4,696 matches
-
fusese inoculat adânc În minte un model utopic, romantic, al existenței, În care patriotismul, curajul și dragostea de țară fuseseră valorile pri‑ mordiale. Și, cu toate că, crescând, am realizat neconcordanța Între teorie și practică, am rămas Întotdeauna cu nostalgia unor fapte mărețe pe care urma să le Îndeplinesc când voi fi crescut. Pe măsură ce cunoșteam mai bine lumea, Îmi dădeam seama că ea nu era deloc populată cu eroi și fapte de curaj, ci de indivizi care Își târâie zilele de la una la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai e ceva, ceva deosebit, cum n-am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni lipsiți de însemnătate în planul lui grandios. Construiește ceva măreț, în care noi nu contăm. În toiul petrecerii de dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun început să revină la stadiul de maimuță - m-am trezit că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îmi fusese inoculat adânc în minte un model utopic, romantic, al existenței, în care patriotismul, curajul și dragostea de țară fuseseră valorile primordiale. Și, cu toate că, crescând, am realizat neconcordanța între teorie și practică, am rămas întotdeauna cu nostalgia unor fapte mărețe pe care urma să le îndeplinesc când voi fi crescut. Pe măsură ce cunoșteam mai bine lumea, îmi dădeam seama că ea nu era deloc populată cu eroi și fapte de curaj, ci de indivizi care își târâie zilele de la una la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mama focului. Revenindu-și din amorțeală și dezmeticindu-se, și Înțelegând unde se află și pentru care motiv, coborâ, Îngenunghe, Își făcu mai multe rânduri de cruci, iar la urmă rosti, cu glas tare, și sigur pe sine: Măreția Ta Mărețe Dumnezeu al meu: dacă socotești că nu am păcătuit prea mult, și mă poți ierta, pentru ce am făcut, la praznicul blestemat, iartă-mă! Dacă nu, nu! Amin! Se ridică, stete, mai Întâi, câteva momente, pe gânduri, după care porni
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
iarbă verde, prin magazine, prin locuri pitorești de prin Împrejurimi, ba, și, pe la grădini de vară, terase ale celor mai vestite restaurante din municipiul, așezat, ca pe un pinten, la rădăcina munților din vecinătate. Fetele Își croiseră un plan concret, măreț și criminal, dintru Început. Aflaseră, cumnecum, că Bubu este un om foarte bogat, și, totodată, fără pereche de precaut, de bănuitor, de suspicios, de reținut, În ale femeilor. Hotărâră să Încerce a-l scoate din ale lui, și a și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altfel, toți ceilalți, prinși În ciuleandra electorală, În iureșul năucitor, au ieșit, aproape de tot, amețite. Până-n ajunul zilei alegerilor. Noaptea dintre ajun și marea zi a introducerii voturilor În urnă a trecut ca un gând. Ca un gând, pentru ele, măreț, li s-a părut. Și, cu adevărat, așa a și fost. Numărătoarea voturilor, finalul acesteia, mai cu seamă, a fost similar cu un vulcan brusc erupt. Cu o violență și cu o duritate neîntâlnite, Încă, pe aceste meleaguri. De ce? Iată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de a nu avea un servici permanent, sigur, care, să-i permită să ducă o viață cât de cât omenească! Și, totuși, viața rămâne, dintotdeauna și pentru totdeauna, pentru oricare individ, viață! Parșivă, În cele mai multe cazuri; nedreaptă; spintecătoare de idei mărețe și de aruncarea, În cele mai multe cazuri, la canal, a gândurilor și pornirilor Înaripate, a entuziasmului, a evantaiului de bucurii visate, și, nu de puține ori, pornite, incipient, așa, de pildă, ca niște răzișoare de soare, care se Întrevăd, dincolo de orizont
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
visate, și, nu de puține ori, pornite, incipient, așa, de pildă, ca niște răzișoare de soare, care se Întrevăd, dincolo de orizont, În partea cealaltă a acestuia, vreau să zic, atunci, când, lumina dimprejur arată că nu mai este mult până ce mărețul astru ceresc Își va arăta imensitatea frumuseții și Încrederii, pe care o varsă, cu fiecare clipită, În necrezut de multe inimi și suflete. Păi, măi Costruș, măi, aici țiai găsit, și tu, să-ți Încropești, un minimum de adăpost? Da
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de femei ca mine! Să ne ridicăm, propuse, ea, cu voce sigură, dârză, dar, totodată, și dulce, precum un boț de miere, dintr-o prisacă pădurărească. Să ne ridicăm, și, dacă viața astfel a ordonat, să ne supunem acestui ordin, măreț și sacru: fiecare, cu calea, cu ce-i este dat să fie, al lui. Al lui și numai al lui! Cu ora de dragoste, În primul rând, desigur, totdeauna și pretutindeni! S-au despărțit. Firesc, după cum, s-au și adunat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
m-au primit între ei. Mă privesc cu invidie: lucrez în State... Preotul este unul mic de înălțime, cu ochii de viezure, mereu în mișcare. Nu-mi place, nu se uită în ochi când vorbește. Discuta mai ales despre planurile mărețe pe care le are cu biserică - vrea să construiască o catedrală! - decât de lucrurile sfinte. Îl simt rece și străin. După ce m-a “pipăit” și s-a convins că nu prezint interes, a început să mă ocolească... În rest, mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se Întrupaseră din sămînța sa. Încăleca pe motocicletă, cuprins de un elan pe care nu Îl avusese nici În adolescență: iubea tot, nici urmă de resentiment față de cineva sau ceva, Își iubea cu ardoare țara, era În stare de fapte mărețe, dar nu i le cerea nimeni, era pace; Danemarca avea impozite mici, fluvii de bere, femei de vis; A fi sau a nu fi, aceasta e Întrebarea? striga, din goana motocicletei, rezolvînd, pentru un moment, prin schimbarea unui semn de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urme, însă care nu mai sunt actuale în istorie decât ca amintire a unui dar primit, acceptat și din nou oferit. Este îndeajuns să ne gândim la înfloritoarele schituri din deșertul Egiptului ori la o instituție monastică precum Cluny, cu mărețele sale mănăstiri și cu cetele sale de monahi. Decadența, chiar dacă uneori poate avea aceleași simptome pe care le prezintă un normal declin al realităților omenești, este destul de diferită. De fapt, decadența este rezultatul unei trădări radicale a structurilor ce stau
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
limită, fragilitate, păcat, faliment, ce fac parte din viața umană și, desigur, caracterizează orice itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
auzit lumea de învățăturile mele? întrebă serios Simion. - Dacă a auzit, mă-ntrebi? Dar cine nu cunoaște pe marele, pe marele... (Weissmann nu-i cunoștea numele.) -...profet Tulea, sugeră Stănică. - Exact! confirmă studentul.- Și ce dorește lumea de la mine? întrebă măreț Simion. - Ce dorește? Să ieși în lume, să luminezi opinia publică, să aduci pe rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi: - Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârșit. Am băutfiere și oțet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfântă să-ți dau și mai departe, de la distanță, ocrotirea mea." Atât de mult înduioșau pe Stănică aceste ficțiuni, încît se simțea bun la suflet, victima chiar a bunătății lui. Liberat prin aceste două ipoteze de Olimpia, făcea apoi planuri mărețe, fie că noua G. Călinescu nevastă era o femeie "consumată", fie că, mai bătrână, avea o considerabilă avere. Nici Georgeta nu-i displăcea. Era frumoasă, cu relații care erau mai degrabă folositoare decât dezonorante, cu putințe admirabile de a-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
va fi posibilă reunirea diferențelor individuale într-o prospectivă de comuniune care să tindă spre o bunăstare vocațională ce trece dincolo de propriile interese personale. „Fraternitatea este destructurantă” scrie Salonia într-un articol recent. „Ea se construiește plecând de la o poziție măreață care se diminuează încetul cu încetul”. În alte cuvinte, sensul comun al fericirii face persoanele să se influențeze în mod reciproc astfel încât fiecare să aibă spațiul său «delimitat» pentru a putea identifica și a-și exprima propria diversitate, mai ales
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pe Tîrtolea, Bimbașa, pe Mavru, pe Limbă-Dulce, Cordac, Mimi Cuib, Lingurița ori Gina Carabina, pe Spaimac sau Bluzonea, toți oameni grei, lăutari cu instrumente și cântări adevărate, ce dădeau caracterului tău palme și-l încurajau să se precipite către fapte mărețe. Dar oare nu la ei fusese trimis? Nu la ei, milostivii, bine și iutefăcătorii de minte? Nu la cei lângă care, dacă nu manifestai destulă mlădiere de spirit, o dată îți deschiau burta și-ți înădeau, din măruntaie, coadă de zmeu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le oprească agonia sau să le-ndulcească zvârcolirile într-un trup închinat nimicirii! Parc-aș fi o buruiană zvârlită la margini de lume, sub care se vaită șopârle demente! În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul și să-mi ascund o spaimă mai vastă ca amurgul plutirii voastre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fie natură. Definiția Vrăjii trece prin Wagner. El a introdus punctele de suspensie în muzică, interminabilul dizolvant... și recăderea surdă a motivelor într-un subteran melodios și indefinit. O neurastenie a... sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încolțește pe ruina rațiunii. Iubesc privirile care nu servesc viața și piscurile pe care aud timpul. (Sufletul nu-i contemporan lumii.) Sânt țări în care n-aș fi putut rata nici măcar o clipă, ca Spania de pildă. Și sânt locuri mărețe și sumbre, în care piatra sfidează speranțele, pe ale căror ziduri lenevește veșnicia, aducîndu-și aminte de timp, locuri privilegiate de siestă a Divinității, care te silesc să fii tu însuți în mod absolut: în Franța - Mont-Saint-Michel, Aigues-Mortes, Les Baux și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și împietrirea ochilor din icoanele bizantine. Toate căile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El spre mine. De aceea, inima este un absolut - și Absolutul, un nimic. Despatrierea lăuntrică este climatul absolut pentru gândurile fără rădăcini. Nu atingi inutilitatea măreață a duhului atâta vreme cât ai un loc în lume. Gândești - întotdeauna - din lipsa unei patrii. Neavând granițe, spiritul n-are unde să te-nchidă. De aceea, gânditorul este un emigrant în viață. Și când nu te-ai știut opri la timp
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
savurează, la urma urmelor, decadența sa. Cetățenii romani, care în viciu și beție asistau la ruina Imperiului din umbra curtezanelor orientale, nu se gândeau cu nici un regret la vremurile în care țâțele Lupoaicei erau piatra de temelie a celui mai măreț imperiu. Românii n-au suferit niciodată de prea multă naivitate. Netrăind prea mult în lucruri, ci mai mult sub ele, ei au avut perspectiva de jos; excesul de luciditate al românilor numai așa poate fi explicat. El n-a fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu este caracteristic că războaiele cele mai multe se fac de regimurile dictatoriale? Încordarea excesivă și anormalul ritmului numai în război își află o ieșire, afară de tiranie, care naște revoluția. În perioada democratică a unei țări, o revoluție n-are un sens măreț și nici o dimensiune monumentală. Numai întru cât sfarmă tradiția unei tiranii, primește un caracter de întorsătură istorică. Împotriva dictaturilor, toate obiecțiile pe care le-a adus lumea se reduc la atîta: cu ce drept ne impune un dictator voința sa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau pintre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale ca pe niște corăbii acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrâng în adânc icoanele stelelor, încît, uitîndu-te în el, pari a te uita în cer. Insulele se înălțau cu scorburi de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]