13,725 matches
-
al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. 4. Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor. 5. Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor. 6. Și îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate. Și Domnul Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
-i, lăsând să se aștearnă iarăși tăcerea. M-am întors direct în pat. Camera nu prea semăna a cameră de ospăț. Pe masa de la capul patului, se afla un craniu folosit se pare ca scrumieră și câteva cărți. Am aprins lampa și am mers la baie: apa de la robinet era foarte rece. Am făcut un duș și am revenit apoi în cameră. Prin fereastra întredeschisă, se vedea cerul înstelat al nopții, greierii cântau monoton, în ritm precis, iar de la parter venea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ceară diploma de la facultatea de medicină. În loc de asta însă îl întrebă ce înseamnă „gravitate moderată“ și încuviință politicos din cap la răspunsul opac. Întrebă cum adică „noroc“, iar traumatologul îi explică: Are noroc că trăiește. Pompierii tăiaseră cabina cu o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit de parbriz ca într-un sicriu, degerând și sângerând până ar fi murit, chiar lângă drumul de țară, dacă n-ar fi fost un telefon anonim dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
covrig, cu un șuvoi lucios de sânge prelingându-i-se pe față prin gulerul deschis. Stătea cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era uimitor de întreg. —Aici, în statele de câmpie, folosim adesea cuvântul „miracol“, doctore Weber. Dar nu-i un cuvânt prea des rostit la un centru de traumatologie de nivel II. Weber studie imaginile pe care Hayes le fixase pe lampă. — Se apropie cel mai mult de o înviere de tip Lazăr din tot ceea ce am văzut eu până acum, inclusiv cât am fost rezident la Chicago. O sută douăzeci și opt de kilometri pe oră, pe o șosea înghețată din câmp, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hayes îl cântări. —E încă sub observație. Îi oferi din nou dosarul lui Weber. Datele sunt aici, dacă vreți să vă uitați. Aș vrea să văd tomografiile, spuse Weber. Hayes scoase o serie de radiografii, pe care le fixă pe lampă: creierul lui Mark Schluter în secțiune transversală. Tânărul neurolog vedea doar o structură. Weber vedea chiar și acum cea mai rară specie de fluture, mintea înaripată, cu aripile țintuite pe film, obscen de detaliat. Hayes urmări conturul imaginii suprarealiste. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât un model cauzal simplu, unilateral, funcționalist. Weber se surprinse pe sine. Nu prin convingerea sa, ci prin disponibilitatea de a și-o exprima cu voce tare față de un medic atât de tânăr. Neurologul lovi cu degetele în filmul de pe lampă. —Eu știu doar ce s-a întâmplat cu creierul lui în dimineața zilei de 20 februarie. Da, spuse Weber, înclinându-se. Exact ceea ce și-a dorit medicina să știe dintotdeana. E uluitor că pacientul și-a mai păstrat un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
parte solidă a lui se dizolvă în aer. —Ești bine? întreabă ea, provocatoare și nesigură. N-am știut că te-ai întors. El își leagănă capul la fel de ușor cum respiră. Fără cuvinte, ea îl lasă să intre. Abia când aprinde lampa slabă de tavan dintr-un hol pustiu - o casă de vacanță abandonată de pe malul unui lac din nord, circa 1950 - îl întreabă, în sfârșit: —L-ai văzut cumva pe Mark? Da. Dar tu? Ea lasă capul în jos. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
susține, și care totodată să lumineze și să mă țină trează ; să mă oblige ca, așa cum spui, „să fac în continuare ceea ce-mi face plăcere“. Aș fi moștenit, în loc de mașina de gătit cu petrol Sterling-Puritan, mașina de scris cu lampă fără sfârșit Fruchter-Karpen... Cred că n-a existat niciodată așa ceva probabil pentru că atunci când scriitorii bărbați scriau la mașina de scris, femeile scriitoare gravide nu scriau. Sau nu existau. Sau nu se preocupa nimeni să le construiască artefacte care să le
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
de fericire, atunci cînd În acel strigăt unic, fără cuvinte, Își găseau expresia deplină foamea, speranța puternică și nelămurită? Oare nu s-au plimbat și ei Încet, ca și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am imaginat cum ar fi să zbor către est. Mi-am reprezentat spațiul restrîns al carlingii, oamenii în jachete de piele, făcîndu-și treaba în liniște. Un singur gest este îndeajuns pentru ca să se facă înțeleși. Sînt numai luminile unei perechi de lămpi de control, verde și albastră. Un cadran luminos. Poate strălucirea unei țigări. Pe urmă, m-am gîndit la spațiul uriaș de sub burta avionului, la cum pîntecele acesta își caută calea prin aerul rarefiat, fără suport, neatîrnat de nimic, și am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
respiră greu și cu teamă. Ca un animal mare care a hibernat pentru prea mult timp și, duhnind, mult prea slab, se întreabă dacă se va mai trezi vreodată. Chiar podul abia dacă se poate zări de aici, podul cu lămpi elegante care leagă cartierul mărginaș de casele somptuoase de pe digul din spatele meu. Tremur în haina mea de ploaie. Mă așez. Închid ochii. Lapovița îmi lovește fața. Dar cînd mă lungesc pe spate și mă întind, simt dintr-o dată, din nou
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de picioare. Sus, pe cer, norii alergau mai repede decît ar fi părut firesc, judecînd după adierea firavă de vînt, de aici, de jos. Valurile erau mici, dar apa era fără odihnă și după noul pod, al nostru, cel cu lămpile electrice care marca de asemenea și marginea orașului, începea deodată un curent înșelător încrucișat, ca și cum ar fi trecut un vas mare cu motor puternic, ori un remorcher. Dar nu se zărea nici o ambarcațiune cu motor, am depășit numai un șlep
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spre apă, deși, desigur, aruncam ocheade laterale și-mi dădeam seama imediat în ce stare se afla, calm sau agitat, liniștit sau aglomerat. Nu făceam la stînga către centrul orașului, ci la dreapta, pînă ajungeam la podul cel nou, cu lămpi electrice. La mijlocul podului mă opream și numai atunci îmi dădeam voie, odihnindu-mi brațele pe fierul forjat al balustradei, să privesc în voie apa, mai întîi chiar dedesubtul meu, neagră în umbra pilonilor, și apoi încetișor mai departe, unde devenea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întunecat la amîndouă capetele. Un mîner de lemn cu care trebuia învîrtită o frînghie albă, nouă de care era atașată o greutate turtită, rotundă din acelea pe care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi pînă tîrziu în noapte. Mîncau și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară. Doar tramvaiele aveau aceeași culoare albastră în tot orașul. Tatăl meu se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acoperită cu o pînză îngrijită, pe care fusese așezat un maldăr de cărți, cea mai mare la bază, și un număr de ziare. Mai era acolo o sticlă de bere de un litru cu capac alb și două pahare. O lampă cu ulei se afla alături și arunca umbre înalte în cele patru colțuri ale camerei. Schneiderhahn și-a turnat un gin, dintr-o ploscă rotundă de ceramică. Pe un umeraș agățat de ușa dulapului atîrna enorma haină de iarnă, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
n-am fost acolo", a spus Schneiderhahn luat pe nepregătite, aproape uluit. Mi-am regretat imediat întrebarea deschisă, dar el nu a părut a mi-o reproșa. Privea fix peste noi, pieziș, în sus, înspre locul în care, în lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum un peisaj de puncte negre și denivelări cărnoase. Cearcănele protejau ochii înfundați, de un albastru strălucitor. Pori mari și vase de sînge sparte îi acopereau nasul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la dispoziție pentru pregătirea noastră. Schneiderhahn a cerut ca o a doua sticlă de bere să-i fie adusă în cameră "ultima, pînă la vară" așa a spus și așa a și făcut. Tonul camaraderesc a trei bărbați în jurul unei lămpi, într-o cameră pe canalul întunecat, trei bărbați cu un scop comun, acea atmosferă a unei aproape deloc forțate comuniuni, nu a mai existat niciodată între noi trei. Era imposibil, eram prea diferiți unul de celălalt pentru asta și, de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a diferențelor. În toată varietatea ei, această stradă părea să aibă o mai mare unitate decît a noastră, unde n-ai fi putut ghici cine se află dincolo de care fațadă. Poate unde nu conta. În vilele monumentale din prelungirea parcului, lămpile fuseseră deja aprinse. Am mers mai departe, pe stradă. Lumina nu durase mai mult aici decît în parc, dar căldura, da. Pietrele o reținuseră mai bine decît iarba și copacii. Granitul cenușiu al scărilor și al aleilor către intrări, mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
primul etaj pe timpul verii, cu greu ar fi putut spune că locuiau în oraș, atît de groasă și extinsă era folia care le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
început să mă mișc, să merg, nu, să fug departe de casă, peste stradă, pe poartă, în parc unde acum era aproape complet întuneric. Acolo abia dacă mai rămăseseră oameni, dar eu totuși am avut grijă să rămîn în afara bătăii lămpilor. Din cînd în cînd se auzea zumzăit de cauciucuri de-a lungul aleii pentru biciclete, precedate de o mică lampă. Am slăbit pasul. Respirația s-a regularizat treptat. Am mers de-a curmezișul nisipului unei alei de hipodrom delimitată de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era aproape complet întuneric. Acolo abia dacă mai rămăseseră oameni, dar eu totuși am avut grijă să rămîn în afara bătăii lămpilor. Din cînd în cînd se auzea zumzăit de cauciucuri de-a lungul aleii pentru biciclete, precedate de o mică lampă. Am slăbit pasul. Respirația s-a regularizat treptat. Am mers de-a curmezișul nisipului unei alei de hipodrom delimitată de arbuști și am încercat să-mi adun gîndurile. Gîndurile despre David, despre mine, despre locul lui în oraș, despre viața
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a ivit deodată în fața mea. Nu era lună. Abia puteam să disting silueta podului. Nu l-am traversat. Am continuat să merg în umbra caselor, cu apa în stînga mea, pînă am ajuns la noul pod, podul nostru, cel cu lămpile electrice, care fuseseră îndepărate cu mult timp în urmă. Fierul balustradei era, în noapte, o bandă luminoasă de frig. Am atins-o pentru o clipă și atrebuit să-mi retrag mîna aproape imediat. Am depășit lampă după lampă, în etape
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]