4,013 matches
-
târguieli și lesa în cealaltă și fu abordat lateral, de la oarecare distanță. Rafael n-ar fi vrut să riște. Adică să nu fie nevoit să-i tragă și câinelui un șut. Ăstuia în nas, ca să-l pună cu botul pe labe. E cel mai sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu gura întredeschisă și cu ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu gura întredeschisă și cu ceașca de cafea ridicată-n aer. Parcă ar fi stat pe picior de fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară pe geam și se zguduiau pereții de lătrăturile lui... Îmi place la nebunie, e bestial, e trăsnet, combate la sânge... Cică feseneul și Iliescu au câștigat alegerile cu peste optzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu’ să mai vadă? Degeaba ar mai adulmeca după miasma care e Rafael și care s-ar putea învârti toată noaptea pe acolo fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ștefan? Nu scrie! ... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! ... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degetele șterse de sânge? Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat ..." Marius ridică privirile. Plutonul lui Felix terminase instrucția. Un simulacru de instrucție cu muniție insuficientă, desfășurat la comandă, care nu aduce nici pe departe cu ceea ce se întâmplă pe un câmp de luptă. "Cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aibă copii, nepoți, iată că acum toate acestea sfârșesc într-un mod brutal pe podeaua mizeră a unei case anonime, cu nimeni altcineva lângă el decât tocmai acela care fusese silit să-l omoare. Darie aruncă arma și în patru labe se apropie de cel căzut. Mâinile lui întâlnesc o umezeală vâscoasă. Din rana deschisă, sângele curge cu putere ca dintr-o cișmea stricată. Îngrețoșat, își retrage mâinile fără să le privească. Iese grăbit, fuga se transformă într-o goană disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu părul zburlit, în timp ce botul larg căscat lasă să se vadă strălucirea palidă a caninilor lungi. Mârâie amenințător și face un pas înainte. Încet, cu mișcări precaute, Marius scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin surprindere. Aproape că simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de un reflex inconștient mâna înarmată țintuiește gâtul animalului și îndepărtează pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gură. Mâna mi-era plină de sânge. M-am șters de haină. Atunci Sonia m-a chemat pe nume. Mă zăpăcisem, nu mai știam ce să fac. M-am ridicat în genunchi și m-am apropiat cu sfială în patru labe. De pantaloni mi s-au prins paie și am stat o clipă să le curăț. A fost o idee proastă. Fiecare pai cules cu două degete murdare marca două puncte roșii pe pantalonii mei până atunci curați. Ia-l odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-a întâmplat la 19 ani. Odată a vrut să meargă la budă și nu putea, pentru că Mihaela spăla rufe. Se chircea în pat, îmbrăcată cu una din pijamalele mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își băgase laba piciorului sub șezut. Îmi spunea cât de mult o urăște pe femeia asta subțire și rea, care își închipuie că baia îi aparține și care e atât de acră încât nici măcar o dată nu i-a făcut soțului o muie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-mi revin. În ziua asta, totul mi-a mers cum nu se poate mai prost. M-am ridicat în coate și am văzut-o pe Sgsdgff îndepărtându-se cu spatele, trăgând de Jerry, care se opintea, ridicat în două labe. Zgarda îl sugruma și nu mai putea să latre. Atunci, ca ziua să nu se încheie și mai prost de atât, am privit în ochii lui Sdsgdff și am întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
urlat atât de mult că parcă nici nu mai aveam nevoie de aer. Am luat-o la goană pe scări, m-am împiedicat, piciorul mi-a alunecat și m-am lovit la tibie, am urcat cât am putut în patru labe în timp ce mă ridicam progresiv în picioare, apoi am căzut iar și urletul mi s-a întrerupt; cineva mă striga pe nume. Eram acum la jumătatea scării, în față și în spate vedeam treptele cotind. - Mihai! O voce ascuțită de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am rămas singur pe stradă, sub razele viguroase ale soarelui, privind motanii. Aveau spinările foarte arcuite, iar tensiunea atinsese asemenea cote, încât nici nu mai mișcau din coadă. Distanța dintre mustățile lor era de vreo zece centimetri. Unul, roșcat, ținea laba din spate îndoită într-o poziție oarecum nefirească, de parcă ar fi fost surprins de celălalt (negru, cu blană lucioasă, bine hrănit), și se simțea din simpla analiză a posturii că negrul îl amenința pe roșcat, care bătea în retragere. Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu era mai simplu? Ăștia, vezi Doamne, aveau demnitate, care motanului negru i-a părut amenințată, fiindcă altfel n-ar fi tresărit de parcă l-ar fi ars ceva, naiba știe ce-o fi văzut, și i-a ras roșcatului o labă în bot, lucru care a declanșat ostilitățile. Și parcă simțeam fiecare gheară înfigându-se în blana celuilalt, trecând de vaga protecție a blănii, penetrând stratul superficial de piele, rupând și dezordonând țesuturi, și zbieretele pisicești s-au ridicat ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coperți de piele, pentru că erau ciudate. Făceau toți parte din aceeași familie, a cățeilor alburii cu ochi albaștri, și probabil că vreun strămoș li se încurcase cu un Husky, de la care au moștenit ochii ăia umani, de hipnotizatori pe patru labe. Am ignorat întodeauna sfatul lui tanti Silvia și nu le-am dat salam. (Și Hector spunea să le dau de mâncare.) Eu ziceam că-i treaba ei dacă vrea să-i țină. Și să-i învețe să fie mai prietenoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să se scuture de colb. Când m-am întors, am găsit-o cu o mâță albă în brațe. Erau în tandrețe. Adela îi făcea declarații de amor, numind-o "mițulică, hoață mică și prostuță". Mâța o ținea fin cu o labă de pânza rochiei și i se uita în ochi. Una avea ochii albaștri, ceilaltă verzi. Ia uite ce nas blănit are!" În adevăr, mâța avea un nas mititel, păros și comic. Și-a lipit apoi obrazul de capul mâței în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
împrietenisem repede cu ei și cu puii de țigani. Ne jucam împreună. Învățasem chiar și niște dansuri de-ale lor, însoțite de niște cuvinte porcoase, pe care nu le suportă hârtia de scris. Jucam „tananica”, cu bătăi de palme pe labele picioarelor și dansam, era mai mult un fel de țopăială, spunând: „A buri, buribu, ca murit Dumitru, pe-o scândură lată, cu...” Ne scaldam cu dănciucii deavalma în apa aceea tulbure, ieșeam afară și săream într-un picior, cu un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cum pe niște șine legate cu sfoară se poate valsa pe gheață, asta numai de-al dracului! Cum se prinde șina de încălțăminte? Simplu, se trece sfoara prin găurile de la câlcâi și prin cele din față, se adună sfoara deasupra labei piciorului și cu o bucățică de băț, se răsucește sfoara până simți că-i strânsă bine Moarte n-are, încercați! Eram răutăcioși, poate de pe atunci s-a format în noi ura pentru cei care au. Părinții mei se mutaseră tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și până la viitoarea oră de muzică mai dura o veșnicie! A doua iubire, paralelă cu prima, a fost Olga, o copilă cu codițe lungi, rotundă la față, cu ochii căprui, cu ciorapi albi trei sferturi, în sandale cu cheutori deasupra labei piciorului, cu fustița deasupra genunchilor, curată ca din cutie, cu dinții albi ca perlele, înșiruiți frumos, cu o gură mică, cu buze cărnoase și roșii. Poate nu mă îndrăgosteam de ea, dar timbrul vocii ei semăna cu cel al doamnei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Eu le-am spus să-și bage mințile în cap că nu știu cu cine stau de vorbă. Atunci ei m-au întrebat cine sunt. Le-am răspuns, foarte țeapăn, că sunt profesor. Și atunci unul mi-a tras o labă, de mi-a sărit dinții ăștia din gură - și-mi arătă palma în care avea trei dinți - iar celălalt mi-a spus răspicat: "Ei, dacă ești profesor, ia și de la mine una", după care m-a lovit în ochiul ăsta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atâta nevinovată curiozitate urmărea Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un arici, s-a rostogolit între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În odăița care mirosea a cojoc ș-a tihnă de cămară, femeia aducea de afară iz proaspăt de omăt și mireasmă de fân. Zâmbind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]