5,217 matches
-
similare din partea celor doi tineri, transpuse cu ajutorul sintagmei: parcă-l (-o) trăgea ața. Tânărul care la început luptase împotriva sentimentelor sale, fiind față în față cu o ființă care-i amintea de fata abandonată în pădure, nu mai crede în legitimitatea legământului făcut. Călugărașul îi spune împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se-ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
înțeles în lumina principiului autonomiei și în funcție de un singur risc normal acceptabil. - Avantajului. Contrar principiului anterior, el se referă cu precădere la cercetătorii angajați într-o relație profesională (asistenți sociali, educatori, cadre medicale). În același timp avantajele cercetării permit justificarea legitimității obiectivelor cercetării cu subiecți umani (avantaje pentru participanții însăși, pentru societate și pentru îmbogățirea cunoașterii). - Principiul dreptății. Este principiul ce privește repartizarea pe criterii echitabile a avantajelor și dezavantajelor cercetării: acesta noțiune este de bază, deoarece cercetarea antrenează participanți (subiecți
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta devine transmițătoarea unei memorii antice, atașate de un mod de viață tradițional, esențial agro-pastoral (reflectat în povestiri, simboluri, drepturi cutumiare, diverse alte mărturii). Tocmai conservarea caracterului său tradițional îi asigură legitimitate și o existență relativ coerentă în timp. Totodată însă, pe urmele lui Durand, putem identifica în textul medieval și încadrări specifice, precum o "geografie istoricizată sau un timp geografic" (Walter, "L'Imaginaire médiéval". Thomas 53-54). Interesante sunt de asemenea observațiile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reeavaluarea reprezentărilor colective memorate în imaginarul medieval românesc (și oglindite de mărturii) atestă în schimb coerența imaginii despre guvernarea vieții materiale și spirituale a comunității, în spiritul oikonomiei creștine (și ea de sorginte bizantină, cum am precizat la începutul capitolului). Legitimitatea domniei nu a fost pusă niciodată în discuție; cu toate că spre sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII s-a organizat un "regim nobiliar centralizat", domnul a rămas, în același timp, legibus adligatus și legibus solutus (ceea ce ducea deseori la nerespectarea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mâna domnu-său și o scrisoare a lor încredințată ... ; ... alergă cătră dânsul toți boiarii mari și mici și toate gloatele, sărutând mâna ... (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) Spațiul în care se desfășoară investitura trebuie să fie, în mod necesar, sacralizat, pentru a conferi legitimitate ceremonialului și pentru ca noua lume instituită să își poată împlini menirea. Domnul este surprins de obicei în timpul călătoriei către locul de înscăunare, aducându-i-se un prim omagiu de către alaiul care îi iese în întâmpinare (spre exemplu, în cazul lui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea adevărului de fals, a celor drepți de cei abuzivi
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
experiențe de succes; comparația cu alți furnizori de EFP; încredere în propria ofertă și în capacitatea de a promova programele de învățare în mod corespunzător; dovezi privind calitatea ofertei pentru organismele finanțatoare; contribuție la dezvoltarea regională și a comunității locale; legitimitate și recunoaștere sporită. În unele cazuri se folosește un sistem mixt, în care autoevaluarea este completată de o evaluare externă, comandată în încercarea de a evita dezavantajele folosirii unei singure metode de evaluare. Procesele de evaluare externă și autoevaluare a
Calitatea actului managerial din grădiniță by Anghel Viorica [Corola-publishinghouse/Science/542_a_1329]
-
permis să-și ancoreze doctrina într-o perioadă mare de timp. La originile comunismului Neobabuviștii din prima jumătate a secolului al XIX-lea îi puneau laolaltă pe Platon, Isus, Thomas Morus, Campanella, Morelly, Mably, Babeuf și Owen pentru a da legitimitate marii idei rezumate în formula: „Nici al meu, nici al tău; fiecare trăiește pentru toți, toți trăiesc pentru fiecare”. Niște personaje reduse practic la un profil identic, pe care îl regăsim înșiruite în panteonul istoriilor comuniști din secolul XX, ultimii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cărui misiune era distrugerea sistemului capitalist în vederea unei reînsușiri colective a roadelor abundenței industriale. Comunismul lui Lenin și al continuatorilor săi Victorioasă în 1917, revoluția din Octombrie* a încercat să pună în practică această doctrină cu pretenții științifice, oferind astfel legitimitate unui model colectivist și productivist. Puterea bolșevică s-a declarat atunci depozitara bogățiilor produse prin munca industrială, continuând să se opună dorinței producătorilor de a schimba, a acumula sau a transforma cumva în interesul lor orice bun material. Ea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
promulgarea legii suspecților, înființarea tribunalului revoluționar și instaurarea terorii*. Istoricul Guglielmo Ferrero o rezumă astfel în Cele două revoluții franceze (1951): „Prin spirit revoluționar, trebuie să înțelegem dorința și speranța de a pune mâna pe putere în afara oricărui principiu de legitimitate, de a o cuceri cu forța și a exercita prin teroare”. Astfel, începând din septembrie 1917, înainte chiar de a pune mâna pe putere, Lenin scrie apropo de capitaliști și de cei bogați în general: „Ghilotina nu era decât o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împiedică formarea unor grupuri de interese stabile. Sistemul nomenclaturii, cu privilegiile sale și cu tabelele sale de ranguri, își găsește forma sa definitivă în ajunul războiului. Dar, ca în orice regim revoluționar și totalitar care nu se bazează pe nicio legitimitate - aristocratică sau democratică - statul sovietic este lipsit de instituții solide: responsabilitățile și competențele deferitelor organisme birocratice nu sunt niciodată clar definite, iar Stalin se asigură că atribuțiile lor se suprapun, tocmai pentru a întreține rivalitățile și ura dintre ele, astfel încât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Alain Peyrefitte. Iar pe 4 iunie, el este publicat de către New York Times, fapt care-i asigură o publicitate mondială. Repunerea în cauză a infailibilității PCUS*, confirmarea de către centrul sistemului comunist a crimelor lui Stalin* readuc pe ordinea de zi chestiunea legitimității acestor regimuri edificate pe același model social, economic și politic. Populația, și îndeosebi tineretul*, profită de cea mai mică ocazie pentru a-și manifesta voința de a slăbi controlul asupra culturii* - în iunie 1955, Congresul scriitorilor polonezi critică cenzura - și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după zdrobirea insurecției: „Surâsul Budapestei” -, PCI* se angajează pe calea „policentrismului”, în vreme ce PC din Marea Britanie nu rezistă contestației interne. în afară de aceasta, apariția consiliilor muncitorești la Budapesta va alimenta reflecția asupra unui „alt comunism” și va deschide calea contestării infailibilității și legitimității comuniștilor ortodocși în a conduce mișcarea muncitorească și revoluționară. Spre deosebire de revolta muncitorilor din Berlinul de Est din 1953, revoluția ungară este antitotalitară; ea marchează o cotitură întrucât vehiculează elemente politice forte: insurecția națională spontană a adunat laolaltă toate straturile societății
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atacul german contra URSS și, profitând și de ecourile în opinia publică ale Rezistenței* și ale Eliberării*, duce la luarea puterii de către comuniști în democrațiile populare*. Datorită liniei antifasciste - mai întâi între 1934-1939, iar apoi între 1941-1945 -, PC dobândește o legitimitate în sânul societăților respective. Unele, ca PCF* în 1936 și apoi în 1945, sau PCI*, în 1945, devin partide de masă pentru care antifascismul este ca și lupta pentru pace*, un mijloc de a-și mări influența. Totuși, dacă antifascismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trebuie apărați, „exploatații”, de cealaltă, cei care trebuie să-i apere, „revoluționarii”. Aceste două accepții trimit la dubla dimensiune sociologică și mesianică, a clasei muncitoare. Prin victoria lor, în 1917, bolșevicii* au încercat - cu un succes sigur - să-și fundamenteze legitimitatea pe dublul fapt de a vorbi și a acționa în numele clasei muncitoare și de a o erija apoi ca obiect al religiei* politice. Acolo unde comuniștii nu sunt la putere, această funcție tribunițiană - de tribun al plebei - facilitează un transfer
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în care filosoful irlandez Edmund Burke își exprimă încă din 1970 ostilitatea sa față de schimbarea regimului. Dar în cursa directă în care sunt antrenați, liderii revoluționari, denumirea de „contrarevoluționar” servește la descalificarea unui concurent politic conferind în același timp o legitimitate revoluționară. Extinderea semantică a termenului este datorată ideii pe care și-o face despre revoluție Lenin: redusă la un război civil* / război social, național și internațional, care limitează câmpul politic la o confruntare între două „tabere” de neîmpăcat. După noiembrie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a cere revenirea la „căile naționale ale socialismului” din anii 1945-1947. Totuși, strivirea Primăverii de la Praga* marchează în întreg blocul țărilor comuniste din Est sfârșitul acestor ultime iluzii. Acum regimurile părăsesc terenul luptei ideologice pentru a încerca să-și fundamenteze legitimitatea pe tematici patriotice și pe satisfacerea revendicărilor consumeriste ale populației. Intelectualii își pierd statutul de interlocutori privilegiați și-l regăsesc progresiv pe cel al opoziției de substituție. Primele cercuri ale disidenței - Comitetul de apărare a muncitorilor polonezi - includ numeroși ex
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1953-1964, să reformeze sistemul inaugurând practici noi. Cauzele și premisele destalinizării, 1953-1955 începând cu 1930 și încă și mai mult în anii celui de-al doilea stalinism (1945-1953), toate resorturile decizionale sunt confiscate de un om care întruchipează, el singur, legitimitatea puterii. La moartea lui Stalin*, grupul conducător* condamnă într-un singur glas cultul personalității și încearcă să doteze sistemul cu o nouă legitimitate optând pentru principiul unei conduceri colective. Beria reunește sub autoritatea sa ministerul de Interne și Securitatea statului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de-al doilea stalinism (1945-1953), toate resorturile decizionale sunt confiscate de un om care întruchipează, el singur, legitimitatea puterii. La moartea lui Stalin*, grupul conducător* condamnă într-un singur glas cultul personalității și încearcă să doteze sistemul cu o nouă legitimitate optând pentru principiul unei conduceri colective. Beria reunește sub autoritatea sa ministerul de Interne și Securitatea statului, Malenkov devine președinte al Consiliului de Miniștri și Mikoian vicepreședinte, Molotov conduce Afacerile Străine, Voroșilov este promovat șef al statului lui Hrușciov revenindu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
credite pentru echipamente și infrastructuri, trimite cadre tehnice și profesori și susține programul nuclear al chinezilor. între 26 mai și 3 iunie, Hrușciov, Bulganin și Mikoian se află la Belgrad unde recunosc injustețea atacurilor lui Stalin contra lui Tito* și legitimitatea căii iugoslave către socialism. în relațiile cu Occidentul, Hrușciov pune capăt fazei intense a Războiului Rece*. în mai 1955, semnarea tratatului care face din Austria un strat neutru constituie o primă reconsiderare a intangibilității zonei protectoare a spațiului teritorial sovietic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu parteneri străini fac ca noile autorități să opteze pentru o tranziție „graduală”, deschizând în același timp larg porțile pentru pătrunderea capitalului străin. Invers, în Cehoslovacia, gradualismul capătă respectul apărării patrimoniului industrial național, căutându-se îndepărtarea capitalului străin și întemeierea legitimității noilor responsabili pe privatizarea masivă, controlul efectuându-se prin intermediul băncilor rămase publice. Astfel, prima perioadă, zisă „a tranziției”, lasă ca o mulțime de cazuri de reformă - sau de non-reformă - să se desfășoare pe baza unei constatări larg admise: trebuie fixate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
voie. Diferența între diversele opțiuni ține de rolul care-i revine statului, moștenirii în materie de datorii și de inflație, violenței loviturilor date prin măsurile macroeconomice adoptate și de climatul social în care au fost înfăptuite reformele; deci, finalmente, de legitimitatea autorităților politice de a alege o cale sau alta. Două sunt concluziile care pot fi formulate în imediat. Pe de o parte, țările care au fost primele în a implementa măsurile de ruptură sunt și primele care ajung la o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Roma, în 1957. Dacă PCF se opune cu înverșunare, PCI este mai favorabil deschiderii frontierelor. „Național - thorezismul” și fidelitatea față de URSS explică atitudinea francezilor, în vreme ce, în Italia, Europa apare deja ca un cadru de substituție acceptabil în comparație cu statul-națiune, a cărui legitimitate este fragilă. în 1959, Moscova revitalizează CAER-ul*, înființat în 1949, care, spre deosebire de CEE, n-are nimic dintr-o piață unificată ci tinde către o diviziune „socialistă” a muncii; comparația dintre aceste două instanțe va deveni și mai puțin pertinentă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în URSS, sfârșitul grupului conducător a fost rezultatul unei lupte prost gestionate între clanul „federal” în frunte cu Mihail Gorbaciov* și clanul birocrației rusești pe cale de a se naște, și care-l susținea pe Boris Elțîn. Grupul conducător deținând totalitatea legitimității în regimul comunist, implozia lui a antrenat-o și pe aceea a URSS înseși. în China, sub conducerea foarte experimentatului Deng Xiaoping*, grupul conducător a reușit să-și păstreze unitatea și să gestioneze trecerea de la totalitarism la autoritarism. în Coreea de Nord
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se dezangajează din țările lumii a treia pentru a se concentra asupra problemelor interne și a teatrului european. Dar reformele inițiate de Gorbaciov agravează criza economiei sovietice, în timp ce relaxarea controlului permite forțelor contestatare să se exprime cu mai multă vigoare. Legitimitatea ideologică a regimului, deja puternic erodată, se prăbușește odată cu căderea surprinzătoare a Zidului Berlinului. Gorbaciov refuză să recurgă la forță pentru a-i salva pe sateliții est-europeni ai URSS. în mai puțin de doi ani, blocul sovietic dispare. în același
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]