3,144 matches
-
clare" i se substituie "lumina moale, lumina bună", ori "bezna tandră", într-un univers somnolent"123. Volume ale maturității, cum le numește Nicolae Manolescu, "aceste volume, în mod esențial, nu mai schimbă mare lucru (...), în afară de dobândirea acelei fluențe profunde a lirismului moral care face din Ana Blandiana din anii '70 o poetă incomparabil superioară celei din deceniul debutului ei și una dintre cele mai de seamă ale literaturii noastre contemporane"124. Construindu-și o nouă realitate, nu prin crearea unei imagistici
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
limbajului și a jocului cu acesta, poetul șaizecist se autorefugiază în sine însuși, sinceritatea tulburătoare fiind ea însăși o formă de luptă contra durerii. Confesiunea lirică devine pentru aceștia nu doar o consecință a victoriei emoției asupra rațiunii, sau a lirismului asupra dogmatismului, ci o victorie a lor înseși, a limbajului poetic, a poeziei, asupra vieții și asupra morții. Subordonată acestei viziuni, poetica Anei Blandiana suferă, însă, o modificare, odată cu volumul Stea de pradă (1985): "pe de o parte, ochiul retrece
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca un manual analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde contextual valoarea lirică a poetei, "în raport cu cadrul proletcultist al vremii, resurecția lirismului Generației '60, anticipată de Nicolae Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima parte aplecându-se asupra analizei tematice a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă?// Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg cirezi sau lotuși?/ O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului că lirismul debordant din primul volum începe să se cenzureze, din ce în ce mai vizibil, odată cu cel de-al doilea volum: Călcâiul vulnerabil, 1966. Versificând, patetic, "obsesia unui absolut al purității, văzut ca o condiție paradisiacă, pierdută prin naștere și în alte poeme precum Intoleranță
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vine, de asemenea, să susțină această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism al confesiunii, în care etica
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sine, cei doi parteneri fiind una și aceeași persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aceeași persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
umbre pe care ea nu îl înțelege și nici nu îl acceptă și pe care îl pune pe seama cruzimii trecerii timpului și a blestemului societății în care este nevoită să trăiască. Cruzimea devine cu atât mai mare, cu cât resorturile lirismului care o conțin "sunt declanșate de vibrația senzației intelectualizate, care asigură transmiterea pulsului vieții elementare, ce cuprind mișcările cosmic"128: "Crezi că nu știu/ Că în dosul/ Acestui mirific incendiu/ Al pădurii căzute în roșu/ Nu e decât timpul/ Laș
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
revelației"155. Metafora capătă aici sensuri bivalente, contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Generația '60, curent de tranziție, totodată, între două paradigme majore modernism și postmodernism constituie unul dintre cele mai prolifice moment creatoare, prin rolul său recuperator și de întoarcere spre trecut. Neomodernismul îi urmează aridei perioade lozincarde, încercând o resurecție a lirismului și să recupereze tradiția, pe care modernitatea o ignorase. Un rol similar îl are și deconstructivismul care, printre altele, urmărește o relansare a întregului, păstrând fundamentul și reomntând structura în funcție de cerințele noului. El ignoră vechile interpretări, lansând altele noi, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cazul Anei Blandiana, este vorba despre acel tip de sensibilitate, care stimulează către trăiri profunde. Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), reprezintă doar câteva dintre principalele volume în care domină un lirism lugubru care conturează un univers halucinant "populat, ca la unii romantici (Poe, Eminescu), de ființe situate la limita dintre realitate și vis, proiecții ale unei mari tensiuni afectiv spirituale."178 Sexualitatea, văzută ca simbol al fertilității la Ana Blandiana, capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1982) și Urcarea muntelui (1985). Desigur că toate conotațiile politic sociale sunt evidente în mesajul textelor grupate aici, dominând pretutindeni ideea de mulțime dezumanizată, mișcându-se haotic într-un spațiu al absurdului și al vidului. Dispare definitiv orice urmă de lirism, discursul căpătând, ca și în cazul Anei Blandiana, nunațe grave, masculine, reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă visului meu/ Eram luată și dusă pe sus/ Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
absenței corespondențelor și al oricărui punct de referință. Perspectiva de abordare este lipsită de orice emoție, find una masculină, rece, în încercarea ei de a fi obiectivă, mizându-se aproape exacerbat pe autenticitatea actului relatării. Anulând orice trimitere la un lirism înduioșător, mesajul ei este centrat pe o reproducere cât mai lucidită a evenimentelor derulate în epoca ceaușistă. La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi, dezvoltate în perioada postbelică, grupate în jurul Generației '60, și anume: literatura oportunistă, literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 240. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, și care vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plan secund, în favoarea promovării unei literaturi urbane. Această poezie este ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază instantaneu genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impusă, este urmată de o propoziție adverstivă, care conține ideea de obligație. Ideologizarea forțată este redată prin lexeme de tipul: condamnat, n-aude, nu vede, nu înțelege, dar înaintează, mame neîntrebate, acesta fiind, cu alte cuvinte, ceea ce Ștefănescu numea un lirism reflexiv. Este o poezie în care deconstrucția funcționează atât la nivelul canonului paradigmatic, cât și la nivelul canonului individual. Transmițând informația printr-un limbaj direct, în care nici necuvintele, nici un arsenal stilistic bogat nu își mai găsesc locul, autoarea deconstruiește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În neputința de a găsi cuvintele potrivite pentru a-și face auzit strigătul, neomoderniștii aleg, în consecință, imaginile, rezultat al unei îmbinări inedite de sintagme poetice. Astfel, ia naștere un nou limbaj poetic. Reprezentanții neomodernismului reușesc, astfel, o revigorare a lirismului pur, prin intermediul necuvintelor. Pornind de la definirea limbajului poetic, văzut ca stâlp al modernității, am încercat o stabilire inițială a unei relații text-operă, văzută ca fiind una ascendentă: "textul nu presupune cu necesitate ipostaza de operă, ci tinde doar spre ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de écriture)"5. Atribuind problematica deconstrucției neomodernismului, am considerat necesară prezentarea detaliată a Generației '60. Marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, aceasta constituie un punct de referință în resurecția lirismului pur, îndepărtându-se de expresia proletcultistă, dominată de realismul socialist, care impunea o poezie de largă inspirație, poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
expresia proletcultistă, dominată de realismul socialist, care impunea o poezie de largă inspirație, poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de sentimente, de filosofie. Devenind generația deschizătoare de drumuri, cea care reîmprospătează lirismul, îndreptându-se cu fața spre trecut pentru a recupera valorile și modelele, șaizeciștii sunt atașați mișcării neomoderniste, în fapt, un curent artistic care joacă un rol semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de sentimente, de filosofie. Devenind generația deschizătoare de drumuri, cea care reîmprospătează lirismul, îndreptându-se cu fața spre trecut pentru a recupera valorile și modelele, șaizeciștii sunt atașați mișcării neomoderniste, în fapt, un curent artistic care joacă un rol semnificativ în modernitate. Obiectivul central al lucrării noastre l-a constituit, însă, analiza stilistică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că omenirea nu se va putea salva decât în măsura în care se va întoarce dinspre consum si materialitate spre spiritualitatea din care poezia reprezintă o bună parte. A.-I. P.: Faceți parte dintr-o generație care a reprezentat o voce pentru resuscitarea lirismului, după o perioadă aridă. Este o generație de tranziție, care face legătură între două paradigme majore: modernismul și postmodernismul. Nu cred că aș exagera dacă aș spune că, luată împreună, Generația '60 este cea mai iubită generație din literatura română
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analiză fină și veche numai de douăzeci de ani vin trei rânduri noi despre poeziile postrevoluționare ale Anei Blandiana: "Culegerile de după 1989, Arhitectura valurilor și celelalte, se întorc la tonul personal din A treia taină. Dicția poetică redevine impecabilă iar lirismul, înalt și distant". Daniel Cristea-Enache, O istorie critică (II) Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, de Nicolae Manolescu, din Sursa: http://atelier.liternet.ro/articol/10447/ Daniel-Cristea-Enache/O-istorie-critica-II-Istoria-critica-a-literaturii-romane-5-secole-de-literatura-de-Nicolae-Manolescu.html. 93Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a da o replică sfidătoare pretențiilor formulate de autoritățile culturale ale epocii), Ana Blandiana a reintrodus în poezie reflecția, adevărata reflecție, aceea pe care mari poeți, ca Eminescu sau Blaga, au considerat-o adeseori o diafană materie primă pentru fabricarea lirismului". Alex Ștefănescu, op. cit., p. 398. 97 Vezi Ibidem, p. 398. 98Ibidem, p. 398. Există în opera Anei Blandiana și reprezentări de vis, dar și ele sunt construite rațional: Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,/ Să am în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 622, 623. 120Ibidem, p. 623. 121Ibidem, p. 623. 122Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 123***, Dicțíonarul general al literaturii române, p. 297. 124Nicolae Manolescu, Literatura română, p. 272. 125"Ineditele de la sfârșitul culegerii arată, fără tăgadă, preponderența acestei formule de lirism aspru, polemic. Trebuie să admit că metamorfoza mă ia, cum se zice, prin surprindere și găsesc greu punțile de legătură cu poezia anterioară a Blandianei". Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 274. 126***, Dicționarul general al literaturii române, p. 296
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]