3,986 matches
-
ba chiar mai mult ca orișicare” (II, 333). Tot ce face Cioran este să-și edifice antidoturile cu care perpetuează vidul, trăind însă senzația extazului. Or, un voluptuos, Cioran preferă senzațiile. Din nefericire, nu poate ucide în el conștiința, nici luciditatea, nici, mai ales, nevoia de a se interoga în permanență asupra propriei identități. Trupul și avantajele boliitc " Trupul [i avantajele bolii" Ca un stoic veritabil, Cioran urăște trupul. Nu pentru că trupul ar fi închisoarea spiritului, ci pur și simplu pentru că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care au existat vreodată. Suntem frivoli, bârfitori, superficiali, dar în același timp amari și, sub aparența de fanfaroni, nihiliști până la disperare” (I, 140-141). Ce portret mai bun al lui Cioran decât acesta? Sub masca fanfaronadei, nihilismul, sub acela al frivolității, luciditatea, sub chipul superficialității, disperarea. Așa încât, toate defectele își au reversul lor, iar nefericirea de a fi român devine șansa accederii la sens. Nu întâmplător, își spune la un moment dat: „Sunt român: trebuie să plătesc pentru asta. Ei bine, plătesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
gândind așa. Dar acest fel de a gândi îl datorez tot țării mele...” (idem). Așa încât, nu-i rămâne lui Cioran decât să convertească ura în admirație secretă, fie ea oricât de mistificată. Nu fusese chiar ura consecința unui exces de luciditate?! Oricum, se recunoaște limpede în ai săi. Iată: „Cu cât înaintez în vârstă, cu atât simt ce profunde sunt legăturile care mă leagă de origini. țara mea mă obsedează: nu mă pot rupe de ea și nici n-o pot
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lăuntric, în funcție de angajarea etică, de instituirea unei scări valorilor perene. Exact în acești termeni care tratează neobișnuitul în obișnuit este recepționat spectacolul care-l are drept interpret protagonist pe autor, iar regizor și scenograf pe dăruitul și subtilul Dan Nasta. Luciditatea cărturărească și sensibilitatea rafinată a "meșterului" au urmărit desenul interior al celor patru personaje, dînd extensie stărilor care se succed, conducînd la dezagregarea etică, la neantizarea ființei umane a anti-eroilor din Calul verde. Este o regie "pe dinăuntru" ca să folosim
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mărește uriaș, la bietele noastre suflete obligate să mintă pentru a se salva pe deoparte și pentru a se pierde pe cealaltă parte. Se propune aici o pagină a înfrînților vieții, a căror ultimă salvare nu este nici măcar sinceritatea, ci luciditatea dureroasă asumată în genunchi. Părăsind ordinea cronologică a apariției pieselor lui C. Popa, mă opresc asupra textului " Mașina de vînt". Ca și în "Calul verde", pretextul sentimental e doar manevra prin care se speră ( zadarnic) abaterea atenției cenzurii de la mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca moment al lucidității și al recunoașterii unor zone maculate în planul conștiinței, dar și ca rezultat al lașității, al abandonului în registre care țin de etic și de social. Primul factor este unul indubitabil traumatizant, al doilea poate funcționa, prin șoc retroactiv, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în crăcile stejarului de la Scornicești și se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înțeles, dar trece pe lîngă) Fac și eu ce pot... El 1: Dar, de fapt, știi ce faci? El n: (la întrebarea asta nu se aștepta; oare, într-adevăr, știe?; trece prin uluire, ură, gata să ia foc, calm și luciditate) Cum adică dacă știu ce fac?! Ce întrebare e asta?! Sigur că știu ce fac. Și de ce fac! El 1: (chiar calm) Foarte bine. Înseamnă că ești fericit. Și poate că aș fi și eu, dacă mi-ai spune și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
palpitul de coșmar intratabil; trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcîndu-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori". Este exact ce a vrut să spună dramaturgul și exact ce comunică spectacolul lui Ovidiu Lazăr pe un ton de mare luciditate și într-un ritm interior care tulbură spectatorul și-l invită la meditații. Dar cei doi Gheorghe Popescu nu sunt singuri în procesul de conștiință pe care și-l provoacă și pe care-l pun în scenă (uneori la propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Popa nu este, însă, un salon al nebuniei. Sunt tentat să îl privesc mai degrabă ca un Salon al "post-nebuniei". În fapt, oamenii aceștia se găsesc aici tocmai din cauza unei nebunii care îi precede, nebunia unui sistem în măruntaiele căruia luciditatea nu-și mai are rostul decât formal. Nerăbdarea, suspiciunea generalizată, teama cronicizată, rătăcirea de sine ("Sunt zile când mă simt vinovat... da, și alte zile când mă simt nevinovat"), memoria și degradarea memoriei, mărturisirea toate acestea sunt teme viguroase, teme-reper
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Fusese șef de promoție la școala militară, era un bun matematician și cunoștea greaca, franceza și germana. Fost ofițer în armata regală, rămas fără slujbă și apoi deposedat de casă, a ajuns nebunul de geniu al orașului. In momentele de luciditate recita poeme germane sau franțuzești sau spunea din memorie formule matematice sau valorile unor logaritmi, spre deliciul oamenilor de pe stradă, mai ales a noastră, a copiilor. In ultimii ani când l-am mai văzut în Tecuci aflasem că directorul spitalului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
infern a "nărăvitului de idei": Ideea se îndoaie și gândurile mor/ se-ndoaie aici ca bolta albastrului de sus/ și bate un gând clorotic și gândurile dor/ și pajiștile vremii ce par a fi și nu-s"/. O sete de luciditate, o stare gravă de poezie, o explozie de vitalitate, o bărbăție a minții străbat universul poeziei lui Labiș, cuprins într-un timp concret cu sunet metalic, desfășurat ritualic ca în marile epopei: "Nou gătiți, cu inimi treze/ și cu plete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la mitologia cotidianului ("Cu liniștea tăcerii", "Plajă", "Castel în alb", "Menire de țară"), reînvie casa părintească, orașul, strada, dragostea, cu o notă elegiacă, legată de trecerea timpului. Versul alb, nu lipsit de muzică interioară, notează impresii ("Calm de noiembrie"). Intuim luciditatea și o ușoară amorfizare, odată cu transpunerea într-un comentariu în care se implică livrescul cu amprenta secretă de neliniște; Hamlet, Antigona, Troia, Sf. Ioana, Celestina sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin opacitatea lor. Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului Suntem de părerea unor critici care afirmă că poezia feminină, din peisajul liricii actuale, ar fi săracă în idei, în ciuda faptului că Nina Cassian ne vorbește festiv și detașat, compune cu luciditate și abordează ideile veacului. Ea ajunge la poezie atunci când își lasă în voie afectivitatea și trăirile senzoriale, necenzurându-le deliberat. Trăirea erotică este o vibrație permanentă și mereu nouă în versurile poetelor. De-obicei, erotizarea cuprinde întreaga sferă a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială mai persistă ("Vârstele anului" 1957): "Tot o să treacă iubirea... nici n-o să știm/ Fără de veste o să treacă... Pe aprinsul nostru chilim/ Se lasă o lumină săraca." Liberul joc al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bătrâni." Poezia militantă În toate literaturile lumii, perioada anilor 1950-1975 include o largă aderare la poezia militantă. Faptul este o expresie a dezamăgirii și revoltei împotriva războiului care a generat o artă minată de spaime și coșmaruri, de pierdere a lucidității, pe un fond lăuntric zguduit de o întreagă tragedie morală. Poezia capătă valențe militante la cei solidari cu o lume ce construiește noi structuri sociale și la cei care rămân să aspire la acest viitor, în cadrul vechilor structuri; gesturile și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încheierea perioadei ultra dogmatice, mai scriu poezie civică chiar și unii dintre cei mai talentați poeți, fapt consemnat atât în prezentarea monografică, cât și în prezentările generale. Nina Cassian a găsit odată prilejul să specifice că istoria trebuie evocată cu luciditate și cu emoție: Cine spune că ești zăpadă, care acoperă fructul,/ cuțitul care înjunghie vietatea elanului,/ lațul care sugrumă emoția?/ cu luciditate cercetând istoria,/ Marx a stârnit incandescența Revoluției ("Odă lucidității"). Rațiunea și-a însușit o anume sensibilitate, relațiile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cât și în prezentările generale. Nina Cassian a găsit odată prilejul să specifice că istoria trebuie evocată cu luciditate și cu emoție: Cine spune că ești zăpadă, care acoperă fructul,/ cuțitul care înjunghie vietatea elanului,/ lațul care sugrumă emoția?/ cu luciditate cercetând istoria,/ Marx a stârnit incandescența Revoluției ("Odă lucidității"). Rațiunea și-a însușit o anume sensibilitate, relațiile ei nu țin doar de abstracțiune, ci și de pătrunderea în universul real: "Și acest magic cuvânt comuna/ Sună ca ploaia, ca vuietul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
odată prilejul să specifice că istoria trebuie evocată cu luciditate și cu emoție: Cine spune că ești zăpadă, care acoperă fructul,/ cuțitul care înjunghie vietatea elanului,/ lațul care sugrumă emoția?/ cu luciditate cercetând istoria,/ Marx a stârnit incandescența Revoluției ("Odă lucidității"). Rațiunea și-a însușit o anume sensibilitate, relațiile ei nu țin doar de abstracțiune, ci și de pătrunderea în universul real: "Și acest magic cuvânt comuna/ Sună ca ploaia, ca vuietul soarelui,/ Ca inimitabilul sunet pe care-l au ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care îl făuresc, pentru că "fără capăt este începutul": "Mă clatină un frasin din adânc/ și ard în mine cerurile toate" pentru că simțim încercarea de-a face ceva, "ceva" mai aproape de viața omului decât de limbajul lui. Poetul pune accent pe luciditate, pe funcția de cunoaștere a poeziei, atât cât ea poate exprima metaforic lumea. Rămâne aspirația permanentă a "Teribilului actor", care se desparte de "falsele străluciri", pentru a deveni autentic. Chemarea "Schiorului" spre muntele înzăpezit sugerează și stări emoționale indefinite. De
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un dans, iubito, al sentimentelor/ zeițe ale aerului dintre noi" ("Vârsta de aur a dragostei"). Cu cât înaintăm în volumele poetului, exceptând "Dulcele stil clasic", asistăm la o deplasare "de la Dionisos la Ieronim". (Ion Pop). Dragostea înseamnă amintire, renunțare și luciditate: "Bat galaxii, în depărtare/ Un ritm al unui timp urcând./ Fac ochii mari dar numai o secundă/ Până le trec în amintire, rând pe rând" ("Salt"). Dar cum iubirea înseamnă himera fără care nu poate exista, timpul va căpăta dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
S-au mai lămurit câteva lucruri, dar s-au ivit și câteva mari întrebări. Mă liniștesc, pe moment, spunându-mi că drumul se face mergând. Duminică, 24 februarie, 2008. Dimineața. Încep să intru în panică. Re-analizez totul cu detașare și luciditate. Doamne, în ce m-am băgat!!! Ce răspundere mi-am luat!!! Dacă nu voi reuși sau nu voi ști să duc totul la capăt? Dacă nu voi izbuti să dau o formă coerentă întregului? Începe să se "sparie gândul". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]