22,583 matches
-
45 s-au redeschis școlile, dar cu stupoare am aflat că tot învățământul urma să se facă în limba rusă. Minodora mea creștea văzând cu ochii ; ca tolerată în casa mai marelui locului putem să dosesc pentru ea câte ceva de mâncare. Devenise o fetiță sperioasă, gata mereu să se ascundă, o fetiță care moștenise de la tatăl ei nu numai ochii de tătar, dar și aplecarea spre carte. Buchisea de la patru ani abecedarul în limba română pe care reușisem să îl pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză, căci al doilea român era el, prietenul bun al tatălui tău, s-a grăbit să plece spre ai lui care îl așteptau "dincolo", la numai câțiva kilometri de noua graniță. Cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până atunci nu îmi imaginasem că pe acest pământ omul poate fi supus la asemenea degradare. Trei săptămâni. Atât a durat drumul. Nu aveam nici o idee despre locul spre care suntem transportați, nu aveam nici o provizie de apă sau de mâncare, nu aveam decât ce era pe noi, câteva haine murdare, năclăite de sânge și sudoare, cu toate că... Da, micuța de ea, nu știu cum se face că a reușit să scoată din geamantanul cafeniu și să disimuleze sub fusta creață pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
străbunicului, bunicului și tatălui : Artenie, Vadim și Vasili. Vagonul nu s-a urnit din loc două zile și o noapte, timp în care auzeam cum se încarcă, pe rând, compartimentele de alături. În zilele acelea nu am primit nimic de mâncare, iar apă ne-au adus doi militari în cele două dimineți ; nenorocirea era că nu aveam în ce s-o păstrăm și rămâneam doar cu ce puteam bea din găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
păstrăm și rămâneam doar cu ce puteam bea din găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din cei doi militari care ne aduceau apa nu uita să ne înjure când întrebam dacă ne dau și ceva de mâncare și să țipe cu o voce batjocoritoare : "Iot foi mati ! Hleba ? Vâ imeite cito kușati, kulaki". Vasili, tatăl, reușea să păstreze puțină apă pentru Vasili cel mic, într-o șapcă roșie țeapănă, cauciucată. În a doua dimineață o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de la care nu îmi puteam lua gândul. Am avut îngăduința să o caut în grupul de copii abia peste două zile. Abia am recunoscut-o, minunata ei podoabă de păr auriu buclat nu îi mai înconjura fețișoara palidă. Aici primeam mâncare caldă, pe lângă bucata de pâine. O supă limpede în care pluteau câteva foi de varză ; ar fi fost bună și ea numai că nu aveau nici un fel de castroane sau gamele în care să ne toarne porția pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de executarea celor șase bărbați ai familiei lor. Dacă pe Ana o mai lega de viață nepotul ei Vasili, rămas orfan, pentru Ulitia și Olga viața nu mai avea nici un sens, rămâneau ore în șir prosternate în fața icoanei lor, refuzau mâncarea, nu mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
voi, Ana și Olga, o să pregătiți. Asta va fi obligația voastră: cantina spitalului unde până acum nu s-a gătit decât cașa și ciorbă de varză. De mâine începeți treaba și să știți cu toții că sunt pretențios; doresc ordine, curățenie, mâncare gustoasă, disciplină." Toate au mers până la urmă după cum spusese el, numai că au trebuit mai mult de două luni ca să se poată obține un bilet de voie de la "Comanditur" pentru ca cei doi copii însoțiți de o bătrână să aibă voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și aici remedii naturale pentru calmarea durerilor sau oprirea hemoragiilor. "Tinerele", cum le numea Gerhard pe Ana și pe Olga, puse în fața unei responsabilități, își mai recăpătaseră din vitalitatea de altă dată. Bucătăria și sala de mese erau curate, iar mâncărurile pregătite de cele două gemene aveau gust, cu toate că alimentele cu care era aprovizionat spitalul erau drămuite. Ar fi multe, multe de spus despre viața din maternitate și din casa de copii și mai multe încă despre evoluția Minodorei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii noștri stăpâni din Răsărit. Când mă întorceam seara acasă cu vreo căruță de ocazie aveam șalele frânte. Minodora ieșea din muțenia ei ca să mă întrebe ce să-mi pregătească de mâncare sau mă ruga să o las să-mi maseze locurile dureroase, ceea ce acceptam cu plăcere. Dar bucuria mea cea mai mare era s-o privesc pe Alindora. Nu văzusem și nu am văzut până azi copil mai frumos, mai expresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că Roibu meu, se lăuda stăpânul, trage de unul singur cât pentru o pereche de cai bunicei și nu m-a lăsat nicicând cu căruța în drum. Ce mai... Roibu îmi hrănește întreaga familie și nici nu-i gingaș la mâncare, la odihnă sau la corvoadă, de-i vreme bună ori de-i vremuială. Atâta doar, să-i dai rația zilnică de fân‑otavă și ceva boabe în amestec cu stroh de trifoi ori șișcă din spicele și tulpinele de timoftică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mare minune mare, nevastă! Papagalul, deși jumulit și ciufulit de mângâierile numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul articulează, ce-i drept, cam din gușă, câte două-trei cuvinte. Astăzi, de pildă, striga din răsputeri Aici viitoru' adivarat! Mai zilele trecute, Vreu mâncare! Altă dată, Ni-onghețat chicioarili! și Vreu gumaci! Și curioșii se bulucesc ca să asiste la comedie... Și să vezi tu și să asculți comentarii ca acelea, Vetucă! Cine să-l audă pe bietul înaripat dacă stăpânu-i surdo-mut? I-aș aduce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de foc. Că amara străinătate le-a dat peste cap toate planurile ce și le-au făcut acești oameni la plecarea din țară. Tarifele contractelor de 800 € / lună pentru fiecare dintre ei le-au fost diminuate la doar 600 €. Și mâncarea costă, și dormitul costă, și umilințele te costă, și frustrările te dor. În caz de ceva vociferări sau proteste, ești invariabil trimis acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu flori, curățenia, dereticatul prin casă, prepararea mâncării, toate rămâneau în seama ei și trebuiau rânduite cum se cuvine, cu acuratețe și la vreme, în timp ce Ariton își vedea de câștigurile lui prin alte sate de pe valea Moldovei, încât de la o vreme nevastă-sa chiar a început să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
avut. Si acuma asteaptă ca să moală si tata. Că-i flumos să ai un molt în casă... că vine lume multă si pălintele-popa cântă tale... Vezi, bica, numai eu nu am un molt!... Spune, fetița!... Vrei covrigei și colăcei și mâncare mai multă? Nu, dal colega zițe că-i flumos când oamenii mănâncă si plâng... Dal ea n-a plâns, numai a mâncat și mâncalea ela mai bună. Da, dar mai târziu nu va mai avea mâncare deloc dacă mor părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
covrigei și colăcei și mâncare mai multă? Nu, dal colega zițe că-i flumos când oamenii mănâncă si plâng... Dal ea n-a plâns, numai a mâncat și mâncalea ela mai bună. Da, dar mai târziu nu va mai avea mâncare deloc dacă mor părinții... Că doar mama și tata aduc de mâncare pentru copii și numai după ce aceștia sunt oameni mari, ei pot să moară liniștiți. Așa cum esti tu, bica! Da?... Nu?... Da, așa cum sunt eu!... Dar mai întâi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i flumos când oamenii mănâncă si plâng... Dal ea n-a plâns, numai a mâncat și mâncalea ela mai bună. Da, dar mai târziu nu va mai avea mâncare deloc dacă mor părinții... Că doar mama și tata aduc de mâncare pentru copii și numai după ce aceștia sunt oameni mari, ei pot să moară liniștiți. Așa cum esti tu, bica! Da?... Nu?... Da, așa cum sunt eu!... Dar mai întâi doresc să te văd pe tine domnișoară mare, cuminte și frumoasă, studentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și a prinde peștii răpitori, adică cei care se hrănesc cu alți pești, ca știuca, spre exemplu. Da ce-i o criză, bunicule? O întâmplare rea când oamenii nu au unde lucra și din această cauză nu au bani pentru mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte și jucării. Vreau să știu dacă bica și Moș Crăciun au criză, bunicule... Bică-ta mai face ici-colo câte una, dar Moșul, nu, că el are poruncă de la Doamne-Doamne să vină la copii măcar să-i mângâie în somn dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
informat pe tovarășii de la Direcție că tăurașii mei refuză furajele pe bază de cetină de brad. Și tovarășii mi-au spus că nu-s destul de flămânzi. Dar și după o zi întreagă de post nu s-au prea dat la mâncare. Atunci tovarășii mi-au spus să adăugăm o anumită cantitate de sare, după care tăurașii mei au lins absolut totul, dar apoi au făcut diaree și am fost nevoit să-i sacrific din necesitate pe toți, până la ultimul. Două sute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
el valorează cât un an de nopți cu tine... Bine, dar astea toate nu țin de foame, Iosefina! Și nici de sete, după câte s-ar părea! Ce știi tu, Paraschive! Astea toate stâmpără setea de iubire, omule! Că fără mâncare se poate trăi, dar fără iubire, nu și nu, de șapte ori nu, omule! Apreciez sinceritatea, dar detest inepția gândurilor tale... Că iubirea nu-i un fel de ciulama pe care s-o mănânci pentru a-ți stâmpăra foamea... Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar trebui să fiți chiar atât de supărați că avem și noi motivele noastre de amărăciune. Mister Posol, dar Dumneavoastră ați mâncat multă mazăre în copilărie? Nu numai în copilărie, măi copii, ci și în adolescență și la maturitate. Că mâncarea de mazăre la negrii americani e ca și cașa de linte sau baranina la ruși. Adică, o garnitură preferată alături de ceva carne de pasăre sau de bovină. Voi mă puteți crede pe cuvânt sau, dacă nu, vă sugerez ideea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o lasă noaptea de una singură acasă. Cât despre lichidare, nu-ți fă griji! Că noi îți dăm un avans, numai să te ții de muncă, omule bun! Și nevastă-ta! Și-apoi, voi și copiii voștri veți avea de mâncare. Dar mai întâi trebe să vorbesc cu șefu'... ca să-mi aprobe cantitățile. A doua sau a treia zi, Verde de Paris împreună cu nevastă-sa veneau în bătătură cu o sanie, trasă de fostul lor cal, bine încărcată cu doi saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar nu era Sonia, soția specialistului în zugrăveli, ci omul care mă întreba mereu de ce ai lipsit iar, nesimțitule, de la ore, că numai scripca-i de tine, c-o să ajungi să cânți prin toate crâșmele ordinare, pentru un blid de mâncare și-o poșircă. Trebuia să fiu recunoscător cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și nici măcar nu erau siguri, ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu Milică. De la milica superbă, până la Requiem-ul lui Mozart... A cântat toată noaptea, avea să povestească Antu. N-am mai văzut, n-am mai auzit niciodată așa ceva. Cânta de parcă voia să rupă ceva din el. N-a vrut apă, mâncare, un scaun, n-a vrut nimic. Părea că discută mereu cu unul dintre sfinții lui lady, care avea și el o vioară. Dimineață arăta ca un om dintr-o altă lume. Când a dat cu ochii de buchetele de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]