3,668 matches
-
sale accepțiuni semantice. Dintre acestea se detașează, totuși, cea de sorginte marxistă, chiar intelectuali a căror principală preocupare este critica marxismului ori a efectelor aplicării acestuia în practica politică fiind prizonierii "capcanei lui Marx". Această situare nu-i face, desigur, marxiști, dar demersul lor contribuie la ceea ce am numit, într-un alt loc, procesul de marginalizare conceptuală a ideologiei, desfășurat pe două coordonate: îngustarea semantică și contaminarea semantică 15. În primul caz, semnificația ideologiei este redusă la ceea ce ține de fals
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
conceptuală a ideologiei, care comportă binevenite nuanțări și încercări de depășire a dogmatismului de orientare pozitivistă 16. Din punctul meu de vedere, o abordare conceptuală care să fie lucrativă sub aspect metodologic implică asumarea unei semnificații eliberate de balastul definiției marxiste și care să se articuleze pe două dimensiuni, generală și particulară. Așa cum am specificat într-un alt loc, "în plan general (...), ideologia conturează bornele cultural-politice între care se înscrie un anumit spațiu social, într-un context istorico-politic determinat; în plan
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cit., p. 19. 61 V.I. Lenin, Opere complete, ediția a II-a, vol. 29, Editura Politică, București, 1966, p. 231. 62 Sociolog al literaturii, Charles Grivel a făcut un eforturi constante de a integra analiza semiologică într-un model explicativ marxist - v. detalii la Jacques Dubois, "Production de l'intérêt romanesque de Charles Grivel", în Littérature, nr. 16, 1974, p. 102. 63 Paul Cornea, "Căi și perspective în sociologia contemporană a romanului", studiu introductiv la volumul De la N. Filimon la G.
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sunt mai optimist decât mulți dintre voi". Interviu cu Paul Cornea, în Observator cultural, nr. 280, august 2005. 80 Costică Brădățan, "Sublime and not too serious", în Times Literary Supplement, nr. 8, martie, 2013, p. 27. 81 Ion Ianoși, "Dialectica marxistă", studiu introductiv la Karl Marx, Friedrich Engels, V.I. Lenin, Despre dialectică, ed. cit., Editura Minerva, București, 1978, p. LXIV. 82 Idem, "Socialismul și arta", în Artă și ideologie, Al. Tănase, Ion Rebedeu (coord.), Editura Junimea, Iași, 1979, p. 224. 83
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Antologia rușinii, ediție de Nicolae Merișanu și Dan Taloș, Editura Humanitas, București, 2009, pp. 219-220. Pe de altă parte, atât procedeul lui Ierunca, cât și modalitatea de editare a antologiei au fost criticate. Pe lista rușinii au fost incluși și marxiști incomozi pentru regim, doar pentru că s-au pronunțat la un moment dat asupra rolului conducător al partidului, ca de exemplu - deja amintitul - Tudor Bugnariu (ibidem, p. 108), victimă a unei epurări în 1965, când a fost eliminat din funcția de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
eliminat din funcția de decan; în același timp, era urmărit de Securitate fiind semnalat cu poziții ostile. 85 Cf Costică Brădățan, op. cit., p. 27. C. Brădățan sugerează că, pentru a rămâne o persoană onorabilă, Ianoși trebuia să transforme orientarea sa marxistă în ceva apolitic, inofensiv, pentru regimul Ceaușescu. 86 Vezi în acest registru antologia Karl Marx în 1234 de fragmente, alese și adnotate de Ion Ianoși, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, București, 2004. 87 Cf Ion Ianoși, Secolul nostru cel de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Istoria zapadnoevropeiskoi filosofii", 24 iunia 1947 g., Moscova, Gospolitizdat, 1952. 16 Gheorghi Fiodorovici Alexandrov (1939-1946, director al Școlii Superioare de Partid, 1940-1947, șef al Sectorului Aghitprop al CC al PCS(b), filosof, autor al unor lucrări despre Aristotel, precursorii filosofiei marxiste, Marx, Engels, istoria filosofiei, și al primei biografii a lui Stalin din 1939. Laureat al Premiului Stalin în 1943 și 1946, pentru lucrarea Istoria filosofiei occidentale. După o astfel de primire publică, ca urmare a unei scrisori venite din partea unui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lucrarea Istoria filosofiei occidentale. După o astfel de primire publică, ca urmare a unei scrisori venite din partea unui confrate, Zinovi Belețki, prin care lucrarea lui Alexandrov era învinuită de obiectivism burghez, de idealism, Stalin a cerut o critică publică: "Metoda marxistă, îi scria Belețki lui Stalin, necesită capacitatea de a înțelege filosofia ca ideologia unei societăți, a unei clase, a unui stat... Doar printr-o astfel de expunere filosofia capătă sens și încetează să mai fie o culegere de termeni filosofici
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în lături, iar idolul din templu, cu cununa căzută, cu brațe disperate, aleargă să scape de pieire”2). „Oftînd, palate de-ți lucrez,/ Eu știu și bine a dărîma”, amenință „muncitorul” lui Bacovia, în consonanță cu „declarațiile de principii” ale „marxiștilor” din presă. Rar în zilele noastre, prezent doar în reportajele de la poliție și în cronicile judiciare, „monstru” era întrebuințat des în limbajul de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Părea nimerit pentru exprimarea aversiunii și a disprețului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ultimii ani, elemente constructiviste fiind prezente anterior, în lucrările lui Karl Deutsch, Ernst Hass, Peter Berger, Thomas Luckmann, Emanuel Adler, Richard Ashley etc.110. Constructivismul nu consideră că lumea în sine este fundamental diferită de accepțiunea realistă, idealistă sau marxistă, diferă, în schimb, mecanismul necesar înțelegerii ei. Politica internațională este abordată dintr-o perspectivă socio-culturală, cu accent pe distribuția ideilor în sistem, rolul identității în definirea interesului național, al acțiunilor de politică externă. Constructivismul studiază modul în care identitățile statelor
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Poporului", mai degrabă decât clasei muncitoare s-au dovedit capabili să construiască coaliții între mai multe clase și să mobilizeze clasele de jos. (Drake, 2009: capitolul 6). De fapt, mișcările și partidele populiste au reprezentat o provocare importantă adresată stângii Marxiste din America Latină, deoarece acestea nu erau niciodată constrânse de o ortodoxie ideologică, fiind astfel în măsură să dezvolte un profil care să se adreseze unui electorat mai larg, mai degrabă decât unei avagarde intelectuale (Angell, 1998). În Europa de Vest, populismul a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și ocolirea conflictelor partizane nu sunt specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
establishmentul dinspre stânga spectrului politic. Totuși, la fel ca toate mișcările populiste, chavismul era eclectic și destul de prost definit din punct de vedere ideologic, întrucât amesteca puternicele curente ale naționalismului venezuelean, sau a celui "bolivarian", caracteristic anumitor regiuni, cu influențe marxiste care au devenit mai pronunțate în decursul guvernării lui Chávez. Mișcarea a pornit de la un mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea Revoluționară Bolivariană (MBR 200), înființat în 1983, de către Chávez împreună cu alți ofițeri de rang inferior din cadrul forțelor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dinăuntru și de dinafară, care căutau să-i saboteze Revoluția Bolivariană. De la bun început, Chávez și-a conceput atacul la adresa establishmentului în termeni revoluționari, în conformitate cu noțiunea sa de luptă politică cosmică și mântuitoare. Totuși inițial, el a evitat o definiție marxistă sau bazată pe noțiunea de clasă a dualismului său politic, parțial pentru că mișcarea muncitorească venezuelenă controlată de AD nu avea o conștiință revoluționară sau proletară. Principalul antagonism al dualismului chavist ne era acela dintre muncă și capital, ci mai degrabă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
grupărilor din opoziție, erodând astfel contestarea democratică. Cu toate că Venezuela rămâne competitivă și pluralistă din punct de vedere politic - chavismul nedând naștere unui regim cu partid unic și nesuprimând în întregime opoziția politică în maniera în care un alt populist devenit marxist a făcut-o în Cuba acum cincizeci de ani - probabil că astăzi este mai aproape de modelul lui Levitsky și al lui Way (2002) de "autoritarism competitiv" decât de democrația liberală. În mod cert, puterea este intens concentrată, atât în cadrul chavismului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Western European Politics 26(2): 23-40. Kymlicka, W., (1996), Multicultural Citizenship, Don Mills, ON: Oxford University Press. ------ (1998), Finding Our Way: Rethinking Ethnocultural Relations in Canada, Don Mills, ON: Oxford University Press. Laclau, Ernesto, (1977), Politics and Ideology in Marxist Theory, Londra: New Left Books. ------ (2005a), On Populist Reason, Londra: Verso. ------ (2005b), "Populism: What's in a Name?", în F. Panizza (ed.., Populism and the Mirror of Democracy, Londra: Verso, 32-49. Laclau, E. și C. Mouffe, (1985), Hegemony and Socialist
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în care se vor juca orice piese bune. M-am bucurat când această dispută din East Side a ajuns și în paginile ziarului meu (Steffens - Autobiography - 317-18). Așa cum amintește în biografia lui, Cahan "făcea neîncetat propagandă printre noi pentru programul marxist și pentru realismul rus" (314). Mai mult, printr-o intuiție care anticipează aceste conexiuni biografice - în această postură nu numai de la scriitoarea realistă timpurie la cea naturalistă de mai târziu, și de jurnalistă literară narativă, dar și de la mamă la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la o atitudine modestă față de perspectiva critică, dar și la reinscripția conceptelor critice totalitare, cum ar fi locul în care ar trebui pusă în scenă activitatea umană, și aplicabilitatea fenomenologică în totalitarism, în unele cazuri. Înlocuirea istoriei hegeliene cu istoria marxistă în Rusia și cu socialismul național în Germania reprezintă dovezi în acest sens. Asemenea înlocuire este parte a efortului neîncetat de a îndepărta neprevăzutul, pentru a ajunge la probabilități: de exemplu, o revoluție sau Reich-ul milenar. Pentru a-l cita
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
182, 184, 185, 187 Man in the Moon, 147 Manchester, William: Death of a President, 322 Manguel, Alberto, 30 Marea Depresiune, știri despre ~, 294 Markey, Morris, 204, 205, 222, 240 Martin, John Bartlow: Butcher Dozen, 93, 128, 244 Marxism (programul marxist), 282 Matschat, Cecile Hulse; Suwannee River, 237, 238 Maupassant, Guy de, 210 McCarthy, Mary; 243, 244, 245 McClure, Sam, 64, 190, 191, 196, 329 McKelway, St. Clair, 222 McKillop, Alan, 273, 274 McNemar, Quinn, 299 McNulty, John, 222 McPhee, John
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o ideologie în privința actului social al Bisericii. "O ideologie este un ansamblu de credințe, valori și atitudini care fundamentează și prin aceasta, într-o anumită măsură, justifică și legitimează fie statu quo-ul, fie mișcările în vederea schimbării lui. Dintr-o perspectivă marxistă, majoritatea ideologiilor reflectă interesele unor grupuri dominante, ca mod de a le perpetua privilegiile. Această caracterizare se aplică îndeosebi sistemelor opresive, care pentru a se menține au nevoie de justificări elaborate. Din rasismul alb, de exemplu, fac parte idei despre
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
sisteme generale numai în măsura în care se recunoaște că ele conțin falsuri și distorsiuni generate de motivații mai mult sau mai puțin inconștiente. În acest sens, cei doi autori, firește, nu considerau propria lor operă ca fiind ideologică. 3. În alte contexte marxiste și acolo unde accentul cade pe metafizică, cuvântul acoperă toate ideile, de orice fel, contrastul fiind între suprastructura ideologică și baza materială: în acest sens este ideologie chiar și știința cea mai dezinteresată și mai obiectivă" (Flew, coord., 2006, p.
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
spiritual, cât și în sens material, în măsura în care toate aceste aspecte privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e tema "teologiei eliberării", pe care gândirea socială creștină o poate exprima cu propriile ei valențe, fără a se subordona materialismului filozofic de tip marxist). Astfel de conotații sunt valabile în special în "mediile" premoderne ale societăților complexe, prin urmare în fractura nord-sud a planetei (dar și în interiorul diferitelor țări) ca limită a unor sisteme mult prea capitaliste sau mult prea colectiviste, dacă nu sunt
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
creștină să fie privită și înțeleasă în cadrul teologiei morale. În enciclica sa Sollicitudo rei socialis, Ioan Paul II specifică poziția doctrinei sociale creștine în următorii termeni: " Doctrina socială creștină nu este o "a treia cale" între capitalismul liberalist și colectivismul marxist, nici o posibilă alternativă pentru alte soluții mai puțin radical opuse: ea constituie o categorie în sine. Nu este o ideologie, ci formularea precisă a rezultatelor unei atente reflecții asupra realității complexe a existenței omului în societate și în contextul internațional
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
a apărut ca un fel de soluție imaginară la răul economiei de piață, esența sa, rămasă neschimbată și azi, era de "doctrină a resentimentului". Adresându-se nevoiașilor needucați din fabrici și de pe ogoare (deci nu leneșilor, precum stânga contemporană!), comunismul marxist, transformat în drog partinic de Lenin și distilat în mașinăria ucigașă de stat a lui Stalin, a fost, de la bun început, o ideologie a urii și a crimei. Lichidarea fizică a dușmanilor reali sau închipuiți a fost și este scopul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
al Muncii (la care va fi adăugată legea de modificare a Statutului Funcționarului Public) ne va întoarce la condițiile de muncă și de trai de la finalul secolului XIX, în vremurile satanice ale capitalismului sălbatic, banditesc. Rămași la nivelul economiei politice marxiste, președintele și slugile sale de la guvern par să nu aibă habar despre legislația muncii din UE, despre mediatorii sociali, despre rostul sindicatelor, despre drepturile angajatului. Ne reîntorc în spațiul bunului plac, al jafului și al umilinței, ne pun la cheremul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]