3,802 matches
-
aceeași lună - februarie. Cu un cap mai mic ca mine, șchiopătând ușor de piciorul drept, bolnav de un tremur continuu al mâinii drepte, fapt ce îl îngreuna la scris, profesiunea sa, purta mândru un chip cu trăsături regulate și cu limpezi, calzi și inteligenți ochi albaștri. Fost elev al acelei experiențe de tip sovietic care s-a numit Școala de literatură „M. Eminescu”, o pepinieră de scriitori comuniști care a eșuat însă după a doua promoție, Mugur și-a echivalat studiile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de păduri care se înnalță măreț în jur. Drumul îndărăt prin fânețe, pe lângă fântâna de Slatină a lui Beliboi, prin Pometea Neamțului. Mai târziu trecem la Humulești, vedem banca populară Ion Creangă, al cărei casier e harnicul învățător Bancea; peste limpedea și repedea Ozană apoi vedem în despărțirea IV Neamț acum, în strada Ion Creangă, casa marelui scriitor, care casă a suferit pe dinlăuntru multe transformări, "căci dă, zice nepoata lui, Sofia Grigoriu, dă, era o antică veche, și ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care istoriografia noastră l-a privit pe Mihul, dar ni se pare surprinzător faptul că nimeni nu s-a gândit să disocieze pe executant de inspiratorul actului. În această privință documentele și știrile pe care le avem sunt suficient de limpezi, pentru a ne îngădui conturarea unui tablou exact al momentului politic respectiv. „Închinarea” Moldovei n-a fost hotărâtă nici de Petru Aron, nici de Mihul logofătul. S-a adunat Sfatul mare al țării și acolo s-a discutat ce anume
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vreo vătămare sau de dușmani puternici, domnul va trimite pe cineva cu toată puterea sa. Ștefan se obliga să-l ajute pe rege împotriva tuturor dușmanilor acestuia, cu excepția Poloniei. În Moldova nu vor fi primiți fugarii din regatul Ungariei (aluzia limpede la ceea ce se petrece în 1467), iar litigiile dintre cele două țări vor fi judecate de comun acord la hotarul dintre cele două țări. N. Iorga a considerat că acest tratat era „adânc umilitor pentru cine câștigase, cu câteva luni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care se bucurau cele 18 sate. Nu se pomenește, însă, nimic. Faptul că, în secolul al XV-lea, se formează domenii mari (moșia logofătului Mihul fiind una dintre cele mai mari), dar care nu primește nici unul imunitate, este cea mai limpede dovadă că domeniul boieresc moldovenesc nu s-a bucurat de imunitate. O altă dovadă o constituie obligația tuturor locuitorilor să meargă la oaste. O scutire deplină nu o capătă decât două sate, Balasinăuți și cel ce se va ridica pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
d’i frumosă șî d’i mîndrâ cari nu sâ mai pominș pi fața pămîntuli. - Ma cunoș, prostuli? - T’i cunoașt’e Dumnăzău! - Io sunt soțîiș ta!”. Dialogul care poate părea banal și insolent cu împăratul are o semnificație inițiatică limpede: emersiunea și metamorfoza în copacul suflet (motiv cu recurențe vaste în cultura tradițională românească și universală) au transformat fecioara în însuși principiul feminității (armonia muzicală o definește, după cum vom vedea în capitolul următor) și alesul ei nu poate recunoaște noul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
liceu. S-a înscris la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, facultatea de științe, secția Fizică-Chimie, pe care o absolvă cu calificativul de „Magna cum laudae”. Este remarcat încă din studenție de academicianul ștefan Procopiu ca un student cu mintea limpede, cu mare perspectivă în învățământul superior. Își susține doctoratul în anul 1958 cu subiect sub îndrumarea profesorului dr. ștefan Procopiu, care i-a fost și președinte la examenul de doctorat. Este trimis, ca bursier, pentru specializare în Franța, unde în
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
1500 de metri, cu vagoneții eventual, fie la uzinele Gura Berzei, tot lângă Brad, sau într-o galerie de la Vulcan, la aproximativ 7 km. O altă soluție o reprezenta evacuarea la Sibiu. Toate aceste variante au fost studiate de capul limpede al acestei operațiuni, este vorba de casierul central, Romulus Roman. El a fost casierul central al Băncii Naționale între 1940-1947. În aceeași perioadă, la Târgu-Jiu era director Ion Simniceanu, un om excepțional, care l-a cunoscut pe Romulus Roman la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fi un loc special și pentru dumneavoastră. Autorii acestor întâmplări sunt niște oameni de aur, respectiv funcționarii B.N.R. și militarii. Între funcționarii B.N.R. aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre Romulus Roman, casierul Băncii Naționale. El a fost mintea limpede și responsabilă pentru transportul cantității de aur, al depozitării la Tismana și readucerii lui la București. S-a născut la Baia-de Criș, județul Hunedoara, în 1896. În 1914 termină școala și se angajează la Banca Poporului din Pâncota. După aceea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
se pierde atunci când ceva se câștigă?". Citește cu atenție unele reviste ieșene și ai să înțelegi cât de mocirlos a fost Bahluiul și cât de limpede-i acum... S-a primenit. Astăzi apele, altădată mocirloase și pestilențiale, sunt atât de limpezi și au un miros atât de plăcut, încât te și întrebi cum de a fost posibil să se întâmple o astfel de minune... Și mă bucur că totul e atât de... roz! Din fericire, cei ce sunt cu adevărat scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unei istorii. Îi lipsește organicitatea, fluxul vieții. E ca deosebirea dintre o apă curgătoare și fotografia acesteia. Sub comunism, cu toate că se punea mereu, prin reviste, întrebarea "de ce nu avem o istorie literară", ea nu putea apărea din motive suficient de limpezi. Acum, cele două istorii de căpetenie (ar mai fi și productul stufos, cu tentă de comeraj și cu zgâlțâiri neconvingătoare ale sistemului valoric, datorat lui Marian Popa, care nu întâmplător n-a stârnit decât un interes scăzut) reprezintă, spre a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mărfii În sîngele și celulele altui consumator. Însă la Doolie n-am putut detecta nici un fel de schimbare. Și-a pus sacoul la loc și a luat țigara care fumega În scrumieră. M-a privit cu ochii lui albaștri și limpezi, care păreau să n-aibă deloc profunzime. Arătau ca de sticlă. - Să-ți spun ceva, a zis. Faci o mare greșeală că ai Încredere În Nick. Acum cîteva seri eram În cafenea la Thompson’s și am dat peste Rogers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
moartă care capătă viață, una Încă spasmodică și mecanică. CÎnd avea marfă după pofta inimii, Dupré arăta anonim și fără viață, așa că nu-l puteai distinge dintr-o mulțime și nici nu-l recunoșteai de la distanță. Acum imaginea lui era limpede și percutantă. Dacă ai fi mers grăbit pe o stradă aglomerată și ai fi trecut pe lîngă Dupré, fața lui ți s-ar fi Întipărit În memorie, ca În trucul cu cărțile de joc În care iluzionistul amestecă repede cărțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zadarnică, până ne văzu revenite.]( Ediția I, 1937, p. 262. ) spiritele la bucurești Cu ce bucurie fui primită, se înțelege lesne. Cu ce voie bună mă instalai din nou în casa mea, cu ai mei, cât mă folosii de apa limpede, de instalația sanitară igienică regăsită cu atâta mulțumire, după cea primitivă din fundul curții, de la Pasărea. Cu ce plăcere mă pusei pe citit la lumina electrică și cu cât dor alergai la Mariuța, pe care nu o zărisem de atâta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doar lucrurile finite. * Unii oameni sunt frumoși, dar nefinisați. Iubirile se topesc mai lesne decât zăpezile. Există și iubiri polare, dar numai zăpezile sunt veșnice. * Gradele de pe sticlele cu tării nu sunt surori cu cele de pe termometre. * Prea multe băuturi limpezi tulbură mințile. * Ceara se topește de prea multă căldura; inima - de prea multă iubire. Unele războaie se câștigă pe câmpul de luptă; altele se pierd la masa tratativelor. * La noi, limba română se învață în ungurește. * În România, limba de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
câteva ori în zona Pieței Romane, pe unde putea fi văzut la orele serii în compania iubitului său cocker scos la plimbare. Sunt multe amintirile despre Ov. S. Crohmălniceanu care mă asaltează. Mai întâi trebuie să spun însă câteva lucruri limpezi despre scrierile lui și despre rolul pe care l-a jucat acest critic în diferite momente ale mișcării noastre literare postbelice, până de curând. Ar fi de observat, întâi de toate, că în jurul numelui său nu s-a lăsat tăcerea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poeziilor eminesciene, văzută însă din perspectiva unei aprecieri stilistice globale și sintetizatoare, în același timp. Referindu-se la Glossă, Gh. I. Tohăneanu apreciază că "poemul ni se înfățișează ca un "opus rotundum", de o desăvârșită armonie interioară, turnat în tipare limpezi și definitive. Este, am ajuns să mă conving, una din trăsăturile cele mai nobile ale artei eminesciene aceea că poetul, saturat de lecturi și deschis celor mai surprinzătoare asocieri, nu învederează nicicând datele livrești ale erudiției sale cu acea penibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întâmplare din viața mea, îmi vine să râd, însă totodată recunosc marea noastră imprudență de a fi comis asemenea acte de violență într-o țară străină mai ales. Dar parcă poți să le faci toate cu socoteală și cu mintea limpede! Atunci n-ar mai fi greșeli pe oameni și n-ar mai fi judecători. De-acuma ce-o fi, să fie, gândii în mine. Lucrul a fost făcut și nu se mai poate întoarce. Mâna jidanul, mâna de olac87, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau prohibite în "Junimea". Dar, lucru ciudat, precum apele în natură de la sine își iau cumpăna lor normală și se limpezesc, așa și în "Junimea" acest gen de literatură nenatural, muncit, care jignea simțimântul nostru estetic, a cedat pasul ideilor limpezi și neîntortocheate și în cele din urmă a fost părăsit de însuși acei ce au căutat să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi și membrii noi-veniți, precum: Conta, Panu, Lambrior, Tasu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de altă parte, multora li s-a părut a fi o falsă alarmă. În anul următor însă 1968 lumea a fost martora unor puternice manifestări contestatare ale studenților din țările occidentale. Chiar dacă aceste manifestări nu au avut întotdeauna un țel limpede, chiar dacă unele revendicări erau contradictorii, ele au pus încă o dată în evidență caracterul vetust al unor obiective, conținuturi și structuri ale învățămîntului, necesitatea unor rapide și profunde transformări. Era cert că, și în ceea ce privea educația, lumea parcurgea o etapă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în sufletul oricărui om și, dintr-o dată, am cunoștință de atâtea lucruri complicate, pe care înainte ar fi trebuit să le învăț, să le tocesc și tot nu le-aș fi ținut minte, iar acum sunt așezate în memoria mea limpede, parcă dintotdeauna. (Chiar, acum probabil aș face față la discuțiile filosofice purtate de tata cu domnul Stamatiad!...) Sau, în rezumat: acum dețin, în compensație?, o droaie de însușiri extraordinare, dar pentru ei, cei de jos, cei vii, am devenit invizibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
credinței, rămâne edificat pentru toată viața: chipurile lor, ca niște icoane pictate cu rugăciune și suferință, vor fi prezente și în amintirile noastre: ei, - rădăcinile; noi - tulpina și ramurile, în așteptarea florilor și a roadelor... Zâmbetul atât de natural și limpede al părintelui Mihai Rotaru; pacea și lumina din ochii părintelui Anton Demeter, deși temnița l-a marcat profund lăsându-l, datorită unei lovitori în coloană, toată viața paralizat și în cărucior; glasul îngeresc al părintelui Gheorghe Dumitraș, supranumit „privighetoarea închisorilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Un lup dușman, smerit s-aude Și prietenos cu laba-ntinsă Declară dușmănia stinsă ... Ba chiar și moartea îi e soră Că-i dă în cea din urmă oră Paradisul ... Din ploaie, vânt sau chiar furtună Din păsări, flori și limpezi ape Nu e nimic ce să îi scape ... Pe cer cu stele, soare, lună Găsește frate, soră bună ... Deviza lui: “Pace și Bine” Vrea să o știe-ntreaga lume Că îi e visul. Din Memorialul “Durerii” 1997 O cruntă povară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin tine, sorbit-au avântul spre culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a-n străbuna ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de bine la casa noastră, încât ar trebui o sută de cărți poștale, nu una, pentru a le putea descrie: poiana și nesfârșita pădure de pini din dosul casei, ștrandul de la marginea pădurii, râul de munte cu ochiuri adânci și limpezi și cu tineri băieși, pe care Vally îi învață să facă pluta; zmeură cu zahăr și cu lapte proaspăt muls, câmpia Bârsei cu lanuri multicolore, bisericuțe cu cocoșei pe turle și căsuțe multicolore cu obloane verzi. De asemenea - trenuțul cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]