KorAP: Find »[drukola/base=mărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...121 >

3,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am gândit încă la soț și la plecare. PRICINĂ: Însă m-am gândit eu. Și să nu cutezi a te împotrivi hotărârii mele, că... Iaca, alți megieși ai noștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vei primi trei harabale ca și ale lor și a treia jumătate din împărăția mea. POSACUL (aparte): Cam multe jumătăți are împărăția asta... PRICINĂ: Aud? Ai zis ceva? POSACUL: Mă gândeam la partea din împărăție care-i va mai rămâne Măriei Tale... PRICINĂ: Mie-mi rămâne restul, n-avea grijă. Împărăția mea-i mare, sfetnice, încă n-ai aflat de asta până acum? LINGUȘITORUL: Măria Sa poate da fetelor sale câte jumătăți din împărăție vrea, fără a-și știrbi prin asta nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sfetnic întâielea, în locul posacului ăstuia. LINGUȘITORUL: Slăvite stăpâne... PRICINĂ: Mă rog, om mai vedea. S-auzim ce ne spune domnița Liana. LIANA: Eu, mărite tată al meu, am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă supăr. Degeaba mi-am lăudat tustrele fetele, una văd că seamănă nu numai la chip, dar și la cerbicie cu răposata împărătiță, care se credea buricul pământului și mereu se-ncontra cu mine. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât cea mărturisită de surorile mele. PRICINĂ: Rău ai socotit, și de aceea mă vezi trecut în jâlțul cel albastru. Ba am să mă așez de-acu' până la sfârșitul zilelor doar în cel negru, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-au spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca cele venite de la jupâneasa Ilinca, și mânioase, ca cele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca cele venite de la jupâneasa Ilinca, și mânioase, ca cele pe care le-am auzit cu puțină vreme înainte de la dumnealui Ceaun, mare bucătar. LIANA: Măria Ta vei alege ce vei crede de cuviință că-i adevărat. LIOARA: Pot zice c-am și ales. Cumpănind cele spuse de jupâneasă, cu însemnarea pe care cu mare obidă mi-a pus-o sub ochi Ceaun-bucătar, m-am veselit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut dascăli pricepuți, cum au doar odraslele dregătorilor mari. LIANA: Silința-i cel mai bun dascăl, Măria Ta. Însă dacă omu-i nedoritor de învățătură, îi poți aduce la căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și fără pricepere va rămâne. LIOARA: Mă aflu uimită ascultându-te. Oare să fii cu adevărat un copil orfan și fără sprijin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
doar un înțelept bătrân, care nici el n-avea cum mă mai ocroti în preajmă-i. Așa c-am pornit în lume, să-mi caut un rost și-un adăpost. Și-am nimerit bine aici, sub acoperișul și sub mila Măriilor Voastre. Mă bucur de oameni blânzi și buni, și caut, pe puterea mea, să fiu de ajutor la rându-mi. LIOARA: Jupâneasa Ilinca mi-a spus că ești meșteră la socoteli, dreaptă, cinstită și ascultătoare. Așa că te întreb să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
spus că ești meșteră la socoteli, dreaptă, cinstită și ascultătoare. Așa că te întreb să-mi spui cam ce ți-ar plăcea să faci tu în viața asta, fata mea? Că doar n-ai să rămâi mereu ajutor jupânesei Ilinca. LIANA: Măria Ta, în viață nu faci doar ce-ți place. Dar adăugând puțină înțelepciune, ajungi să-ți placă ce faci. Așa, mie-mi place să nu treacă o zi fără să fac ceva folositor oamenilor, ba și necuvântătoarelor. Nu cunosc treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cântec auzit în copilărie. Îmi mai place să ascult șoaptele nopților senine de vară, ca și glasul supărat al viscolului, iarna, când joacă pe pereți umbrele focului din sobă și toată suflarea s-a tras în adăposturi. E frumoasă viața, Măria Ta, când știi că-n juru-ți e pace și oamenii se bucură de rodul trudei lor. LIOARA: Cu adevărat, așa este! Iaca, eu acuma sunt singură și mi-i urât de-atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta. (ia un gherghef, începe să lucreze. Pare a se gândi câteva clipe. Cântă) (Melodie simplă, fără înflorituri. Introducerea, susținerea și finalul, pe tot timpul cântecului, vor aparține unui singur instrument, după posibilități flaut, vioară sau oboi, în înregistrare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
LIOARA: Frumos cântec, fata mea, da' nu-i cântec de om bucuros, cum ziceai tu c-ai fi aici, la casa noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la-ndemână o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură de vin nu-i strică. Numai cât mă uit și, numărându-mă și pe mine, găsesc numărul ulcelelor în lipsă! Poftesc și eu una. LIANA: Îndată, Măria Ta. (Iese. Cei doi se așază.) BRĂDUȚ: Frumoasă fată, mamă. La plecare parcă nu știu s-o fi văzut. LIOARA: N-aveai cum o vedea. Mai înainte am cunoscut-o și eu. Și să știi că nu-i numai frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
s-o fi văzut. LIOARA: N-aveai cum o vedea. Mai înainte am cunoscut-o și eu. Și să știi că nu-i numai frumoasă, dar și înțeleaptă. (Intră Liana, toarnă vin și în cana adusă.) LIANA: Luați de bine, Măriile Voastre! GÂND: Mulțumim dumitale, fată frumoasă! (beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este, Măria Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o supărare adevărată, dacă nu ne dovedim ageri la minte. LIANA (către Lioara): Măria Ta, îngăduie-mi să plec. LIOARA: Ba să stai, fată. Dumnealor acuși îi văd că se trag la cămara de sfat cu sfetnicii, și iar rămân singură. GÂND: Nu-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
am dat de capătul firului care ne trebuie. Mai avem trei zile și, cu ajutorul sfetnicilor și al altora, trag nădejde să-l lăsăm rușinat și de astă dată pe Zarvă-Împărat. (Intră cei trei Sfetnici.) SFETNICII (se înclină): Bine-ai venit, Măria Ta! GÂND: Bine v-am găsit! Vrednicilor ai mei sfetnici, veți binevoi să vă gândiți la dezlegarea unei cimilituri care o să vi se citească numaidecât. Și vă mai spun că avem pentru asta timp la îndemână doar trei zile. Altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
unei cimilituri care o să vi se citească numaidecât. Și vă mai spun că avem pentru asta timp la îndemână doar trei zile. Altfel cată a ne apăra ce-i al nostru cu puterea săbiei. SFETNIC I: Cum se poate asta, Măria Ta? GÂND: Iaca se poate! Deci fiți cu luare aminte la ce ne spune Zarvă-Împărat. Citește de ici, Brăduț, că nu văd tocmai bine. (îi dă scrisoarea) BRĂDUȚ (citește): În slujba noastră stau trei războinici neînfricați, pe care-i cheamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]