5,243 matches
-
oamenii se plâng de micile probleme materiale, însă pentru un vis nou, mai ales dacă pare cu neputință de atins, pot să meargă până la capătul pământului“. Învingătorii își amintiră acest lucru și, pe apele liniștite ale lacului Nemorensis, corăbiile de marmură ce pluteau ușoare au fost luate cu asalt de două cohorte pretoriene, înarmate cu niște unelte neobișnuite. — Grăbiți-vă, strigă tribunul aflat la comanda acelei acțiuni, înainte să se întunece nu trebuie să mai rămână nimic din ele. Pretorienii urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ziduri ciclopice și au descoperit o statuie splendidă, Nike din Samotrakhi, pe care Germanicus n-a reușit s-o vadă. Pe atunci însă, arheologia presupunea dezgroparea dezordonată și însușirea fără scrupule a obiectelor găsite. Nike cea cu aripi mari de marmură a ajuns la Muzeul Luvru. Portretul lui Socrates. Casa de la Ephesus și fresca cu portretul lui Socrates erau cu siguranță foarte solide, deoarece au fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
romancieri. Fără s-o fi văzut vreodată, zeci de pictori și sculptori au reprodus-o. Cleopatra culcată, cu ochii închiși, strângând puternic în mână șarpele, pictată cu șaptesprezece secole mai târziu de Artemisia Gentileschi. Sau Cleopatra șezând, obosită, reprezentată în marmură albă de William Wetmore Story, cu sânul descoperit, de la Met Museum din New York. Sau Cleopatra cu sâni splendizi, care-i poruncește sclavei sa-i aducă coșul cu fructe în care stă încolăcită vipera, creată de pictorul Henri Dejussieu în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cleopatrei au supraviețuit distrugerilor, iar istoricii au dubii că acela ar fi într-adevăr chipul său. Un cap se află la Vatican, un altul la Altes Museum din Berlin, un altul la British Museum din Londra. O splendidă statuie de marmură a fost descoperită în marea vilă distrusă a Quintililor de pe vechea Appia: evident, cineva a încălcat poruncile și n-a distrus-o. Extraordinară prin atitudine este frumoasa statuie din bazalt negru care o reprezintă pe Cleopatra goală; singura podoabă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost ridicată o mică biserică pe care confuza memorie populară o numea Sant’Angelo „de Agosto“. În Evul Mediu, puternica familie Colonna a transformat mausoleul într-o fortăreață solidă. Apoi, asemenea altor edificii imperiale, a devenit o sursă de marmură și de cărămidă la preț mic; de zidurile ei s-au lipit case și colibe. În Renaștere, marea structură a fost transformată în grădină. După aceea, vastul spațiu circular interior a devenit arenă de lupte și chiar plaza de toros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Agrippa, marele amiral, dislocase șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate au ajuns să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de închisoare, de unde și numele de Grota Întemnițaților. Sir George Hamilton, care a stat treizeci și cinci de ani la Napoli în calitate de ambasador britanic, a fost cel din urmă care a spoliat-o. Corabia sa, încărcată cu statui de bronz și de marmură, s-a scufundat însă într-un punct necunoscut din Marea Tireniană. Obiectele rămase au ajuns la British Museum. Vila lui Tiberius de la Sperlonga. Vila și spelunca au fost părăsite și devastate începând din secolul al IV-ea. Într-un refugiu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o autostradă de-a lungul coastei. După sosirea arheologilor s-a văzut că informațiile furnizate de istorici, chiar și de cei faimoși, sunt uneori incomplete sau neglijente. Din nisip au fost recuperate șapte mii de bucăți din enormul grup de marmură al Scyllei, distrus cu brutalitate. În timpul restaurării s-a constatat că era cel mai mare grup statuar din antichitatea romană. Contemplarea lui îți taie respirația și astăzi. Pretorienii. Milites praetoriani comandați de Elius Sejanus au căpătat curând faima periculoasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau să rămână un corp de armată timp de trei secole. Pretorienii au fost desființați de Constantin, care i-a înlocuit însă cu miliții fidele lui și noii puteri pe cale de a se naște. Astăzi se păstrează câteva statui de marmură ale pretorienilor. Coiful este foarte coborât pe frunte, conferindu-le o expresie încruntată. Apărătorile pentru obraji și bărbie sunt late, înconjurând fața, ce capătă un aer dur și invulnerabil, ca un legământ religios. Tiberius a ales ca simbol al pretorienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al lui Agrippa, victorios. Se spune că o altă parte a reședinței - nu știm cât de mare - a fost distrusă la sfârșitul mileniului doi, pentru ca în locul ei să se construiască o parcare. Printre rămășițe aveau să se găsească fragmente de marmură, cărămizi vechi, bucăți de fresce... Res gestae. De-a lungul secolelor, aproape toate lespezile de bronz și de marmură pe care Augustus a vrut să graveze istoria sa pentru eternitate, reproduse din porunca sa în toate provinciile imperiului, au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
distrusă la sfârșitul mileniului doi, pentru ca în locul ei să se construiască o parcare. Printre rămășițe aveau să se găsească fragmente de marmură, cărămizi vechi, bucăți de fresce... Res gestae. De-a lungul secolelor, aproape toate lespezile de bronz și de marmură pe care Augustus a vrut să graveze istoria sa pentru eternitate, reproduse din porunca sa în toate provinciile imperiului, au căzut pradă lăcomiei unor necunoscuți. Mai întâi a fost distrusă și, probabil, aruncată într-un cuptor de var lespedea enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singur: în loc de dignitate apare auctoritate: le-am fost superior tuturor prin autoritate - o hotărâtă enunțare a puterii. Ne întrebăm care a fost cuvântul folosit de Augustus. Forma Imperii. Ne-a rămas doar o descriere a acestei hărți geografice sculptate în marmură, cea dintâi din lumea occidentală; ea îi aparține geografului grec Strabo, care a văzut-o întreagă, nouă. Prin 1480, în mâinile unui anticar din Augsburg, Konrad Peutinger, a ajuns copia folosită de un general roman necunoscut spre sfârșitul imperiului; Peutinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tinereții, care au marcat atât de aspru viața lui Gajus Caesar - numit de istoricii potrivnici Caligula -, ne-au rămas, risipite în diferite muzee, diferite portrete. Strămoșul său Julius Caesar este reprezentat, poate în cea mai autentică expresie a sa, în marmură moale, la Muzeul Pio Clementino. Nu a împlinit încă cincizeci de ani? Sau, poate, a întâlnit-o deja pe Cleopatra? Orajii îi sunt scobiți parcă de oboseala acumulată în război, celebra chelie e aproape inexistentă. Gura îi este închisă, maxilarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ascunsese? Există în acest portret un amestec inextricabil de senzualitate și putere. Antonia se află la Museo Nazionale Romano: părul îi este prins în onduleuri perfect împletite, încât par o diademă. Un surâs imperceptibil, cu buzele strânse, îndulcește duritatea marmurei în jurul gurii; își înclină ușor capul, ca și cum ar asculta pe cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește în prezent la British Museum; și aici stă cu capul ușor aplecat și are părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din urmă, în muzeu. Octavia, Agrippina, Tiberius și Gajus Caesar continuă să ne spună de acolo povestea lor. La Roma însă, la Musei Capitolini, îl întâlnim pe Augustus, foarte demn, destul de tânăr, purtând o cunună de mirt. Pe chipul de marmură lucrat cu meșteșug se citește o blândețe voluntară, calculată. Omul pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era probabil cufundat în gânduri, iar artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umeri. Gura e foarte bine conturată și ar putea părea senzuală dacă nu ar fi linia voluntară și puternică a bărbiei. Pare tânără, dar se poate să nu aibă vârstă și să fi fost reprezentată după moartea ei, fiindcă din marmură se desprinde un aer obosit, o ușoară adâncire a obrajilor. Așezată cu fața spre noi, privește ca și cum, după multă vreme, deși a uitat vechea ură, denunță totuși ceva. Din vremea când multe din toate acestea nu se întâmplaseră încă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adâncire a obrajilor. Așezată cu fața spre noi, privește ca și cum, după multă vreme, deși a uitat vechea ură, denunță totuși ceva. Din vremea când multe din toate acestea nu se întâmplaseră încă, din zilele victorioase ale gloriei, rămân plăcile de marmură ce acoperă pe toate laturile Ara Pacis Augustae de la Roma: într-un cortegiu ritual, însă familial și spontan, înaintează Augustus și Livia, senatori și sacerdoți, Germanicus, pe atunci foarte tânăr, și amiralul Agrippa, care urma să dispară peste câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aflată în spate, îl mângâie pe cap; urmează Julia, tânără încă, surâzătoare. În urma Juliei vine Tiberius, care are același chip ca în reprezentările din perioada cât a fost împărat. Toți merg în ordine, de la o placă la alta, pe albeața marmurei. Capitolul V Amintirea mamei. Tânărul împărat care a adus în brațe la Roma urna cu cenușa mamei sale a trezit o vie emoție în sufletele oamenilor. Arheologia - lapide, inscripții, monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
monumente, monede - ne oferă o mărturie mai imparțială decât istoricii: multe orașe au ridicat în cinstea familiei persecutate cenotafuri sau monumente comemorative, cum este cel dedicat lui Drusus, descoperit la Bergomum, Bergamo de astăzi. Sau cenotaful, cu splendide reprezentări în marmură, din insula Pantelleria, pe care cineva l-a salvat de la distrugere ascunzându-l sub o grămadă de țigle. Sau, în vechea Velleia, în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de această poveste este un cub de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat. În partea de sus, mare, disproporționat, este gravat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus, mama lui Gajus Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și jefuit, recipientul de marmură, cu inscripția lui tăioasă, a călătorit mult prin Roma. În secolul al XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum vechea inscripție, iar pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum vechea inscripție, iar pe oameni nu-i interesa: ei uitau latina și istoria. În cele din urmă, cubul de marmură a ajuns la Musei Capitolini. Monedele imperiale. Lista monedelor imperiale bătute de Gajus Caesar Augustus Germanicus în patru ani este cu mult mai lungă decât cea a monedelor bătute de Tiberius în douăzeci și trei de ani. Dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
facem o vagă idee cu privire la eleganța care îi cucerise pe romani în vremea tânărului împărat. O idee vagă și, probabil, limitată, fiindcă marea majoritate a țesăturilor găsite la Antinoe aparțin perioadei de decadență. Mărturii ne oferă și puținele reprezentări în marmură care nu au fost distruse, cum este fascinanta sculptură, aflată astăzi la Muzeul din Villa Albani de la Roma, în sobrul veșmânt de pontifex maximus. Materialul care îi acoperă capul este, după cum se poate vedea din drapaje, foarte subțire și fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Curând a venit însă Evul Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]