4,910 matches
-
cercetătoare, formele generoase și senzuale. Dar și firea - oțel călit - și combativitatea. Yvonne era o femeie care muncea enorm, aspră la durere, dar și la treabă. Începuse să muncească de la treisprezce ani ca vînzătoare de pîine. La optsprezece ani, se măritase cu Leguellec, rămăsese văduvă la douăzeci și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să lupte și capitulase Înainte chiar de a fi dat vreo bătălie. Se Întrebase adesea de ce Își aruncase Gwen ochii asupra lui, apoi, cunoscînd-o mai bine pe Yvonne, Își spusese că nu făcuse decît să repete schema maternă: să se mărite cu un cretin al cărui nume, după modelul maică-sii, Îl adoptase și pe care-l putea umili după bunul ei plac. Philippe nu avea o părere prea bună despre sine, dar ținea la Gildas, iar moartea acestuia Îl Întrista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu ea refugiul ăsta În inconștient, modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e așa? Poate că ar trebui să-l prevenim... Ce se amestecă idiotul ăsta, gîndi Lucas agasat. Răspunse sec: - Familia Kermeur i-a trimis un mesaj la postul de comandă al cursei. Bréhat era la Plymouth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aruncă o privire furioasă pe care ea o ignoră cu trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acceptat să-mi devii soție, a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Acum viața ne oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm să treacă. Anunțurile au fost deja făcute publice. Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-ți mulțumesc, i-o Întoarse Christian pe același ton. Că ai avut grijă de Marie În timpul absenței mele. Acum sînt aici, adăugă el, așa că nu te mai așeza Între noi. - Dacă asta vrea ea... - Ce vrea ea este să se mărite cu mine foarte repede și să părăsim insula. Ne căsătorim mîine. Lucas Încercă să digere ceea ce tocmai auzise, dar stomacul lui răzvrătit Îi refuză această favoare. Așadar mersese pînă la capăt... Înghiți cu dificultate și-l fixă pe skipper cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mic amănunt la toate Întrebările celor doi polițiști. O disculpă pe Armella, a cărei singură vină fusese aceea de a vrea să-l acopere pe PM. - Dar cea mai mare eroare a ei a fost, Înainte de toate, să se mărite cu fratele meu. Biata de ea a intrat Într-o familie teribilă, care n-a știut să-i pună inteligența decît În slujba nenorocirii. Lucas se ridică brusc și, spre marea surpriză a Mariei, chemă un jandarm care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anunț. - Poate că ar trebui, avînd În vedere caracterul și ereditatea ta... Mă Întreb dacă ai făcut bine renunțînd la partea ta de moștenire. Cu un castel, cu avere și o bonetă de strîns părul model Armelle, te-ai fi măritat mai ușor... - Am să mă mai gîndesc... De cum mă voi sătura de cinismul de două parale al unui polițist care nu e nici măcar În stare să Înțeleagă modul de a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
6 Într-o după-amiază de vară, când Încă locuia În Yonne, Michel alergase pe pajiște cu verișoara sa Brigitte. Brigitte era o fată de șaisprezece ani, drăguță și de o bunătate extremă, care câțiva ani mai târziu avea să se mărite cu un dobitoc sinistru. Era vara lui 1967. Ea Îl ținea de mâini și Îl rotea În jurul ei, apoi se prăvăleau amândoi În iarba proaspăt cosită. Michel se ghemuia la pieptul ei cald; Brigitte purta o fustiță scurtă. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simple despre fericire. De fapt, nu se gândise niciodată cu adevărat la asta. Ideile pe care le avea erau moștenite de la bunică-sa, care le transmisese direct copiilor ei. Bunica era catolică și vota cu de Gaulle; fetele ei se măritaseră cu comuniști; dar asta nu schimba mare lucru. Iată ideile acestei generații care În copilărie cunoscuse lipsurile războiului și care avea douăzeci de ani la Eliberare; iată lumea pe care voiau s-o lase moștenire copiilor lor. Femeia stă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
devenit cercetător, un tip important, recunoscut În domeniu. Mi-a spus de asemeni că nu te-ai Însurat. Cât despre mine, nu prea am cu ce să mă laud, sunt bibliotecară, la o bibliotecă municipală. Nici eu nu m-am măritat. M-am gândit adesea la tine. Te-am urât când nu mi-ai răspuns la scrisori. Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani, dar Încă mă gândesc la asta, uneori. Annabelle Îl Însoți până la gară. Se Însera, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ea Însăși ca și pentru ceilalți, o sursă de suferință și de nefericire. Prin urmare, trebuia să-și distrugă trupul. O pendulă de lemn cu aspect masiv depăna cu zgomot secundele; mama ei o avea de la bunică-sa, când se măritase o avea deja, era mobila cea mai veche din casă. Adăugă puțin zahăr. Atitudinea ei era departe de a fi o acceptare, viața i se părea o glumă proastă, o glumă inacceptabilă; dar, inacceptabilă sau nu, asta era. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sînt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece furios și-o să mă lase baltă. Shit. OK. Am să-i zic, Dumnezeule, Connor, am nevoie de puțin timp să... — ... să ne mutăm Împreună, termină el fraza. Ce tîmpită sînt ! Firește că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ton de care sînt În stare. — Știu că nu vei rămîne cu Connor Martin. — N-ai de unde să știi așa ceva. — Ba da. — Ba nu. — Ba da. Începe să rîdă. — Ba nu ! Dacă vrei să știi, probabil chiar am să mă mărit cu el. — Să te măriți cu Connor ? spune Jack, de parcă asta ar fi cea mai amuzantă glumă pe care a auzit-o În viața lui. — Da ! De ce nu ? E Înalt, frumos, e bun la suflet și e foarte... e... șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spre ușă. — Și oricum. Nu există relație perfect sinceră. — Ba da ! Sau cel puțin, ar trebui să existe. — Toată lumea se preface. Și toată chestia asta cu sinceritatea totală e pur și simplu depășită. Ne aruncă o privire atotștiutoare. Mama e măritată cu tata de treizeci de ani și el nu știe nici acum că nu e blondă naturală. Dispare din cameră și eu și Lissy schimbăm priviri Între noi. — Crezi că are dreptate ? zic. — Nu, spune Lissy nesigură. Sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mîine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adîncul sufletului, sînt de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi, femeile, trebuie să ne apărăm drepturile. Știi, Înainte de a se mărita cu tata, mami a fost prietenă cu un cercetător științific, care a lăsat-o efectiv cu ochii În soare. S-a răzgîndit cu doar trei săptămîni Înaintea nunții, dacă-ți vine să crezi așa ceva ! Așa că, Într-o noapte, mami s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de ani de plimbări pe trotuarele acelea bătute de soare, pe lângă casele ocupate cândva de prieteni. Aici, de pildă, unde locuia acum un teolog japonez, locuise În urmă cu patruzeci de ani o domnișoară Abercrombie. Era o pictoriță care se măritase cu un simpatic hoț hippy, a cărui specialitate era să‑și distreze anturajul reînscenând jafuri comise prin efracție. În fiecare dintre străzile laterale se găseau camere În care locuiseră prieteni de‑ai mei - și, În spate, ferestrele dormitoarelor În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știre mamei ei că am hotărât să ne căsătorim, a așteptat la aeroport, În ziua În care mama ei se Întorcea În Europa, până În momentul Îmbarcării În avion, și În acea ultimă clipă i‑a spus: „Am decis să mă mărit cu Chick”. Bătrâna mă detesta. Aparent, Vela dădea a Înțelege că‑și iubește mama, dar de fapt o contraria În toate felurile posibile. - La fel se Întâmpla și viceversa? a Întrebat Ravelstein. - N‑aș putea să‑ți răspund și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ele și Îți venea să fugi urlând. Așadar, de ce să te fi căsătorit cu o femeie al cărei ultim act conjugal a fost să lipească sute, dacă nu mii de etichete colorate? Și dacă‑i pe așa, de ce s‑a măritat Molly cu Leopold Bloom? Răspunsul ei era: „Ce mi‑e el, ce mi‑e altul?” Mă gândeam la Vela ca la o frumusețe greu de Întrecut. Purta fuste strâmte, colate pe fund. Avea o crupă de cavalerist și un bust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rosamund. O considera onestă, muncitoare, inteligentă. Era o tânără drăguță și vioaie. Femeile tinere, gândea Ravelstein, erau Împovărate de ceea ce numea el “Întreținerea farmecului”. Mai mult, natura le Înzestrase cu dorința de a avea copii, prin urmare de a se mărita, deci dorința stabilității vieții de familie. Lucru care, alături de altele, le descalifica pentru filozofie. - Există femei tinere care sunt convinse că‑și pot menține soțul veșnic În funcțiune. - Crezi că așa ceva i se aplică și lui Rosamund? Eu aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei („Abe” sugerează că Îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Ninette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă În Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar În fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, Începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
punct e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe Zeus, ce-ai pățit? Ai început s-o iei razna, să nu te mai uiți pe unde umbli, ca oamenii?! Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu ochii cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi pe umăr, te poftesc să fii mai atent. Vezi ce pățește cine se-ntrece cu logica! ─ Stăpână, iertare. Am trecut peste releu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rochițe precum Shirley Temple și după moartea tragică a tatălui, învățase să cânte și danseze la Paris, ca Audrey Hepburn. Cum de ajunsese atunci la București? Ca pinguinul Apolodor, zicea, scuturându-și capul cârlionțat și oftând, de dor. S-a măritat cu un tâmplar macedonean și au trăit destul de bine într-o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că te iubesc. E foarte drăguț din partea ta. — Vorbesc serios, chiar te iubesc, insistă ea. Când trăia Helga și veneați amândoi aici, o invidiam pe Helga. Când a murit Helga am început să visez cum o să cresc și o să mă mărit cu tine și-o să fiu o actriță celebră și tu o să scrii piese pentru mine. — Mă simt onorat, i-am spus. — Asta n-are nici o valoare, zise ea. Nimic n-are nici o valoare. Du-te și omoară câinele. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mâncat veterinara? Popa se încruntă. Fata dădu să sară, să se repeadă spre cei din bucătărie. - Asta-i Marinela, șopti popa, făcându-i semn să se așeze. Îl gelozește pe Emilian de când era fată de liceu. Credea c-o să se mărite cu el. Dar nu a lăsat-o tac-su, Soporan. Zicea că sunt neamuri cu alde ai lui Emilian și nu vrea să-și strice casa. - Da’ zice de mama, bre! Ce se ia de ea, ce știe ea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]