4,995 matches
-
avut originea, fără îndoială, în caracteristicile și aspirațiile specifice ale unei națiuni și nu poate fi separat de ele fără să-și piardă semnificația și atributele. În această privință, universalismul naționalist al timpurilor noastre este diferit. El reprezintă o religie laică, universală datorită interpretării pe care o dă naturii și destinului uman, precum și prin promisiunea mesianică a salvării umanității. Stindardul universalismului naționalist poate fi purtat de o singură națiune în orice moment. Astfel, pretențiile de dominație mondială în numele noului naționalism cruciat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
determină implicit dezvoltarea sexualității ce intră în acest mod cu drepturi depline printre mijloacele de planificare familială, controlul natalității, educația sanitară și sexuală, controlul și asistența calificată la naștere, toate jucând un rol central pentru fiecare popor. Totuși oriunde, fie laic ori religios, indiferent de punctul cardinal în care se desfășoară, actul nașterii este apreciat în mod cu totul deosebit, în primul rând ca un ansamblu de obiceiuri și tradiții însoțindu-l întotdeauna de mult har și veselie. Metode paraclinice curente
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
găsește un rest neintegrabil care se exprimă, la Lévinas, În limbaj biblic. Într-adevăr, În rezistența iudaismului, care nu s-a lăsat depășit și Înglobat de creștinism, Își găsește Lévinas armele pentru a rezista În fața lui Hegel, reliefând pentru cititorul „laic” și contemporan faptul că, dincolo de această tragedie religioasă și istorică, se joacă drama alterității: asimilarea Într-un joc al dominării sau primirea celuilalt, perceput din perspectiva unicității sale. Chiar dacă o asemenea dramaturgie trece dincolo de antropologie, aceasta, la rândul său, prin intermediul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
intre. În Antichitate, dreptul de azil era foarte des Întrebuințat și avea un caracter sacru: zeii Îl apărau pe individul care intra În căutarea protecției Într-un templu Închinat unei anumite divinități. Mai târziu, acest drept a căpătat o formă laică. Cum fiecare cetate era pusă și ea sub protecția unui zeu sau a unei zeițe, autoritățile puteau, În numele respectivei divinități, să acorde azil pe teritoriul lor. S-a trecut astfel de la azilul strict religios, limitat la locurile de cult, la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
persecutați. În societățile actuale este dominantă concepția civilă, cu urme ale concepției religioase. Dreptul de azil a devenit un drept al statului, căci astăzi se consideră că Întreg teritoriul unui stat este „zonă de azil”. Azilul a căpătat un caracter laic și politic și constituie unul dintre elementele ce compun suveranitatea teritorială a statului gazdă. Totuși, mai există și locuri precise În care indivizii pot cere azil, cum sunt sediile ambasadelor sau consulatelor ori ă reminiscență a azilului sacru sau religios
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
idee ambiguă Considerată rând pe rând punctul slab al devizei sau, dimpotrivă, o valoare care le Înalță pe celelalte două, ideea de fraternitate este evident ambivalentă, ca să nu spunem de-a dreptul contradictorie. În egală măsură dogmă evanghelică și principiu laic, ea se referă În același timp la o situație și la o relație, la o stare și la un comportament. Desemnează un atașament Între membrii unor societăți Închise, Începând cu familia, prima dintre toate, și continuând cu altele calchiate după
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pronunțăm, suntem bănuiți că am aparține uneia dintre cele două categorii În conflict: anticlericalilor sau partizanilor unei Întoarceri la teocrație. Din fericire, realitatea este mai puțin maniheistă. ν Pe lângă laicismul combatant și integrismul multiform, putem să ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a inventat substantivul laicitate? Cuvintele Adjectivul laic este dubletul lui lai sau laid. Astfel, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
integrismul multiform, putem să ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a inventat substantivul laicitate? Cuvintele Adjectivul laic este dubletul lui lai sau laid. Astfel, În mănăstirile din Evul Mediu, cei sau cele care trăiau Într-o comunitate monastică fără să fi depus voturile monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții domestice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dubletul lui lai sau laid. Astfel, În mănăstirile din Evul Mediu, cei sau cele care trăiau Într-o comunitate monastică fără să fi depus voturile monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții domestice. Termenul laic, rar Înainte de secolul al XVI-lea, este un simplu omonim al lui lai. Ambele provin direct din laicus. Lai a rămas ca formă populară; laic ar fi forma savantă, creată Într-o epocă În care se pierduse până și amintirea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
monahale era numiți frați lais sau surori laies. În general, aceștia Îndeplineau funcții domestice. Termenul laic, rar Înainte de secolul al XVI-lea, este un simplu omonim al lui lai. Ambele provin direct din laicus. Lai a rămas ca formă populară; laic ar fi forma savantă, creată Într-o epocă În care se pierduse până și amintirea pronunției latine, accentul tonic deplasându-se În franceză pe terminație, În vreme ce În latină acesta se punea pe silaba inițială. Care era sensul acestui cuvânt, ce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
așadar În evidență ceea ce ține de popular. În primele comunități creștine, vocabula servea la desemnarea celor care formau masa poporului, prin opoziție cu cei care aveau să formeze clerul, deosebiți prin știința lor. Termenul opus din punct de vedere etimologic laicului este acela de cleric, care desemnează un membru al clerului. Clericus provine din klerikos, derivat din kleros, care Înseamnă „grup bun”. Din cler fac parte cei care formează o categorie aparte prin excelența lor, cei separați de restul națiunii, „aleșii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
toți cei care depuseseră un jurământ religios. Clerul, clericii reprezintă așadar o parte din ansamblul social care se consideră anume aleasă și Însărcinată cu misiunea divină de a conduce masele către adevărul spre care nu se pot Îndrepta singure. Ansamblul laicilor se prezintă atunci ca „turma” de oițe pe care un cler binevoitor trebuie să o conducă pentru că altfel ar putea să se rătăcească. Problemele Analiza etimologică ce a servit drept punct de plecare pentru această expunere este departe de a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acela de a conduce viața socială și politică În numele principiilor pioase? Ceea ce numim „spirit clerical” nu era pe atunci altceva decât pretenția de a guverna asupra majorității În numele unei doctrine religioase. Împotriva acestui spirit, se afirmă aspirațiile poporului, adică „spiritul laic”. Faptul că s-au născut tensiuni Între cele două niveluri nu trebuie să ne mire, așa cum nu este de mirare nici existența conflictelor mai mult sau mai puțin violente Între membrii clerului pentru acapararea puterii. Însă conflictul dintre spiritul democratic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Nu ține oare de Însăși esența religiosului să urmărească un prozelitism mai mult sau mai puțin afișat, să dorească să-și extindă puterea sau zonele de influență? Cele trei forme de tensiune care apar Între civil și religios, Între spiritul laic și cel clerical și Între religii În lupta lor pentru influență par exacerbate astăzi. Este suficient să observăm forma confesională pe care o iau confruntările contemporane la nivel mondial pentru a ne da seama de acest lucru. Conflictele Conflictele internaționale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
refuză inovația ă, Însă nu este nici pe departe singurul care Întreține confuzia dintre puterea politică și puterea religioasă. Pe lângă fundamentalismul islamic, radicalismul protestant se confruntă cu integrismul catolic, iar extremismul religios evreu urmărește În mod explicit transformarea statului Israel, laic și multiconfesional, În teocrație. La o scară mai redusă, atentatele de pe 11 septembrie 2001 din Statele Unite par În acest sens să anunțe sfârșitul neutralității politice. Pentru că a contestat În fața tribunalului referința religioasă din cadrul jurământului civil (The Pledge of Allegiance), jurământ
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cuprinde referirea la divin abia din epoca lui McCarthy, un cetățean californian, Michael Newdow, medic la un modest spital de urgență din Sacramento, se vede nevoit să trăiască acum sub protecția permanentă a poliției. Lucrurile se desfășoară ca și cum atenuarea spiritului laic În reflecția politică lasă locul unei Întoarceri imediat conflictuale a religiosului, dornic să acapareze puterea civilă slăbită de ceea ce unii nu ezită să numească o lipsă de ideologie. O astfel de Întoarcere ne invită să examinăm mai multe ipoteze cu privire la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
religioase pe care ele le profesează, ceea ce rareori se Întâmplă fără dificultăți, așa cum ne arată istoria frământată a relațiilor naționale și internaționale dintre acest tip de putere și puterile religioase. Istoria Ca să rămânem În Franța, transformarea monarhiei catolice În republică laică nu s-a făcut fără crize și zbuciumări. Poate că este posibilă o interpretare a acestei transformări ca o distanțare treptată, de-a lungul ultimelor cinci secole, a statului de Biserici, pentru a se ajunge la situația contemporană de non-confesionalism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ultimelor cinci secole, a statului de Biserici, pentru a se ajunge la situația contemporană de non-confesionalism oficial al puterii civile, care Își afirmă clar laicitatea Încă din articolul 2 al Constituției de la 4 octombrie 1958: „Franța este o republică indivizibilă, laică, democratică și socială. Ea asigură egalitatea În fața legii a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de origine, rasă sau religie. Ea respectă toate credințele”. Cum s-a ajuns Însă la aceste precizări? Chiar și atunci când toleranța nu este laicitate declarată, ea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
redacta celebra Declarație a celor patru articole, votată În 1682 de Adunarea clerului. Promulgat ca lege de stat, acest text afirmă, pe lângă obligația papei de a respecta regulile și cutumele Bisericii galicane, independența monarhilor față de Sfântul Scaun În toate chestiunile laice. Intenția politică, se simte, nu este nici anticlericală, nici antireligioasă, ci urmărește doar ca, prin constituirea unui cler autonom dependent de puterea civilă, să asigure autonomia statului față de orice tutelă exterioară. Desigur, Încă nu se pune problema scoaterii legilor, a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care renunță la suveranitatea sa temporală și Îi cedează lui Napoleon dreptul de a numi episcopi În Franța. Puterea pontificală a revocat În mod public acest Concordat, dar protestele sale nu auputut schimba situația și În cazul articolelor organice. Conflictul laic va căpăta o nouă dimensiune În secolul al XIX-lea. Nu doar că lupta a devenit mai dură, ci, mai mult, conflictul a devenit franco-francez, luând o turnură vizibil anticlericală, dacă nu chiar antireligioasă. Bătălia nu se mai dă Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați În jurul ziarului L’Avenir. Respingând orice control al statului asupra credințelor religioase, acest ziar cere În mod explicit separarea Bisericii de stat. Intenția este aceea de a denunța concordatele, pentru a elibera Biserica
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Încă din trecut la o muncă de alungare a religiei; am smuls conștiința umană de sub stăpânirea credinței ș...ț. Am stins În ceruri niște lumini care nu se vor mai aprinde”. S-a putut vorbi astfel despre o veritabilă „credință laică” (Ferdinand Buisson) Împotriva Bisericii, și nu alături de aceasta, ca În trecut, Într-o concurență feroce. Cu totul diferită de laicitatea galicană tradițională și de simpla preocupare politică de a Îndepărta clerul de sarcinile civile ce caracterizează anticlericalismul clasic, laicitatea tinde
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a cetățenilor și garantează libera practicare a cultelor”, mulțumindu-se să nu recunoască, să nu subvenționeze și să nu plătească salarii nici unui cult. Bunurile ecleziastice sunt de-acum proprietatea statului; ele sunt gestionate de asociații cultuale declarate și În cadrul cărora laicii trebuie să fie majoritari. Așa cum a spus foarte clar Aristide Briand, „statul nu este nici religios, nici antireligios; el este areligios”. Protestanții și israeliții acceptă această separare a puterilor. Pentru cei mai extremiști dintre catolici, „este sfârșitul puterii Bisericii”. Pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Învățământului (fondată În 1866) de a se ajunge la o „laicizare integrală” a școlii, principiul libertății Învățământului a rămas intact. Au subzistat Întotdeauna, pe lângă sectorul public, școli primare și secundare private, precum și universități catolice și protestante. Laicitatea școlară Părintele școlii laice este nimeni altul decât Jules Ferry. Pozitivist, francmason, partizan al educării fetelor, el a rămas cel care a promovat, pe lângă legea privind gratuitatea (1881) și cea privind obligativitatea (1882), legea privind neutralitatea Învățământului public: „Școlile primare Își vor Întrerupe activitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
școli publice decât În afara orelor de clasă”. Din 1886, s-a afirmat puternic și laicitatea personalului din școli (legea din 30 octombrie, art. 17): „În școlile publice de toate gradele, activitatea de Învățământ este desfășurată În exclusivitate cu ajutorul unui personal laic”. Nu trebuie să ne Închipuim Însă că lupta În jurul laicității s-a sfârșit o dată cu adoptarea acestor legi fundamentale. Partizanii clericalismului au Încercat de-a lungul Întregului secol XX să-și recâștige locul și influența În cadrul puterii politice. Între 1940 și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]