2,977 matches
-
vestește deja dincolo de orizontul străbătut până acum, ne-am putea afla în deschiderea unui nou orizont semnalat, timid, și mai devreme pe care l-am putea numi "trans-logic", ținând seama de tot ceea ce am descoperit până aici în privința logicului, a logos-ului formal, a judicativului; fără a fi implicat deja gândul unei negații sau al unui salt către domeniul unui alt tip de autoritate "formală". Într-un astfel de orizont poate lucra cu folos conștiința întrebătoare, uimită de nefamiliaritatea "obiectului" arătat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc.; toate acestea fiind semne ale prezenței structurii unui demers dialectic. Intenția mea nu este, totuși, aceea de a lucra după "metoda" aristotelică a dialecticii. Mai degrabă astfel de probleme trebuie puse și asumate, fiindcă nu putem despărți evenimentul de-naturării logos-ului, al trecerii lui în logică, de problemele "mari" ale filosofiei prearistotelice, pe care logicianul nu le-a ocolit, iar în măsura în care le-a socotit defectuos puse ori tematizate, le-a respins sau le-a corectat. El însuși, de altfel, se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formală" instituită prin dictatura judicativului și care coincid cu tipurile de raționamente amintite mai sus: corect (științific și dialectic) și sofistic. Să nu uităm că regulile acestei ordini, care vizează în mod direct și exclusiv corectitudinea, sunt hotărâte de logica-organon (logos-ul de-naturat) și își au sursa într-o observare prin gândire a formei gândirii înseși; de aici presupusa "naturalitate" a logicii-organon, adică a regulilor, formelor, deciziilor sale. Această naturalitate este, în fond, expresia autoreferențialității (totuși, relative a) gândirii și a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni kantieni le înfățișează ca instanțe absolute în zona de întemeiere a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură a lor, originată în de-naturarea logos-ului și constrângerea lui formală. Dar supra-măsura este doar "formală"; altfel, adică "funcțional", ea este măsura pe care cele două modele o impun oricărei gândiri, rostiri, făptuiri, în sensul că le predetermină pe acestea, constituindu-le. Ne-am putea întreba
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică", dominantă în întreg Organon-ul, subordonând însuși conceptul adevărului-corespondență, ține, în esența sa, de miezul dictaturii judicativului. De aceea adevărul (corespondență) este proprietate (exclusivă) a judecății și aduce în locul strâmt al acesteia întreaga bogăție a logicului (descins direct din logos, prin "reducția" sa formală). Într-un fel, Aristotel trebuia să gândească adevărul în felul acesta, dat fiind proiectul logicii-organon și al celor două modele de discurs desprinse din chiar structura formală originară S P, anume analitica și dialectica. Și tot
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a scoate la iveală ceea-ce-este dictatura judicativului (și am anticipat, este timp) și a înainta astfel către o "reducție" a timpului la elementul originar pe care îl reprezintă însuși timpul în orizont judicativ (l-am anticipat și pe acesta: este logos-ul). Și poate că în acest fel, prin toate aceste medieri reducția fiind prin excelență o operație a medierii, așa cum sunt și deducția, inducția sau reconstrucția -, conștiința repoziționată pentru a recupera nimicul din ființă și-ar deschide o cale către
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate că în acest fel, prin toate aceste medieri reducția fiind prin excelență o operație a medierii, așa cum sunt și deducția, inducția sau reconstrucția -, conștiința repoziționată pentru a recupera nimicul din ființă și-ar deschide o cale către fenomenul revenirii logos-ului la sine, fenomen în structura căruia ea însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din blocajul formal în care o ține dictatura judicativului. Dar într-o asemenea supoziție, însăși gândirea trebuie să se primenească: va
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen în structura căruia ea însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din blocajul formal în care o ține dictatura judicativului. Dar într-o asemenea supoziție, însăși gândirea trebuie să se primenească: va trebui să recunoască logos-ul în chiar clipa revelării sale, și poate în ea însăși, ca ea însăși, totuși ca Altul său; oricum, ca o unitate la care ea este părtașă. Nimicul reprezintă, luând în seamă toate elementele dictaturii judicativului prezente la Aristotel și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precum și a diferenței cu semnificație originar non-judicativă, dintre ceea-ce-este și ceea-ce-nu-este, ne-a arătat și altceva, în afara faptului că raționamentul este o multiplicare a structurii judicative originare S P. Operarea acestor diferențe a constituit o încercare de refacere a reducției logos-ului la logică, adică a de-naturării acestuia, conferind semnificație următoarelor elemente structurale din "sistemul" logicii-organon: a) structura originară judicativă este S P; aceasta presupune poziționarea unor termeni scoși dintr-o "unitate sintetică", pe care gândirea, depășindu-și momentul analitic, ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este necesar cunoașterii și, în ultimă instanță, aflării omului în lume (gândirii, rostirii și făptuirii), în lumea vieții sale; dar dictatura judicativului constituie un blocaj formal, acutizat de formalism (oarecum firesc în logica actuală); pentru deblocarea non-judicativă dobândește sens reconstrucția logos-ului, care trebuie anticipată de o de-constituire (o destrucție, poate o deconstrucție) a înseși dictaturii judicativului; metoda acesteia este reducția judicativă, apoi cea non-judicativă, ambele ale dictaturii judicativului, cea dintâi la timp, cea de-a doua, la logos-ul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reconstrucția logos-ului, care trebuie anticipată de o de-constituire (o destrucție, poate o deconstrucție) a înseși dictaturii judicativului; metoda acesteia este reducția judicativă, apoi cea non-judicativă, ambele ale dictaturii judicativului, cea dintâi la timp, cea de-a doua, la logos-ul însuși. Structura formală originară judicativă (S P) se află în aceeași măsură în judecată, în raționament și argumentare (ca specie "dialectică" a raționamentului), în analitică și dialectică. Aflată întâi în judecată, ea instituie, prin multiplicare (prin operația multiplicității, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărul) este scop absolut; tot ceea ce este gândit, rostit și făptuit trebuie să se sprijine pe acest gând despre cunoașterea valabilă. Ceea ce înseamnă că problema corectitudinii gândirii și cea a originarității intuiției intelectuale sunt scoase din registrul problematic al "logicii" (logos-ului formal), fiind elementele apodictice ale acesteia; evidența lor, așadar, este necondiționată. Tocmai corectitudinea gândirii și originaritatea intuiției intelectuale reprezintă, având sensurile menționate, temeiurile ultime ale logos-ului formal în ipostaza logicii aristotelice, a logicii-organon. Acestea două, socotite evidențe, sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și cea a originarității intuiției intelectuale sunt scoase din registrul problematic al "logicii" (logos-ului formal), fiind elementele apodictice ale acesteia; evidența lor, așadar, este necondiționată. Tocmai corectitudinea gândirii și originaritatea intuiției intelectuale reprezintă, având sensurile menționate, temeiurile ultime ale logos-ului formal în ipostaza logicii aristotelice, a logicii-organon. Acestea două, socotite evidențe, sunt tematizate de însuși întemeietorul logicii și distribuite în mai multe locuri ale Organon-ului; bineînțeles, tematizarea lor are sensul unei confirmări a "intenției" în privința apodicticității lor operaționale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interpretarea lor într-un mod care presupune, esențial, luarea în considerație a sensurilor judicativ-constitutive pe care le poartă, putem evalua șansele dislocării dictaturii judicativului și, în urmare, ale posibilității de a modela gândirea și rostirea filosofică într-un orizont al logos-ului întreg, neredus la aspectul său formal. A treia ipostază a aparenței, nimicul, deși interpretat de Kant modelat, chiar în sensul în care prelucrează și celelalte două ipostaze, noumen-ul și necondiționatul, pare a scăpa, totuși, de încadrarea strict judicativ-constitutivă. Locul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
presocraticilor, "metafizice" și "ontologice", și cele două modele judicative (analitica și dialectica), fapt aproape imposibil fără a lua în ajutor momentele postsocratice ale istoriei filosofiei. Într-un anumit sens, putem accepta, cel puțin pe baza unor constatări exegetice, că trecerea logos-ului în logică, fenomen care a consfințit statutul celor două modele judicative ale discursului, nu este ca atare înainte de Aristotel și de proiectul său al logicii-organon, ceea ce înseamnă că dictatura judicativului nu este ea însăși activă ca atare, cu toate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el și ce anume îl "legitimează", în așa fel încât să poată fi luat în seamă de o conștiință care pare a fi îngrijorată de el? Fiind vorba despre gândirea, rostirea și făptuirea lui, nu putem avea în vedere decât logos-ul însuși. În felul acesta, însă, am trecut dincolo de granițele unei reducții ontologic-fundamentale a "lumii omului" la Dasein, a acestuia la timp și a timpului la ființă. De fapt, ființa nu este un "capăt de drum"; poate fi astfel, cel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologic-fundamentale a "lumii omului" la Dasein, a acestuia la timp și a timpului la ființă. De fapt, ființa nu este un "capăt de drum"; poate fi astfel, cel puțin atunci când intenția gândirii, rostirii și făptuirii vizează înseși rădăcinile dictaturii judicativului, logos-ul. Pentru înțelegerea acestui fapt, care scapă "logicii" judicativului constitutiv, trebuie procedat printr-o reducție a ființei (care, esențialmente, este timp) la logos potrivit rosturilor discursului de față, a timpului la logos care nu-și mai poate asuma resursele constitutive
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drum"; poate fi astfel, cel puțin atunci când intenția gândirii, rostirii și făptuirii vizează înseși rădăcinile dictaturii judicativului, logos-ul. Pentru înțelegerea acestui fapt, care scapă "logicii" judicativului constitutiv, trebuie procedat printr-o reducție a ființei (care, esențialmente, este timp) la logos potrivit rosturilor discursului de față, a timpului la logos care nu-și mai poate asuma resursele constitutive ale dictaturii judicativului, ci puterile non-judicativului. Luând seama la toate acestea, înțelegem că Heidegger a ajuns, prin proiectul unei analitici existențiale a Dasein-ului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostirii și făptuirii vizează înseși rădăcinile dictaturii judicativului, logos-ul. Pentru înțelegerea acestui fapt, care scapă "logicii" judicativului constitutiv, trebuie procedat printr-o reducție a ființei (care, esențialmente, este timp) la logos potrivit rosturilor discursului de față, a timpului la logos care nu-și mai poate asuma resursele constitutive ale dictaturii judicativului, ci puterile non-judicativului. Luând seama la toate acestea, înțelegem că Heidegger a ajuns, prin proiectul unei analitici existențiale a Dasein-ului, până în momentul deschiderii unui orizont de tematizare filosofică înlăuntrul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a acestuia este dată chiar de unitatea operațional-fenomenală în care se află, originar, timpul și adevărul. Ar mai fi de observat, dincolo de "locul" propriu acestei constituiri fenomenale, faptul că analitica existențială păstrează aspectul alethic al judecății (și judicativului), în vreme ce reformalizarea logos-ului prin instituirea logicii simbolice păstrează tocmai aspectul formal al judecății (și judicativului). Prin ceea ce s-a arătat aici, a fost pregătită o interpretare propriu-zis fenomenologică a reconstrucției filosofice heideggeriene în modelul analiticii existențiale. Dar sensurile scoase la iveală reprezintă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin reducție, pentru că în ilustrările anterioare nu s-au arătat decât modalizări ale ei în funcție de anumite convenții filosofic-istorice. Istoria filosofiei reprezintă unul dintre toposurile judicativului constitutiv. Însăși descrierea natural-istorică a acestuia, concentrată în ideea că ordinea logică rezultată prin de-naturarea logos-ului reglează orice discurs, a scos la iveală faptul că analitica și dialectica s-au instalat de la bun început în spațiul filosofiei. S-ar putea face un raționament simplu pentru a înțelege rostul analiticii și al dialecticii în istoria filosofiei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine" din perspectiva formală a timpului, adică a judicativului constitutiv; faptul originar al trecerii acestei gândiri în registrul formalului este reprezentat de "formula" S P, "multiplicată" însă pentru a constitui cele două modele normative, analitica și dialectica. Dar este gândirea-care-se-gândește-pe-sine logos-ul însuși? Pe de o parte, este, desigur; este însă numai logos-ul formal, survenit, cum știm, prin "interpretarea" strict formală a însuși logos-ului; ea este, altfel spus, timpul; și este, totodată, și non-judicativul, adică ne-timpul, dar într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al trecerii acestei gândiri în registrul formalului este reprezentat de "formula" S P, "multiplicată" însă pentru a constitui cele două modele normative, analitica și dialectica. Dar este gândirea-care-se-gândește-pe-sine logos-ul însuși? Pe de o parte, este, desigur; este însă numai logos-ul formal, survenit, cum știm, prin "interpretarea" strict formală a însuși logos-ului; ea este, altfel spus, timpul; și este, totodată, și non-judicativul, adică ne-timpul, dar într-un sens care nu ne poate fi încă suficient de limpede. Pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
P, "multiplicată" însă pentru a constitui cele două modele normative, analitica și dialectica. Dar este gândirea-care-se-gândește-pe-sine logos-ul însuși? Pe de o parte, este, desigur; este însă numai logos-ul formal, survenit, cum știm, prin "interpretarea" strict formală a însuși logos-ului; ea este, altfel spus, timpul; și este, totodată, și non-judicativul, adică ne-timpul, dar într-un sens care nu ne poate fi încă suficient de limpede. Pe de altă parte, nu este fiind, totuși, așa cum s-a dovedit mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interesul pentru problematica sa și dincolo de filosofie, relativa constanță metodologică referitoare la tematizarea timpului în diferite împrejurări istorico-filosofice, anumite rezultate ale tematizării, evaluate ca fiind semnificative. Însă datorită acestei "poziții" a timpului ca fenomen judicativ originar capătă sens toate elementele logos-ului formal; ceea ce înseamnă că toate caracteristicile dictaturii judicativului, multe dintre ele așezate deja într-o ordine a de-constituirii acesteia, dar și unitatea lor ca dictatură a judicativului ca atare, se vor lămuri prin reducția judicativă la timp. De
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]