2,918 matches
-
301. DESPRE CEA DE-A TREIA APARIȚIE. MT. 28. 1. Primul. Mariile ies din mormânt cu teamă și bucurie mare, voind să le vestească ucenicilor învierea Domnului. 2. Cristos, Domnul nostru, le-a apărut pe cale, spunându-le: ( „Dumnezeu să vă mântuiască!”); ele însă s-au aruncat la picioarele Lui și L-au adorat. 3. Isus le zice: („Nu vă temeți! Mergeți și vestiți fraților Mei să plece în Galileea și acolo Mă vor vedea”). 302. DESPRE CEA DE-A PATRA APARIȚIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ne îndreaptă spre mântuirea sufletelor noastre, pentru că prin același Duh și Domn al nostru, care a dat cele zece porunci, este îndreptată și condusă sfânta noastră maică Biserica. 366. A paisprezecea. Chiar dacă este foarte adevărat că nimeni nu se poate mântui dacă nu este predestinat și fără să aibă credință și har3, trebuie să fim foarte atenți la felul de a vorbi și discuta despre toate acestea. 367. A cincisprezecea. De obicei nu trebuie să vorbim mult despre predestinare; dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trebuie să vorbim mult despre predestinare; dar dacă vreodată, în vreun fel sau altul, am vorbi, să o facem în așa fel încât oamenii simpli să nu cadă în vreo greșeală, așa cum se întâmplă uneori, spunând: dacă e să fiu mântuit sau osândit, e deja hotărât, și fie că fac bine sau rău, oricum nu se schimbă nimic; și în felul acesta devin delăsători și nu se mai îngrijesc de lucrările care duc la mântuire și la folosul spiritual al sufletelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ascuțită, În stare să creeze sisteme filozofice, să asimileze și să explice sisteme filozofice, se avânta Într-o ideologie [= comunistă] față de care românii se arătau reticenți. Această ideologie era echivalentă pentru voi cu trâmbițele care dărâmaseră zidurile Ierihonului, ea vă mântuise de nazism. Posturile nu le-ați luat singuri ; ele v-au fost date ; vi le dădeam noi [= românii], din acel sentiment de culpă despre care ți-am vorbit. Atâția ani de spaimă și umilire trebuiau plătiți Într-un fel” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
credința că sufletul acelui ce În viață a greșit, după moarte va intra Într-un câine. Câinele este alungat de evrei. Prin urmare, sufletul acelui om păcătos Își ispășește destul de amar păcatele trupului prin petrecerea În aceste animale și se mântuiește abia după pristăvirea [= moartea] lor. Această credință explică teama evreilor de câini” <endnote id="(126, p. 31)"/>. „Să nu lovești câinele - spune o veche credință evreiască -, pentru că nu poți să știi al cui suflet se ascunde În el” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrisă pentru „un anumit public de extremă dreaptă”, cum Își aduce aminte Mircea Eliade <endnote id="(186, p. 313)"/> -, Nae Ionescu conchide nu numai că evreul suferă (Iehuda patet), dar și că el trebuie să sufere. Evreul nu se poate mântui, pentru că el a fost orb, nu a vegheat și nu a văzut pe Mesia În Isus : „Mesia a venit, Iosef Hechter - scrie Nae Ionescu În finalul prefeței -, și tu nu l-ai cunoscut. Atât ți se cerea În schimbul tuturor bunătăților
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Extra ecclesiam nulla salus („Nu există mântuire În afara Bisericii”) - În formularea lui Origen și a lui Cyprian, episcop de Cartagina <endnote id="(186, p. 312)"/>. A judeca astfel - scrie Mircea Eliade - Înseamnă „a interveni În libertatea lui Dumnezeu”, care „poate mântui oricum, pe oricine...” (vezi Vremea, nr. 347, 1934). A judeca astfel - adaug eu - Înseamnă și a-l contrazice pe Sfântul Pavel Însuși, pentru care, cu toate că „Israel a orbit”, până la urmă „Întreg Israelul va fi mântuit” (Romani 11, 26). De altfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
libertatea lui Dumnezeu”, care „poate mântui oricum, pe oricine...” (vezi Vremea, nr. 347, 1934). A judeca astfel - adaug eu - Înseamnă și a-l contrazice pe Sfântul Pavel Însuși, pentru care, cu toate că „Israel a orbit”, până la urmă „Întreg Israelul va fi mântuit” (Romani 11, 26). De altfel, chiar și Nichifor Crainic crede În 1938 că „Biserica e deschisă tuturor” și că „a interzice evreilor botezul” - considerând că „arianismul singur se potrivește creștinismului” - este „o superbă idioție rostită de H.St. Chamberlain” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
crezut În Isus. El și-a argumentat opinia cu Evanghelia după Ioan, În care Isus se adresează astfel evreilor : „Dacă nu credeți cine sunt, În păcatele voastre veți muri” (Ioan 8, 24). „Dracii și Iuda - a conchis Racoveanu - nu se mântuiesc. Așa Învață Biserica”. Eliade l-a contrazis. După părerea lui, Isus se referă În acest caz la evreii „care au ajuns «fiii Diavolului»” („Voi aveți pe Diavolul de tată” ; cf. Ioan 8, 44). „Dar sunt toți evreii fiii Diavolului ?”, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru un omor săvârșit asupra unor evrei” (194 ; <endnote id="vezi și nota 266"/>). La vecinii răsăriteni ai moldovenilor, la ucraineni, cre dința populară era că uciderea unui „jid” nu numai că nu te Încarcă de păcate, dar chiar „Îți mântuie sufletul de 40 de păcate” <endnote id="(3, p. 63 ; 70, p. 175)"/>. Credința nemților era foarte asemănătoare : „Pieirea evreilor este mântuirea creștinilor” <endnote id="(3, p. 70)"/>. La fel și credința unor țărani români : „[Evreii] pot fi uciși din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Duhul sfînt/ Fecioara-i curată!// Mergînd Iosif cu Maria/ La Vihleim să senchine/ Într-un mic oraș/ S-a născut Hristos/ Fiul cel din veșnicie/ Ce l-a trimis Tatăl mie/ Să se nască/ Și să crească/ Să ne mîntuiască/ Păstorii văzînd În zare/ Pe cer, o lumină mare/ Ei se Închinau/ Îngerii cîntau/ Și senveseleau>>”. Pe Andrei l-au ars și cuvinte de genul: „clerici”, „Dumnezeu”, „Steaua” sau chiar și o observație a specialistului etnolog de la Iași: „CÎt despre
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca un cățel pe lîngă stăpîn și ca prezența umană să pară a fi principala sursă de lumină și căldură. Problema e concepția în sine : realism magic la mîna a paișpea, de un kitsch pe care nimic nu-l poate mîntui. Cu ce să încep ? în satul lui Mălăele trăiește un fel de inventator (șerban Pavlu) care vine la nunta din titlu îmbrăcat în alb și cu o pereche de aripi în spinare. La final, acest înger aleargă în direcția bisericii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sens. în viitor, Briony va încerca să-și răscumpere greșeala scriind cărți bune, folosindu-și imaginația nu pentru a le atribui personajelor ei intenții malefice, ci pentru a reconstitui scrupulos punctul de vedere al fiecăruia. întrebarea e dacă se poate mîntui în felul ăsta. La sfîrșitul vieții ei (și al romanului), Briony recunoaște că, din dorința asta de a repara care e tot o dorință de a face ordine , ea și-a falsificat încă o dată confesiunea. S-a întors de unde a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
El a punctat: “Domnul vă primește la Bobbio Pellice și Duhul Sfânt este gata să vă facă să participați la o experiență unică și extraordinară, pentru ca să fiți pregătiți pentru a ajunge la toți cei pe care Dumnezeu dorește să-i mântuiască în Împărăția Sa”. Gabriel Maurer - Secretarul Diviziunii care a fost alături de Paulo Benini prezentatorii acestui congres. În alocuțiunea sa a punctat :,,Scopul principal al acestui congres a fost acela de a oferi idei și modele pentru a fi mai eficienți
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dacă o să-ți iasă; mi-aduc aminte că și frații mei de la Cursești au încercat dar n-au izbutit. Mi-ar părea bine ca tu să reușești. Dar eu nu de asta te-am căutat, vine seara și trebuie să mântuim treburile. Ai adăpat oile și vițeii? − Nu, mamă, mă duc acum; Lasă, nu te mai duce, vezi -ți de treaba ta; Gheorghiță se simți ocrotit de dragostea maicăsi, că îl scutea de treburile ce-i reveneau în gospodărie, ca să-și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fel ca În toate școlile, se făcea permanent schimb de replici obscene și informații erotice. Fiind bun la jocuri, nu m-ar fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi străduit atât să-mi mântuiască sufletul. Mă acuzau că nu mă adaptez mediului Înconjurător; că „bravez“ (Îndeosebi presărând tezele mele de rusă cu termeni englezești și franțuzești, care Îmi veneau spontan În minte); că mă bat cu pumnii strânși, În loc să folosesc lovitura cu partea interioară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și sabie! Și mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și sabie! Și mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce urlă, trag la măsea și nu le stă gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am auzit buciumele buciumând vesel: "Izbânda!" Și,răcnete din mii de piepturi, și mii de căciuli aruncate în cer! Izbândă!! Izbândă!! ... Sssst! Vine Domnul! dă alarma Duma. Toți sar, își ridică armele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mai e cineva căruia trebuie să-i aducem prinosul nostru de recunoștință, măcar că e mereu uitat: "Calul"! V-ați gândit cât datorăm acestor credincioși tovarăși de luptă și de viață? Victorioși, ei ne poartă spre izbândă! Înfrânți, ei ne mântuie prin fugă! De cădem în luptă, ei ne ocrotesc cu trupul lor mare! Și ei, spre deosebire de om -, nu trădează niciodată: mor cu noi, alături, nechezând încetișor, cu o durere mută, mângâietoare... Iubiți-vă caii! Mângâiați-i! Și ei au nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își striveau la sân pruncii ce țipau... Și lacrimile șiroiau pe obraji: "Fecioară!! Nu ne lăsa!! Nu ne părăsi!! Mântuiește-ne!! Apără-ne!! Salvează Orașul Sfânt!! Nu!! Nu se poate ca Minunea Lumii să moară!!" Țamblac, istovit, cu tristețe, răpit amintirilor: Și, iată că s-a putut! După săptămâni de asediu, de luptă disperată pe ziduri, cei câți mai rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
snopesc pe Aron-Răspopitul, care fuge în Polonia, apoi în Ungaria. Și m-am urcat în moștenirea tatălui meu. Au trecut ani mulți până, în sfârșit, am pus mâna pe el, l-am tăiat, am plinit blăstămul Mușatin. Și, așa, am mântuit șirul crimelor fratricide ce au mânjit cu sânge istoria Moldovei un pătrar de veac și mai bine, se oprește Ștefan câteva clipe pentru a umple și ulcica lui Alexandru, pomenește și bea cu sete să-și stingă focul, să stingă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te teme. Spui... Dar să vă ferecați gura. Și așa Vodă cată "dovada", spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în amurg colinele însângerate de apusul obosit al soarelui. Grăiește încetișor și glasul lui vine de departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]