4,253 matches
-
de cel puțin două grupuri de oameni, așezați în partea de est și de vest a satului (ambele descoperite arheologic la "Măzăriști" și "Cremeniș"). Ocupația română, după războiul cu dacii, a ajuns și în Aruncuta prin subunitatea de militari din Legiunea a V-a Macedonica care s-a așezat în partea de vest a satului,în zona Ciurgău și Cremeniș, și unde au staționat circa 100 ani (168-274), conform descoperirilor arheologice, pentru a apăra Ocnele și drumul de sare de la Cojocna
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
unde au staționat circa 100 ani (168-274), conform descoperirilor arheologice, pentru a apăra Ocnele și drumul de sare de la Cojocna spre Dej și Târgu-Mureș (prin Suatu), dar și pentru activități agricole și de construcții (s-au găsit cărămizi cu ștampila Legiunii V Macedonica în zona "Cremeniș "- un poanson dreptunghiular cu inițialele LVM ce se imprimă pe cărămidă, înainte ca aceasta să fie uscată și arsă)..Există o probabilitate mare că în jurul anului 168,când a fost adusă la Turda Legiunea V
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
ștampila Legiunii V Macedonica în zona "Cremeniș "- un poanson dreptunghiular cu inițialele LVM ce se imprimă pe cărămidă, înainte ca aceasta să fie uscată și arsă)..Există o probabilitate mare că în jurul anului 168,când a fost adusă la Turda Legiunea V Macedonica , o subunitate militară a acesteia și-a stabilit baza în vatra de atunci a satului, iar localnicii s-au retras spre est, pe vatra actuala a satului Aruncuta (fără să întâmpine opoziție din partea grupării aflate în zona "Razoare
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
limpede) și că de aici apare denumirea satului Aruncuta ("Fântână de Aur") este ridicolă dacă ținem seama că descoperirile arheologice atestă faptul că satul este locuit încă din neolitic și a fost ocupat circa 100 ani de o subunitate a Legiunii V Macedonică, perioadă în care hunii încă se aflau în stepele din Asia. Să nu uităm totuși că hunii, în incursiunile lor de pradă, ajung la Dunăre și implicit în Transilvania abia în jurul anului 400. Desigur că nu excludem și
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
de animale, busturi, arme; 3 obiecte de argint (brățară romană, colan cu pietre, cruce lucrată în sârmă, cu pietre; 5 obiecte de fier (pinteni romani, suliță, săgeată); 5 obiecte de lemn (cruce, iconițe); 26 obiecte de lut (cărămizi romane ale legiunilor I-Italica, III-Britania etc., vase din morminte romane etc.; 6 inele de argint și bronz; 658 monede grecești, romane, bizantine; 11 medalii moderne; 16 statuete; 6 scarabei; 5 busturi de femei; 2 capace de urnă și pânza ce a servit
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
spectacole, circ și expoziții. Proiectul Circului Municipal, propus în timpul precedentului mandat de primar, îi ocupă mult timp. Investește mult în el, în ciuda criticilor legate de construirea unui asemenea edificiu și, pe 23 iunie 1889, ține discursul de inaugurare. Cavaler al Legiunii de onoare încă din august 1870, Jules Verne este ridicat la rang de ofițer pe 24 iulie 1892, fiind decorat pe 11 octombrie anul următor de Prefectul de Somme. Pe 27 august 1897, fratele său Paul decedează din cauza problemelor cardiace
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
partizani din diferite motive: pentru a face cercetările poliției mai anevoioase, pentru a căuta și pentru a crea o aură de mister, pentru a proteja familiile de represaliile autorităților, etc. "Noms de guerre" au fost adoptate deseori de recruții din Legiunea Străină Franceză ca un mijloc de a rupe legăturile cu trecutul. Pseudonimele folosite de membrii Rezistenței franceze au fost integrate în numele de familie după încheierea celui de-al doilea război mondial. De exemple, Jacques Delmas, alias "Chaban", a devenit Jacques
Pseudonim () [Corola-website/Science/298577_a_299906]
-
studi semiotici". În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor "Marcatre" și "Quindici". Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Este autor de române, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Profesor de semiotica la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
al lui Gnaeus Pompeius Strabo, reprezentant al unei familii senatoriale, Pompei se afirmă în viața politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei și reizbucnirea războiului civil dintre populari și optimați. La începutul anului 83 î.Hr. reușește să recruteze 3 legiuni cu care contribuie la victoria optimaților. Căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla, Pompei este trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistențe ale popularilor. Din 76 î.Hr. duce lupte grele în Spania împotriva lui Sertorius
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
în calitate de ""consul sine collega"", cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un ""senatus consultum ultimum"", Cezar este demis din funcții, iar Pompei este însărcinat cu apărarea republicii. Trei zile mai târziu, când traversează Rubiconul cu legiunile sale, Cezar declanșează războiul civil. Pompei se refugiază în Grecia, , care trecuse și el în Balcani, în Bătălia de la Dyrachium. Dar la 9 august 48 î.Hr. are loc bătălia de la Pharsalos, în Tesalia, în care Cezar îl învinge pe Pompei
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
Poloniei va trebui câștigată prin forța armelor, el a creat . În 1914, el a anticipat izbucnirea unui război european, înfrângerea Imperiului Rus de către Puterile Centrale, și înfrângerea Puterilor Centrale de către puterile occidentale. Când a izbucnit Primul Război Mondial, el și Legiunile sale au luptat sub controlul armatei austriece împotriva Rusiei. În 1917, când Rusia începuse să sufere în război, și-a retras sprijinul acordat Puterilor Centrale și a fost arestat de germani. Din noiembrie 1918, când Polonia și-a redobândit independența
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
a călătorit la Tokyo, Japonia, unde a încercat fără succes să obțină asistența acestei țări pentru o revoltă populară în Polonia. El s-a oferit să furnizeze Japoniei informații în sprijinul războiului acesteia cu Rusia, și a propus crearea unei Legiuni Poloneze formată din polonezi, recrutați în armata rusă și căzuți prizonieri la japonezi. El a propus și proiect „prometeic”, având ca scop destrămarea Imperiului Rus — un obiectiv pe care mai târziu a continuat să-l urmărească. La întâlnirea cu , el
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
În cele din urmă, Japonezii i-au oferit lui Piłsudski mult mai puțin decât ar fi sperat; el a primit ajutorul Japoniei la achiziționarea de arme și muniții pentru PPS și pentru gruparea sa paramilitară, dar japonezii au refuzat propunerea Legiunii. În toamna anului 1904, Piłsudski a format o unitate paramilitară (, sau "bojówki") cu scopul de a crea o armată împotriva autorităților ruse. PPS a organizat tot mai multe demonstrații, în special în Varșovia; la 28 octombrie 1904, Cavaleria Cazacă rusă
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
aștepta. Curând după aceea, el a înființat oficial , luând personal comanda a acestora, pe care avea să o conducă la succese în mai multe bătălii victorioase. De asemenea, el a informat în secret guvernul britanic în toamna anului 1914 că Legiunile sale nu se vor lupta cu Franța sau cu Marea Britanie, ci doar cu Rusia. Piłsudski a decretat că personalul Legiunilor să folosească apelativul de „cetățean” ("Obywatel") inspirat din Revoluția Franceză, și el însuși era numit „Comandantul” („"Komendant"”). Piłsudski se bucura
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
succese în mai multe bătălii victorioase. De asemenea, el a informat în secret guvernul britanic în toamna anului 1914 că Legiunile sale nu se vor lupta cu Franța sau cu Marea Britanie, ci doar cu Rusia. Piłsudski a decretat că personalul Legiunilor să folosească apelativul de „cetățean” ("Obywatel") inspirat din Revoluția Franceză, și el însuși era numit „Comandantul” („"Komendant"”). Piłsudski se bucura de un respect și de o loialitate extreme din partea oamenilor lui, situație care avea să se mențină în anii ce
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de „cetățean” ("Obywatel") inspirat din Revoluția Franceză, și el însuși era numit „Comandantul” („"Komendant"”). Piłsudski se bucura de un respect și de o loialitate extreme din partea oamenilor lui, situație care avea să se mențină în anii ce aveau să vină. Legiunile Poloneze au luptat împotriva Rusiei de partea Puterilor Centrale până în 1917. Curând după formarea Legiunilor, tot în 1914, Piłsudski a înființat o altă organizație, ("Polonia Organizacja Wojskowa"), care a servit ca precursoare a agenției poloneze de informații și a fost
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
se bucura de un respect și de o loialitate extreme din partea oamenilor lui, situație care avea să se mențină în anii ce aveau să vină. Legiunile Poloneze au luptat împotriva Rusiei de partea Puterilor Centrale până în 1917. Curând după formarea Legiunilor, tot în 1914, Piłsudski a înființat o altă organizație, ("Polonia Organizacja Wojskowa"), care a servit ca precursoare a agenției poloneze de informații și a fost gândită pentru a efectua misiuni de spionaj și sabotaj. La mijlocul anului 1916, după (4-6 iulie
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Piłsudski a înființat o altă organizație, ("Polonia Organizacja Wojskowa"), care a servit ca precursoare a agenției poloneze de informații și a fost gândită pentru a efectua misiuni de spionaj și sabotaj. La mijlocul anului 1916, după (4-6 iulie 1916), în care Legiunile poloneze au întârziat o ofensivă rusească, cu prețul a peste 2000 de victime, Piłsudski a cerut ca Puterile Centrale să emită o garanție de independență pentru Polonia. El a susținut această cerere cu o amenințare cu demisia sa și a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
ofensivă rusească, cu prețul a peste 2000 de victime, Piłsudski a cerut ca Puterile Centrale să emită o garanție de independență pentru Polonia. El a susținut această cerere cu o amenințare cu demisia sa și a mai multor ofițeri ai Legiunii. La 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au proclamat „independența” Poloniei, în speranța de a crește numărul de trupe poloneze, care să poată fi trimise pe frontul de est împotriva Rusiei, reducând astfel presiunile asupra forțelor germane care puteau fi acum
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Cum remarca Norman Davies, la vremea aceea, mai ales în străinătate, „Piłsudski nu avea nimic din prestigiul de mai târziu. Ca revoluționar antebelic, el își condusese partidul la diviziuni și conflicte; ca general în Primul Război Mondial și-a condus Legiunile la prizonierat și dizolvare; ca mareșal al Armatei Poloneze a condus-o până la Kiev și Vilnius, ambele acum pierdute pentru polonezi. Părăsise Partidul Socialist Polonez și aliații săi austro-germani; refuzase să se alieze cu Antanta. În Franța și Anglia, el
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
formula politici coerente și constructive față de minoritățile naționale — Piłsudski continuă să fie privit de cei mai mulți polonezi drept o figură providențială în istoria de secol al XX-lea a țării. Piłsudski a împrumutat numele său mai multor unități militare, dintre care Legiunea 1 Infanterie și trenul blindat nr. 51 („"I Marszałek”"—„Primul Mareșal”). Există și , una dintre cele patru artificiale din Cracovia; din New York, un centru de cercetare și muzeu al istoriei moderne a Poloniei; ; o navă de pasageri, MS "Piłsudski"; o
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
întreprinde în anii 4-6 campanii la răsărit de fluviu împotriva cheruscilor, chaucilor și longobarzilor, până pe malurile Elbei. După izbucnirea în anul 6 a puternicei răscoale antiromane a triburilor din Pannonia și Dalmația, Tiberius este numit comandant suprem al celor 15 legiuni romane care vor lupta 3 ani până la înfrângerea răsculaților. Între anii 10-12 este din nou în fruntea forțelor romane de la Rin. La moartea lui Augustus, Tiberius îi succede la tronul Imperiului Roman. La 56 de ani, vârstă la care Tiberius
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
Augustus, Tiberius era bine situat, dar nu a devenit automat urmaș la tronul imperial. În 25 i.en., i-a fost atribuit primul post de ofițer în Cantabria. Cinci ani mai târziu, a dus o campanie împotriva părților, recucerind steagurile legiunilor romane pierdute de Crassus la Carrahe. În 16 i.en., a fost numit guvernator al Galiei, iar în 15 i.en., a cucerit cu fratele sau Drusus, noi teritorii în Alpi. Ca răsplată, Tiberius a fost numit consul pentru prima
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
poporul roman, să fie măcinat de niște fălci care mestecă atât de încet"". Tiberius era considerat auster și rigid, fiind adoptat în anul 4 de către Augustus din "rațiuni de stat", nefiind acceptat cu entuziasm. După adopție, Tiberius s-a realăturat legiunilor de peste Rin, ducând campanii de cucerire în inima Germaniei. În anul 6, a plecat să reprime o răscoala din Peninsula Hemus (zisă azi Balcani). Aflat acolo, în anul 9, a aflat de vestea dezastrului lui Varus. S-a întors în
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
Postumus, un rival serios, întemnițat pe insula Planasia. Deținea din anul 12, alături de Augustus, puterea supremă și era considerat moștenitorul enormei averi personale a acestuia. Era reticent cu Senatul în privința moșteniri titlurilor lui Augustus. Era nevoit să se ocupe de legiuni care juraseră credință lui Augustus și care au profitat de schimbarea conducătorului pentru a cere o mărire a soldei. Tiberius l-a trimis pe Drusus, fiul sau, să domolească legiunile din Panonia, dar revolta armateor de pe Rin s-a dovedit
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]