3,923 matches
-
cu scrisul a putut să umple atîtea caiete și carnețele cu însemnări. Parcă o variabilă neașteptată a intervenit în ecuația gîndirii sale, silindu-l să acționeze împotriva propriei naturi. Căci acesta e cazul lui Dragomir: un om scriind împotriva predispozițiilor lăuntrice. Un gînditor oral constrîns să scrie. În această privință, singura explicație pe care o am la îndemînă se numește: instinct de conservare. Dragomir s-a hotărît să scrie din instinct de conservare. Mai precis, nu din ambiția de a supraviețui
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
anterioare. Aura Christi - Labirintul exilului - eseuri, prefață de Nicolae Balotă, Editura "Crater", București, 2000, 424 p., f.p. Jurnal(ism) și conștiință Iată că Jurnalul de scriitor a ajuns la al treilea volum și continuă să fie acea "imagine a vieții lăuntrice ruse, morale și spirituale" de zi cu zi pe care a dorit-o Dostoievski, o reflecție a realității așa cum a fost percepută de scriitor. Dialogul permanent cu cititorii îi oferă șansa de a-și verifica și, la nevoie, de a
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
comenteze, cu atîta autenticitate și profunzime, halucinanta lume prin care a trecut. Poate doar lui Eustațiu Stoenescu i s-ar mai putea face un asemenea portret, dar la un alt nivel al implicării și la o altă cotă a combustiei lăuntrice. Cum a străbătut Baba acest secol, iată imaginea pe care filmul o sugerează într-un mod exemplar și pe care secvențele narative o pot articula infinit mai precar. Secvența I Prin anii 1912-1913, pe cînd Corneliu Baba, în vîrstă de
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
Dimpotrivă, e înzestrat cu o luciditate acută, deoarece reducția morală căreia i s-a subordonat i-a ascuțit dureros scepticismul, negația. Amputării morale la care s-a supus i-a asociat idiomul negativ prin excelență care este ironia. Contestîndu-și ipostazele lăuntrice, și-a cîștigat dreptul de-a contesta orice, cu o demonie care e reversul malefic al sacrificiului. Replierii în empirie care constituie, incontestabil, un derapaj spiritual, i-a corespuns o tendință, expansionistă pe orizontală, a punerii în chestiune, a relativizării
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
unei triple sugestii: mesajul umanist al spiritului grec, ideea creștină a asumării suferinței ca treaptă spre desăvîrșirea spirituală și opoziția tacită, împinsă pînă la nesupunere, în fața unei istorii agresive și redundante. Acest tip de angajare determină și o anumită stilistică lăuntrică, dar și un mod explicit de abordare formală, iar viziunea bizantină pare a fi sursa cea mai apropiată și modelul care se impune aproape de la sine. Pictura lui Murnu este purificată de orice exterioritate, fiind înțeleasă nu ca o demonstrație
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
și definiții sumare conferă personajelor fizionomii ascetice, transformîndu-le în concepte și în stări etico-afective, dincolo de orice particularizare psihologică. Modelajul larg și subtil, cu imperceptibile vibrații ale suprafețelor, preia lumina exterioară și o prelucrează instantaneu pînă la a-i sugera natura lăuntrică. Încărcătura spirituală a acestei sculpturi, lipsa oricărei ostentații și riguroasa prezență a ideii, îl situează pe Ion Lucian Murnu alături de reformatorii sculpturii românești - Paciurea, Anghel, Brâncuși -, adică alături de aceia care au intuit faptul că resemnificarea sculpturii este posibilă doar prin
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
niște întrebări legitime. De ce este nevoie de o asemenea spectaculoasă deghizare? De ce un spirit religios, cu aspirație metafizică, un om pentru care transcendentul nu e o vorbă ca oricare alta, adoptă un comportament social și intelectual complet opus convingerilor sale lăuntrice? Nu este războiul cu toată lumea și cu valorile un ocol prea mare pentru a ajunge la niște convingeri pe care Eugen Ionescu le deține de la bun început? Autorul eseului arată, pe larg, pendularea acestui "tânguitor sclipitor" (cu formula lui Noica
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
șters?/ Să fie, cu vremea, desi potolit, tot mai viu?" (Intertextualism). Aspirația acestei producții nu e disjuncția, ci conjuncția. Nu analiza (separarea în imagini statice), ci sinteză care sugerează organicitatea lumii, Creația cosmică aparent sfîșiata de antinomii. Vechiul și noul, lăuntricul și exteriorul, natura și artificiul, pagînismul și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos, într-un flux concomitent senzual și estatic, conceptual, si infraverbal. Subtextul e cel de înfiorata laudă: Înainte de a ma naște să fi fost amîndoi o singură, unica
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Steiner, Georg Trakl, fiul lui Ernst Mach, fiica lui Arthur Schnitzler, Franz von Hofmannsthal, Stefan Zweig și soția lui, și lista se întinde pe o pagină întreagă. Ce izbește la numele pomenite este înălțimea treptei sociale și totodată stofa lor lăuntrică. Nu avem de-a face cu căzuți ai mahalelor care se omoară fiindcă nu au încotro, ci cu spirite rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
încotro, ci cu spirite rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți care trăiește sub protecția unor măști liniștitoare, utilizate cu virtuozitate pentru a camufla atît golul lăuntric, cît și eventualele abisuri din exterior. ș...ț Sinucigașul contrazice una dintre cele mai puternice înclinații ale vienezilor, aceea înspre inacțiune, înspre amînarea nesfîrșită a unei decizii, înspre temporizarea leneșă, acțiunea fiind înlocuită cu rafinate forme de reverie ori complicate
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
prin expresia poetică, se străduiește a-și struni emoțiile centrifuge, a-și asigura "egalitatea manifestării", "echilibrul ciudat". Autenticitatea rezidă în "uimirea" constatării unei identități emoționale pe care minusculele variații de meteorologie sufletească n-o pot altera. Dimpotrivă, o confirmă precum lăuntrice omagii: Nimic mai adevărat/ ca acest drum prin zăpadă/ o adîncire în prăpăstii albastre/ cu pașii uimiți// un semn te poate scoate/ din starea egală cu sine/ un fior de culoare o frică/ în blana de animal rătăcit" (Sensul mirării
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
veșmîntul ostentativ ,provincial", trăsăturile Poetului ca atare, fără determinări civile. Astfel încît dialectica factorilor antinomici nu mai apare ca o replică la un context limitativ, ci ca o expresie a expansiunii sufletești, ca o zbatere în doi timpi a vieții lăuntrice proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
puțin va fi cântărit sentimentul acesta la decizia plecării sale definitive din țară. ăntre ănsemnările din urmă, cu privire la prezumtive narațiuni niciodată finalizate (Tăgada de sine, Mersul pe jăratec), rețin atenția izul amar al unor reflecții cu caracter de spovedanie: "Identificarea lăuntrica cu opera, dispariția sentimentului de exterioritate, pe care-l ai când faci ceva meșteșugărește; garanția că ai dat maximul tău. Maximul acesta valorează, firește, proporțional cu valoarea ta ca artist".
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
vă trezesc spre tumulturi albastre,/ întărindu-vă pentru o Trecere” (Nu violați cuvintele...). Așa cum unor barzi le e proprie declarația plină de superbie, lui Vasile Ponea îi convine figura modestiei, un soi de litotă sufletească, în măsură a favoriza unitatea lăuntrică a discursului. Să recunoaștem că nu întîlnim deseori, la ora actuală, autori care să se smerească în acest chip: „Iluziile îmi îmbătrînesc iute, fără costuri mari”; „Mă îndoiesc chiar și de îndoielile mele”; „Parcă mă aflu pe un «munte magnetic
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
expuse exteriorizării, plăcerii de a fi privit și de a te face privit. Dar refuzul tentației de a-ți converti existența cotidiană în spectacol nu poate fi propriu decât unei personalități foarte puternice, conștiente că harul și forța aparțin celor lăuntrice ale ființei, fără să aibă nevoie pentru a fi dovedite de retorici și gesticulații complementare. Mă grăbesc de aceea să scriu că Victor Rebengiuc e o abatere de la orice regulă. Chiar între marii actori, categorie în care se situează, reprezintă
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
referim la romanul Să cunoști o femeie, eu n-am fost niciodată agent secret și, har Domnului, nu mi-am pierdut soția. Dar în fiecare dintre personaje, fără excepție, am plasat gene ale mele. A.R.: Am intuit o legătură lăuntrică între Dvs. și personajul Yoel. A.O.: Cred că între un romancier și un agent secret există un gen de similitudine arhetipală. De pildă, cînd aștept un tren în gară sau îmi aștept rîndul la dentist, eu nu răsfoiesc reviste
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
acest punct de vedere, activitatea unui romancier prezintă similitudini cu cea a unui agent secret. Amîndoi culeg informații și le pun cap la cap. A.R.: Dar acestea sunt informații exterioare, de fațadă. Nu cred că trădează mult din viața lăuntrică a individului. A.O.: Ba da. Pantofii îți spun povestea persoanei care a ales acest tip de încălțăminte și nu altul. A.R.: Pînă acum eram convinsă că există o profundă legătură doar între picioarele mele și pantofi. în altă
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
este, în acord cu etimonul grecesc, convalescență. Uzată prin stăruirea gândului asupra ei, moartea „îmbătrânește în noi de prea multă prezență”, devine trecut. „A privi înapoi spre moarte” e biruința fragilă a gândului ruminant. Obsesia morții, conviețuirea cu această „fatalitate lăuntrică a firii” („Când cazi sub vraja morții, totul se petrece ca și cum ai fi cunoscut-o într-o existență anterioară, iar acum ai fi nerăbdător s-o regăsești cât mai curând”) scad superbia spiritului, îl îngreunează cu experiența morții (altminteri refuzată
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Ea începe tot cu lăcomie financiară (ești brusc plătit peste orice așteptare, ți se dă pe mână, indiferent de calificarea ta reală, o funcție, o emisiune, o sursă de vanitate, de prețuire publică sau de clan), dar sfârșește în schimonosire lăuntrică, într-o formă mai mult sau mai puțin accentuată de paranoia.” Iar Vintilă Mihăilescu, în articolul Modernizarea României, compară ce încărcătură de sens are termenul modernizare în Slovacia și în România și constată o diferență vădită: la slovaci, modernizarea este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
Gheorghe Grigurcu Pentru Virgil Diaconu lumea pare o fantezie delicată a Creatorului său pe care se străduiește a o aproxima prin propria-i fantezie lirică, domoală, înduioșată, de-o agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrățișa, toate cele ce sînt. O ușoară solemnitate ironică nu reprezintă decît distanța trebuitoare pentru ca
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
fertil puritatea golului, aproximează tresee, își imprimă o anumită dinamică și devine, prin chiar aceste secvențe, un agent al întemeierii, al Creației celei dintîi. Punctul dinamic devine linie, linia își determină propriile-i morfologii, iar acestea, prin forța unei sintaxe lăuntrice, proliferează în spațiul unei ordini infailibile. în punctul de convergență al acestei vocații întemeietoare, al acestui tardiv reflex demiurgic, cu o spaimă adîncă de gol, se naște pictura lui Boca pe care o găzduiește acum Galeria Sabina&Jean Negulescu. Deși
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
suna astfel, iar invocarea întregește substanțial schița de mai sus: Ilie Boca este unul dintre cei mai mai importanți pictori români contemporani. Opera sa extrem de variată și de o bogăție rar întîlnită, atît în ceea ce privește întinderea propriu-zisă cît și anvergura ei lăuntrică, s-a structurat de-a lungul a peste trei decenii în jurul unei viziuni perfect unitare și al cîtorva coordonate mari. În primul rînd, pictorul și-a identificat spațiul de interes în zona de confluență a unui anumit spirit popular, ingenuu
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
ei înșiși, dispărând discret, versurile inițiale ce servesc drept motto sunt transformate de naratoare după cum urmează (marcând o evoluție a perspectivei de la lumea ca teatru și „sunetul muzicii” de la Czeslaw Milosz către lumea interioară a ființei umane, văzută ca „lumină lăuntrică” și „sunet al ființei”): „De-ar fi s-arăt ce-i pentru mine lumea,/ aș lua un hârciog, un arici sau un sobol,/ i-aș așeza pe fiecare din ei într-un om/ și-ndesîndu-mi urechea spre botul lor umed/ aș
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
ar fi s-arăt ce-i pentru mine lumea,/ aș lua un hârciog, un arici sau un sobol,/ i-aș așeza pe fiecare din ei într-un om/ și-ndesîndu-mi urechea spre botul lor umed/ aș asculta ce spun despre lumina lăuntrică,/ despre sunetul ființei, despre durere și dor”. Acesta este și „finalul poveștii”, când cei trei prieteni închid cercul retractilității, tăcând și dispărând, dar nu înainte ca naratoarea să introducă un al patrulea personaj - evanescent, firește -, un câine („o corcitură de
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
de mise en abîme: „Dacă totuși vei reuși să o termini (...) cartea asta a noastră, fă-o să fie mică, mică și pătrată, atât de mică încât să poată fi luată în mușuroi de oricine, și acolo citită la lumina lăuntrică. Să știi că parcă o și văd”. Iată, cartea a ieșit întocmai, și are un farmec lingvistic aparte, pe care vă invit să-l descoperiți.
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]