3,897 matches
-
materializare a imaginii din visul Ellidei, în care ea, cea care visează, și el, cel care nu e decât o nălucire, stau alături, sunt din nou împreună, nu provine oare din fericita întâlnire dintre harul sculptorului și „realitatea” unei fantome lăuntrice, întâlnire realizată prin intermediul a două personaje deschise în egală măsură spațiilor alterității? Impresia de viață adevărată, de prezență vie a grupului statuar nu o are însă oricine; o au doar cei capabili să înfrunte fantomele, cei care au trăit experiența
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doar niște imagini decepționante ale spectrului. Ne aflăm aici în fața problemei centrale ridicate de Craig: imensa dificultate a trecerii de la închipuire la real. Să recunoaștem totuși că teatrul se hrănește tocmai din această tensiune dintre nemărginirea imaginarului și forța viziunilor lăuntrice, pe de o parte, și limitele fizice ale scenei, pe de altă parte. Potrivit lui Craig, nimeni mai mult ca Shakespeare nu obligă un regizor să conștientizeze această contradicție și să se străduiască să-i găsească o soluție. Craig a afirmat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
s-a sedimentat în spirit de-a lungul timpului, la tot ceea ce este tenebros, ascuns”. Teatrul Jarry va apela, în consecință, la „toate halucinațiile susceptibile de a fi obiectivate”. La acele halucinații care dau poate o formă, un trup fantomelor lăuntrice ca și imaginilor din vis. La acele „halucinații alese ca principal mijloc dramatic”, pentru concretizarea cărora Artaud se gândește la „o anumită putere de deflagrație pe care ar urma să o aibă gesturile și cuvintele. O realitate căreia să-i
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amândoi acestui timp al Sărbătorii, al unei sărbători concepute ca fiind momentul când fiecare dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa ta lăuntrică. La fel ca într-o străfulgerare, îți vedem mormântul, iar viziunea asta ne iluminează pe toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
realitatea exterioară și realitatea psihică sau, altfel spus, între apariția efectivă și fantoma dinăuntru. Cripta deschisă pentru a lăsa să iasă strigoii este și cripta interioară de unde ies obsesiile noastre 1. Cu mult înainte ca modernitatea să afirme triumful fantomelor lăuntrice, întâlnirea dintre apariție și viziunea interioară (acea fantomă pe care o vede „ochiul minții”, cum spune Hamlet) a fost prezentă în marile forme teatrale istorice, manifestându-se prin asocierea permanentă a fantomelor din vis cu aparițiile efective, a halucinației și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
timpul se lasă invadate de fantomalul acestor voci fără trup pe care n-am vrea să le mai auzim, pe care refuzăm să le mai auzim. Numai că acest teatru care aspiră la tăcere, la amuțirea definitivă a vocii obsesiilor lăuntrice, la încetarea murmurelor înnebunitoare ale fantomelor văzute „cu ochiul minții”, acest teatru care visează ca Gura umbrei să se închidă o dată pentru totdeauna, teatrul acesta se îndreaptă, tocmai din pricina aspirațiilor sale, spre propria-i pieire. E de-ajuns ca Gura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sale în opinia elevilor referitoare la rezultatele constatate; - elevul exercită rolul de subiect al acțiunii pedagogice, de participant la propria formare; - îi ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obținute și să înțeleagă eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite; - cultivă motivația lăuntrică față de învățătură și atitudinea pozitivă, responsabilă față de propria activitate. Calitatea evaluării realizate de profesor se repercutează direct asupra capacității de autoevaluare a elevului. Interiorizarea repetată a grilelor de evaluare cu care operează profesorul constituie o premisă a posibilității și validității
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
a rezultatelor obținute, sancțiunea poate fi, deseori, fizică. De altfel, într-o sintagmă celebră, nu punea oare Foucault alături cei doi termeni: „a supraveghea și a pedepsi”? Modalitatea obținerii informațiilor diferă: ea nu implică întotdeauna agresiunea corporală, ci țintește centrul lăuntric al „obiectivului”, la care supravegherea se străduiește să ajungă cu ajutorul unei rețele de informatori sau prin instalarea unor dispozitive de urmărire permanentă. Cum am mai spus, supravegherea se întemeiază pe o convingere consubstanțială exercitării ei: omul nu este inocent, el
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
3); sex (3); simplu (3); sticlă (3); trist (3); Adam (2); aer (2); bară (2); borcan (2); bucurie (2); butoi (2); degeaba (2); dezamăgire (2); Eva (2); fără (2); fără haine (2); foame (2); goală (2); gol (2); hău (2); lăuntric (2); limpede (2); mare (2); meci (2); minte (2); păhar (2); piele (2); portofel (2); prăpastie (2); pungă (2); rușine (2); sărăcie (2); în suflet (2); trup (2); umplut (2); urît (2); ușor (2); viol (2); adînc; de aer; fără
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
față de tratamentul recuperator; • urmărește cu multă atenție fiecare reacție a organismului, ca urmare a programului recuperator; • lărgește aria discuțiilor cu KT privitor la programul recuperator; • sesizează, în mod diferențiat, unele reacții ale organismului în timpul și după programul recuperator; • cultivă motivația lăuntrică față de tratamentul recuperator, manifestată printr-o atitudine pozitivă, de cooperare, de responsabilitate față de propria activitate; • apare decizia de a modifica, în sens pozitiv, relația dintre el și KT, prin „deschidere” spre înțelegere, acceptare și participare necondiționată la tratamentul recuperator. Aceste
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ordinea și locul diferitelor cunoașteri Într-o construcție ierarhizată: „...universalitatea lucrurilor este scara Îndreptării către Dumnezeu, ș...ț unele sunt semne, altele imagini, unele corporale, altele spirituale, unele temporale, altele În durată nesfârșită și printre toate acestea, unele exterioare, altele lăuntrice, pentru a ajunge la gândirea principiului dintâi, care este spirit pur, etern și deasupra tuturor”. Dintre căile cunoașterii pe care le stabilește Bonaventura: simțuri, imaginație, rațiune, intelect, inteligență, synderesis - a separa și a distinge deodată, intuitiv -, aceasta din urmă ne
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
percepțiile ce se raportează la obiecte exterioare nouă sau la cele ce se raportează la unele părți ale corpului, dar că nu ne putem Înșela În același mod În cazul sentimentelor, În măsura În care ele sunt atât ele apropiate și atât de lăuntrice sufletului nostru, Încât este cu neputință ca el să le simtă fără ca ele să fie cu adevărat așa cum le simte. Astfel, adesea, atunci când dormim, ba chiar și când suntem treji, ne imaginăm atât de viu anumite lucruri, Încât credem că
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
exista ar fi stârnit în țară o „furtună de proteste”. Continuă Cioran: „Toți mă înjură, dar simt rana pe care am scormonit-o, căci este și a mea. Ne îndoim de rolul, de valoarea, de misiunea noastră; în forul nostru lăuntric, nu credem în ele. Suntem unul din popoarele cele mai lucide care au existat vreodată. Suntem frivoli, bârfitori, superficiali, dar în același timp amari și, sub aparența de fanfaroni, nihiliști până la disperare” (I, 140-141). Ce portret mai bun al lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tragismul existențial survenit ca expresie a lipsei de adevăr și de autenticitate a vieții, autorul conferă piesei sale o dinamică în stare să intereseze, luminînd, prin contrast, aspirația funciară a omului spre o fericire care înseamnă, în primul rînd, echilibru lăuntric, în funcție de angajarea etică, de instituirea unei scări valorilor perene. Exact în acești termeni care tratează neobișnuitul în obișnuit este recepționat spectacolul care-l are drept interpret protagonist pe autor, iar regizor și scenograf pe dăruitul și subtilul Dan Nasta. Luciditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
imediat din casa mea! Vecin 4: Nu ține. S-a rupt. Înseamnă că era prea vechi sau ruginit. Îmi pare rău (toți rămîn într-o tăcere în care gîndurile apar și dispar ca fulgerele pe cer, din toată această zvîrcoleală lăuntrică rămînînd numai privirile fiecăruia spre fiecare; în această clipă, intră bunica; ca de obicei, aduce ceva la masă; dînd cu ochii de noii veniți și de încordarea tuturor, îi examinează pe fiecare din vecini, înțelege bine situația și, împotriva ei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de micile vicii omenești. Trecutul este unul tulburător, este colțul tăinuit și acoperă pereții interiorului fiecăruia. Incursiunea în trecut reprezintă o retrospecție în ființă, iar operația este una dureroasă, se face fără anestezie și pe organe vitale. Totuși, oricît de lăuntrice ar fi aceste disecții, trecutul arată ca un paradis pentru că acolo toate umbrele odată trezite sunt foarte vii, fiecare colț de amintire este grăitor și chiar dacă se descoperă latura mai puțin plăcută a personalității, "celălalt mort" așa cum textul numește în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
legală? morală?” Revedeți cartonul de fiecare dată când trebuie să luați o decizie dificilă pentru a vă ajuta să găsiți cel mai bun răspuns. +++ Dacă răspunsul era un categoric „da”, atunci o putea pune în practică, în timp ce, dacă o voce lăuntrică „n-o face!”, atunci decizia nu era cea corectă. Iată un bun set de principii pe care l-ați putea adapta. +++ Epilog Deciziile care implică oameni sunt cele mai dificile. Luați cele mai bune hotărâri posibil, și faceți-o rapid
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
a forma imagini ale realității; ea este facultatea de a forma imagini care depășesc realitatea, care cântă realitatea. Este o facultate a supraumanității." 20 Tot despre o "deformare" a imaginii vorbește și Jean Burgos, deformare care presupune descoperirea unor forțe lăuntrice ale imaginii ca sursă inepuizabilă de semnificații: "Imaginarul e alimentat de imagine, lucrează cu imaginea, pe imagine, însă (...) nu încetează să o deformeze, transformându-i formele în forțe, nu încetează să-i utilizeze energia în folosul lui, să o estompeze
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
repetiție, ritmicitate, dialectică (coincidentia oppositorum). Supus prezentificării continue, mitul re-semantizează constant înțelesurile primare, pe baza binarității continuitate / discontinuitate. Muzica, " acea meta-erotică a cărei funcție este de a împăca, întotdeauna, contrariile" 106 creează, împreună cu dansul, un alt ritm cosmic, generând pulsația lăuntrică a formelor arhetipale care se lasă în voia sorților unui prezent etern, dominat de năzuința uniunii cu lumea simbolurilor. De-a lungul timpului, în cultura universală, "muzica" a avut propriul destin, în deplină concordanță cu natura umană, făuritoare de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dual, reprezentând, pe de o parte, substanța din care iau naștere toate formele, iar, pe de altă parte, este și un spațiu al regresiunii, adăpostind eterna reîntoarcere a materiei în propria matcă. Asociată principiului feminin matern și lunar , apa ilustrează lăuntricul, adâncul psihismului uman. Apa reprezintă "arhetipul tuturor legăturilor", "un liant universal", dar și un element al sciziunii.130 În majoritatea miturilor, apa este considerată un element cosmogonic activ, al cărui destin este de a conferi lucrurilor dynamis-ul creației. Dihotomia apă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și ale Secetei sau Incendiilor)151. Element primordial în mitologiile lumii, focul este "cauză și motor al vieții", dar și distrugător sau purificator al ei. Venerat ca zeu, focul are multiple înfățișări: foc solar, foc atmosferic (fulgerul), foc astral, focul lăuntric al organismelor, focul viu, prieten și dușman, în același timp.152 Element fundamental în toate sistemele cosmogonice simbol al vieții și al creației, focul se opune apei, ca principiu activ, masculin (yang) și este izomorf păsării Pasărea de foc din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atunci își fac pe urmă a lor. Vânturile cele mari, primăvara, sunt pentru ca să desfacă mugurul, să înfrunzească pădurea, iar cele de toamnă să deie frunza jos, să usuce, să desfrunzească."171 Fie că este activ, "motor al vieții", ilustrând pulsiunile lăuntrice ale omenescului, sau năvalnic, ca dezlănțuire a stihiilor primordiale, vântul repune lumea în ordine, convertind-o la starea dintâi a creației. În majoritatea mitologiilor, aerul este prezent sub trei aspecte: elementul calm (zeul egiptean al atmosferei, Shu, ca mediator între
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
formele existențiale, făcând posibilă permanenta reîntoarcere la starea dintâi a creației. IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în mișcare universul creației. Semnificând starea procesuală a materiei, pulsiunile lăuntrice, dar și desăvârșirea sufletului care se ipostaziază în lumea cognoscibilă, perceptibilă, aerul convertește starea latentă a formelor exterioare la devenire. În mitologia românească, aerul a fost asociat cu vântul, cu pomul vieții sau cu pasărea, elemente care fac posibilă continua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fundul pământului. / Druștele / Ți-s crucile / Sfeșnicul / Vătăjelul / Praporul / Ți-i nânașul / Mireasa ți-i clopotul, / Să se strângă norodul."89 Traiul zilnic se desfășoară în deplină comuniune cu viața cosmică, elementul universal fiind părtaș la trecerile și pe-trecerile lăuntrice: "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."90 Viețuirea antinomică dintre om și univers, bazată pe conștientizarea sentimentului de trecere și permanență, face posibilă continuitatea lumii pământești care se deschide ca spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la picioare și îndată s-a zdrăvenit"; "învățat de Agerul-Pământului, ajunse la zmeoaică."105 IV. AERUL Aflat într-un permanent dialog imaginar cu elementele originare, omul transformă cadrul natural într-un spațiu al confesiunilor directe, făcându-l părtaș la frământările lăuntrice: "Codrule, cu frunza ta, / Lasă-mă cu mândruța! / Eu, voinice, te-aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot voi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]