133 - “Pe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
La Poésie lyrique française du X-ème au XX-ème siècle, 1895), editor și comentator al lui Buffon (Discours sur le style, 1884), istoric al literaturii franceze (Histoire de la littérature française jusqu’à Malherbe, 1892), F. a desfășurat și o insistentă activitate jurnalistică. Membru al Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
să republice producțiile scriitorilor din Principate (Gh. Asachi, I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu ș.a.) și din Transilvania (I. Barac, Andrei Mureșanu, I. Rusu); are în vedere însă și încercări ale tinerilor cu preocupări literare sau jurnalistice. Scrierilor originale li s-au adăugat, mai ales în perioada de până la 1850, numeroase traduceri. Dar mai însemnat este efortul lui Barițiu, în consonanță cu cel al confraților lui din Principate, de a folosi publicistica și literatura ca pe un
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
texte, demersul teoretic fiind însoțit și susținut de analiza critică. SCRIERI: Mânie și marmură, București, 1968; Încercare asupra bucuriei, Timișoara 1978; Dialectica limbajului poetic, Timișoara, 1986; Cicatricele bucuriei, Timișoara, 1995; Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc, București, 1998; Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), Timișoara, 1999; Insurecția respectuoasă. Eseu despre individualul și supraindividualul poetic, Timișoara, 2000; Poezie și limbaj, Timișoara, 2000; O călătorie spre centrul poeticului, Timișoara, 2000; Gramatica poeziei române (1880-1980) (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), București, 2002
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
DRĂGĂNOIU, Ion (6.I.1943, Brașov - 23.V.2003, București), poet. Este fiul Elenei (n. Moraru) și al lui Gheorghe Drăgănoiu, funcționar. A absolvit în 1965 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, secția jurnalistică. Între 1965 și 1970, a funcționat ca redactor la Radioteleviziunea Română, iar între 1970 și 1984, ca redactor la „România liberă”. Un timp liber profesionist, conduce după 1990 agenția I.D. Press International. A debutat în 1966, în revista „Luceafărul”, iar
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
general al Presei și Propagandei și, intermitent, din 1925, ca atașat de presă pe lângă legațiile României din diferite capitale europene (Varșovia, Atena, Ankara); în 1930 devine atașat de presă la Geneva, la Societatea Națiunilor. D. a desfășurat o susținută activitate jurnalistică, fiind redactor sau colaborator la periodice de limbă franceză precum „La Politique”, „Le Journal des Balkans”, „La Victoire”, „L’Indépendance roumaine”, dar și la „Dacia”, „Patria”, „Neamul românesc”, „Noua revistă română”, „Ramuri”, „Cuvântul”, „Adevărul”, „Universul literar”, „Dimineața”, „Adevărul literar și
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
publicistului de idei, dar și cu un indubitabil caracter beletristic, evoluând pe tărâmul memorialului eseistic sau al reportajului literar de calitate - se întâlnește în Vara franceză (1999), culegere de texte scrise cu prilejul prezenței lui G. în Franța, în vederea „acoperirii” jurnalistice a campionatului mondial de fotbal din 1998, dar care nu vizează, de fapt, evenimentul sportiv amintit, ci consemnează observații, meditații și considerații demne de interes. Radio grafii. 1969-1989 (2000) este un volum de memorialistică referitor la cele pe care le-
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
unei lumi privite astăzi de mulți cu multă nostalgie. „Păstrînd proporțiile, scrie Barthes, scriitura la gradul zero este În fond o scriitură indicativă, dacă vreți amodală [...] Noua scriitură se plasează În mijlocul acestor strigăte și al acestor judecăți (patetice, ale stilului jurnalistic, n.m.), fără a participa la nici una; ea este făcută tocmai din absența lor; dar este o absență totală, care nu implică nici un refugiu, nici un secret; nu putem spune astfel că este vorba despre o scriitură impasibilă; este mai degrabă o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
CENUȘĂ, Zinaida (4.VIII.1948, Bocșa, j. Bălți), prozatoare. Este fiica Elenei și a lui Vasile Cenușă. După absolvirea Facultății de Filologie (secția jurnalistică) a Universității de Stat din Chișinău (1971), activează ca redactor la Televiziune (1971 - 1974), apoi în cadrul editurilor Lumina, Literatura Artistică, Hyperion. Debutează cu volumul Semnele de taină (1985), urmat de alte trei culegeri de nuvele: Om de bună voie (1987
CENUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286166_a_287495]
-
reabilitare a gândirii eminesciene, supusă, după cum știm, decenii de-a rândul, unor interpretări ideologice deformatoare. Autorul demonstrează cu citate ample că Eminescu nu a pus niciodată în discuție oportunitatea și necesitatea procesului de modernizare a României. Dimpotrivă, în textele sale jurnalistice există o adevărată teorie asupra modernizării României. El a trăit și s-a format ca intelectual în mediile civilizației apusene, fiind unul dintre cei mai avizați cunoscători ai curentelor de idei din lumea occidentală. Pentru el, „munca este legea lumii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]