15,061 matches
-
moșia Filipeni, aparținând la 5 frați, unul dintre ei vinde lui Grigore partea sa, acesta rămânând stăpân. „Moșia Filipenilor din ținutul Tecuciului, dreaptă părintească, care la împărțeala ce s-au făcut între noi frații cu bună primire tuturor și a maicii noastre, față fiind și moșul nostru, banul Iordache Krupenski, întărită și de înalt Preasfințitul Mitropolit Veniamin și de cinstit Divan s-au venit dreaptă parte de chironomie părintească la doi frați această moșie Filipeni, cum pe larg arată în această
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
două cradele, adică la Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie a fiecărui an; Pentru îndeplinirea acestor dispoziții, făcute mai sus, rămân însărcinați soția mea și fiul nostru Dimitrie, ca unul ce este venit în vârstă legitimă, și care în unire cu maica lui, legiuita mea soție, vor fi dreptate a stărui, a dispoza și a sprijini toate interesele și toate dreptățile privitoare pe care cum s-au zis mai sus, după cum și însuși vor găsi de cuviință și priinți pentru drejarea, administrarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
împreună cu leurda, aiul, leușteanul, măghiranul aveau proprietăți tămăduitoare și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi de codru, pice-i frunza / Să vadă lumea că-i pocitor, deochetor De-o fi de vânt, crape-i calul, sece-i aripile, Să vadă lumea că-i pocitor și deochetor. Cutare (numele) să rămână curat și luminat. Cum Maica Precista l-a lăsat (a lăsat-o).” Se observă „leacul” bazat pe terapia apei (să ducă totul la vale, tot răul să-l ia!) și blestemul pentru cel/cea care face vrăji și aruncă pacostea pe capul cuiva, fie că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
doctorul nu a reușit. Iată și un descântecă pentru năluci, la copii: „Cei răi putregăiți, cei răi mucegăiți Ieșiți din mățeșugul-mățeșugului. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca, Acolo să cheie, să se răscheie ... Curat, luminat, ca Maica Precistă lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Se descântă în borș sau în rachiu! Pentru copii cu dureri la pânătece și pentru vite, datorate „celor răi” se spune: „A făcut Maica Precista o masă mare și a chemat pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să cheie, să se răscheie ... Curat, luminat, ca Maica Precistă lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Se descântă în borș sau în rachiu! Pentru copii cu dureri la pânătece și pentru vite, datorate „celor răi” se spune: „A făcut Maica Precista o masă mare și a chemat pe toți răii, răii prin deochi, răii prin strigare, răii prin spaimă, răii din 99 de feluri. Numai pe răii lui ... Cutare nu i-a chemat. Și ei înapoi s-au înturnat. Eu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din 99 de feluri. Numai pe răii lui ... Cutare nu i-a chemat. Și ei înapoi s-au înturnat. Eu cu mătura în Marea Neagră i-oi arunca, Acolo să cheie și să răscheie / Să rămână curat și luminat Ca de Maica Domnului lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Descântecul de orhalț (răcit la cap). Se descântă în făină, se pune puțin baligă de vacă, se face o turtă pe care o coci în focă și apoi, cât o poți suferi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scroafă, iar În momentele lui rele o Încolțea prin cocini, beat fiind, și o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel ca maică-sa. Barceló dăduse peste ea Întîmplător, pe cînd Bernarda lucra la o tejghea de zarzavaturi din piața Borne și, urmîndu-și intuiția, Îi propusese să intre În slujba lui. Cu noi va fi la fel ca În Pygmalion, anunță el. Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se dovediseră niște eșecuri de vînzare absolute. La Paris nimeni nu dădea doi bani pe el, iar lui Cabestany i-a plăcut mereu să cumpere ieftin. — Așadar, Carax scria În spaniolă sau În franceză? — Nu se știe. Probabil În amîndouă. Maică-sa era franțuzoaică, profesoară de muzică, am impresia, iar el trăise la Paris de cînd avea nouășpe sau douăzeci de ani. Cabestany spunea că primeau manuscrisele lui Carax În spaniolă. Dacă erau traduceri sau originalul, Îi era totuna. Idiomul favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bun prieten al meu, iar eu, singurul prieten al lui. În ciuda Înfățișării războinice, Tomás avea un suflet pașnic și bonom, Însă aspectul lui Îl scutea de orice confruntare. GÎngăvea destul de mult, mai ales atunci cînd vorbea cu oricine altcineva În afară de maică-sa, de soră-sa și de mine, adică aproape niciodată. Îl fascinau invențiile extravagante și mașinăriile, iar În curînd am descoperit că făcea autopsii pe tot soiul de mecanisme, de la gramofoane la mașini de calculat, pentru a le desluși secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fac o glumă de un teribil prost-gust pe seama ei, prietenul meu nu s-ar fi năpustit niciodată asupră-mi să mă cotonogească, iar eu n-aș fi avut niciodată curaj să vorbesc cu el. Bea Aguilar era portretul viu al maică-sii, comoara neprețuită a lui taică-su. Cu părul roșu și palidă cum nu se mai poate, o vedeam mereu Înveșmîntată În rochii costisitoare din mătase sau din lînă subțire. Avea o talie de manechin și umbla țeapănă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
arătat-o. — Credeți că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele de fată al maică-sii, nuanță portăreasa, cu o doză de reproș. ăsta-i Julián, da. Mi-l amintesc foarte blonduț, cu toate că În poza asta parcă are părul mai Închis la culoare. — Mi-ați putea spune cine e fata de lîngă el? — Cine Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cine Întreabă? — Iertați-mă, numele meu e Daniel Sempere. Încerc să aflu ceva despre domnul Carax, despre Julián. Julián s-a dus la Paris, cam prin ’18 sau ’19. Taică-su voia să-l bage În armată, știți? Cred că maică-sa l-a luat cu ea ca să-l scape, sărăcuțul. Aici a rămas numai domnul Fortuny, la ultimul cat. — Știți dacă Julián s-a mai Întors vreodată la Barcelona? Portăreasa mă privi În tăcere. — N-ați aflat? Julián a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puțin pînă În ’35, iar apoi s-a Întors la Barcelona. Chipul portăresei se lumină. — Atunci, Julián e aici, la Barcelona? Unde? Am Încuviințat, sperînd că În felul acesta portăreasa avea să se Însuflețească să-mi povestească mai multe. — Doamne, Maica Domnului... Păi Îmi faceți o bucurie, bine, dacă chiar trăiește, fiindcă era un copil foarte drăguț, nițel ciudat și foarte fantezist, asta așa e, dar avea un nu știu ce care Îți fura inima. N-ar fi mers ca soldat, asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici e mai mult rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați, intru eu singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
decît să urmărească partiturile din caietele de solfegiu, ceea ce era Împotriva naturii. Pe vremea aceea, Antoni Fortuny Încă mai credea că o parte din deficiențele mentale ale băiatului se datorau dietei sale, prea mult influențată de obișnuințele bucătăriei franțuzești a maică-sii. Se știa prea bine că excesul de unt provoca ruina morală și buimăceau Înțelegerea. Îi interzise lui Sophie să mai gătească vreodată cu unt. Rezultatele nu au fost tocmai cele sperate. La doisprezece ani, Julián a Început să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știu prea bine la ce se referea. — V-a vorbit Julián vreodată despre amintirile acelea, despre anii petrecuți la Barcelona? — Foarte puțin. În săptămîna cît am stat acasă la el, la Paris, mi-a povestit cîte ceva despre familia lui. Maică-sa era franțuzoaică, profesoară de muzică. Taică-su ținea un magazin de pălării, sau cam așa ceva. Știu că era un om foarte religios, foarte strict. — V-a explicat Julián ce fel de relații avea cu el? — Știu că se aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
explicat Julián ce fel de relații avea cu el? — Știu că se aveau foarte prost. Era boală lungă. De fapt, motivul pentru care Julián a plecat la Paris a fost ca să evite ca taică-su să-l vîre În armată. Maică-sa Îi promisese că, Înainte să se Întîmple acest lucru, avea să-l ducă departe de omul acela. — Omul acela era tatăl său. Nuria Monfort zîmbi. Făcea asta numai printr-o ușoară insinuare În colțul buzelor și printr-o sclipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ușoară insinuare În colțul buzelor și printr-o sclipire tristă și vlăguită În privire. — Deși era, nu s-a purtat niciodată ca atare, iar Julián nu l-a considerat niciodată astfel. Odată mi-a mărturisit că, Înainte să se căsătorească, maică-sa avusese o aventură cu un necunoscut al cărui nume n-a vrut să-l dezvăluie. Bărbatul acela era adevăratul tată al lui Julián. — Acesta pare Începutul de la Umbra vîntului. Credeți că v-a spus adevărul? Nuria Monfort făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui Julián. — Acesta pare Începutul de la Umbra vîntului. Credeți că v-a spus adevărul? Nuria Monfort făcu semn că da. — Julián mi-a explicat că el crescuse văzînd cum pălărierul, fiindcă așa Îl numea, o Înjura și-o bătea pe maică-sa. După aceea intra În dormitorul lui Julián și-i spunea că era rodul păcatului, că moștenise firea slabă și mizerabilă a maică-sii și că avea să fie un nenorocit toată viața, un ratat În orice și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
explicat că el crescuse văzînd cum pălărierul, fiindcă așa Îl numea, o Înjura și-o bătea pe maică-sa. După aceea intra În dormitorul lui Julián și-i spunea că era rodul păcatului, că moștenise firea slabă și mizerabilă a maică-sii și că avea să fie un nenorocit toată viața, un ratat În orice și-ar fi propus... — Julián Îi purta ranchiună lui taică-su? — Timpul răcește lucrurile astea. Nu mi s-a părut niciodată că Julián l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
experiență și Îmi veni iarăși În minte imaginea prietenului meu Tomás Aguilar ascultînd cu eroism discursurile augustului său progenitor. — Ce vîrstă avea pe atunci Julián? — Vreo opt-zece ani, Îmi Închipui. Am suspinat. — CÎnd a Împlinit vîrsta să intre În armată, maică-sa l-a luat la Paris. Cred că nici nu și-au anunțat plecarea. Pălărierul n-a Înțeles niciodată că familia lui Îl părăsea. — L-ați auzit vreodată pe Julián pomenind de o fată pe nume Penélope? — Penélope? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
găsi plăcere în a oferi plăcere unei alte ființe este specific maternității. Ascensiunea treptată a femeilor în toate dimensiunile economiei și ale societății va mări șansele transumanilor. Printre transumanii zilelor noastre le-am putea cita pe Melinda Gates și pe maica Tereza, precum și pe unii miliardari care și-au donat o parte importantă a averii lor unor fundații, unor inovatori din domeniul social, unor profesori, creatori, oameni ai Bisericii, laici sau unor oameni pur și simplu binevoitori. Oameni pentru care Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cerem o copie a fotografiei tipului, care există acolo, se câștiga timp și se scutea niște muncă. Șeful se hotărî s-o reteze, Presupun că nu vă gândiți să-l învățați tatăl nostru pe dascăl și nici ave maria pe maica superioară, dacă nu s-a ordonat acest demers este ca să nu trezească curiozități care ar putea face să eșueze operațiunea, Cu voia dumneavoastră, domnule comisar, îmi permit să nu fiu de acord, spuse primul adjutant, totul indică faptul că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
normal. Nu știu dacă e chiar așa deștept, zise ea într-o bună zi când mă uitam la fotografie, dar știu că e un băiat bun. Are un caracter fermecător. Fata avea paisprezece ani. Părul des și negru ca al maică-sii îi cădea bogat pe umeri și ochii ei aveau aceeași expresie blândă, liniștită, netulburată. — Copiii îți seamănă ca două picături de apă, i-am spus. — Da, cred că seamănă mai mult cu mine decât cu tatăl lor. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]