2,968 matches
-
ochiul-boului și noi Încă nu ne mutaserăm la oraș. Iarna lui 1905-1906, când a sosit Mademoiselle din Elveția, a fost singura iarnă din copilăria mea pe care am petrecut-o la țară. A fost anul grevelor, al răscoalelor și al masacrelor declanșate de poliție și bănuiesc că tata a vrut să-și țină familia departe de oraș, În casa noastră liniștită de la țară, unde popularitatea lui printre țărani putea diminua -, după cum În mod corect a presupus -, riscurile unei răscoale. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
domnului ministru de interne, s-a demonstrat incapacitatea acestor mijloace de a rezolva problema, adaug cu această ocazie că mi se pare, de asemenea, inadecvată intervenția directă a forțelor armate, având în vedere inconvenientul mai mult decât probabil al unui masacru pe care este obligația noastră să-l evităm, indiferent care ar fi împrejurările, ceea ce vă aduc acum în schimbul a toate acestea e nici mai mult nici mai puțin decât o propunere de retragere multiplă, un complex de acțiuni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că se văd atâtea figuri posomorâte în jurul mesei mari a consiliului, atâtea sprâncene încruntate, atâtea priviri congestionate de iritare și de lipsa de somn, probabil aproape toți acei oameni ar fi preferat să curgă ceva sânge, nu chiar până la nivelul masacrului anunțat de reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației din afara capitalei, ceva de care să se fi putut vorbi în toată țara în următoarele săptămâni, un subiect, un pretext, un motiv în plus pentru a-i demoniza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tenisului. Servește cu un topspin devastator, imparabil, stă la trei metri distanță de masă și îmi contrează fiecare lovitură ca și cum aș avea tehnica unui copil de patru ani. Mă bate în trei seturi la zero - 21-0, 21-0, 21-0 - și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat afară din șopron. Asudat tot, mă întorc în casă să fac un duș rapid și să mă schimb. În vreme ce urc treptele verandei cu Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta nimic nu a mers cum ar fi trebuit și, dintr-odată, simt cum lumea mă apasă din toate părțile. Eschivele abile, încrâncenate ale lui Lucy; teama tot mai mare pentru maică-sa; atacul barbar împotriva mașinii; meditația nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și ardeam de nerăbdare să le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele mobilei de rumeguș presat, mascat în furnir de nuc, și asistând la masacrul care îmi apărea în față, nu mai erau sertare, domnule, erau de-a dreptul cimitire (!), mă păștea o dezolare fără seamăn. Da. Știam că nu am în fața mea Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt copiile unor copii ale unor copii și așa mai departe. Cert e că ele nu fuseseră nici înainte de masacru, opere originale. Că într-adevăr, erau chiciuri. Fuseseră copii contrafăcute încă de Roma în antichitate, care la ora respectivă, îngenunchind Grecia și Asia, supunea și religiile gata pescuite de pe-acolo, pragmatismului propriu mentalității occidentalului. Cred că nici măcar nu reprezentau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acum, când recitesc paginile astea de jurnal scris în cel mai mare galop. Ideea de a semăna tot mai mult cu personajul care îmi intrase de curând, sub piele. “Îl simțeam pe Mihai de Giulești tot mai aproape, ca înainte de masacru când își proptise bărbia în guler ca pasul calului să nu-i clatine capul și să-i tulbure tihna meditației grave în care era adâncit și când privirile sale nu căutau în jur, când părea pierdut și rupt de plăcerea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cănd Roonuí-Roonuí reuși să afle de la una dintre femei că grosul războinicilor porniseră în urmă cu doi ani la bordul a cinci uriașe catamarane, se mai liniști cât de cât. Vetéa Pitó, care avusese norocul să nu participe direct la masacru, făcu tot ce-i stătea în putință ca sa-si consoleze prietenul, explicându-i că, dacă Te-Onó n-ar fi fost dintotdeauna un neam de asasini, nimănui nu i s-ar fi năzărit să vină să-i încolțească la ei acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
facem? întreba RoonuíRoonuí, acru. Să fugim? Ce-o să spunem în Bora Bora? Că ne-am speriat de o mână de bătrâni, femei și copii? — Mie n-o să-mi fie rușine niciodată săaccept că mi-a fost frică să provoc un masacru. —Poate ție nu, dar mie da. Când am plecat, am jurat că, dacă prințesa Anuanúa este încă în viață, am să mă-ntorc cu ea, și încă nu mi-a demonstrat nimeni c-ar fi murit. Îl privi fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adaugă. Este foarte posibil să ne ajungă în mijlocul oceanului, în timpul unei perioade din acestea fără vânt, caz în care ar termină cu noi cât ai clipi, sau să ne urmărească până în Bora Bora, si sa ne atace acolo, provocând un masacru pe care nici nu vreau să mi-l imaginez... Lasă intenționat ultima frază neterminata, pentru a se întoarce către Roonuí-Roonuí, așteptând ca el să intervină cel dintâi, lucru pe care acesta îl și făcu după câteva clipe: —Sunt niște riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Credeți că nu mai e nimic de făcut? — Nu. El are dreptate. Dacă Omenirea se îndreaptă spre autodistrugere, nu eu voi fi acela care să o poată opri. Dar în America de Nord s-au obținut rezultate. S-a pus frână abuzurilor, masacrului și distrugerii. — Prea târziu. Deja nu mai rămăseseră indieni: peisajul nu mai putea fi recuperat, iar animalele dispăruseră. Am citit odată că la începutul secolului trecut existau în Statele Unite cinci miliarde de porumbei călători. În 1893, a murit ultimul exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
începutul istoriei lor. Insistă încă o dată: — Nu vom omorî pe nimeni. Moartea nu rezolvă problema și, în tabăra aia, sunt muncitori nevinovați. Dar dacă reușim să luăm ostatici, vom putea negocia încetarea lucrărilor la șosea. — Războinicii vor răzbunare. Cu un masacru nu vom obține niciodată pacea, le zise el. Vor pune armata pe noi și îl vor nimici și pe ultimul yubani de pe pământ... Trebuie să vă hotărâți: Ori alegeți răzbunarea și nimicirea, ori continuați să existați ca trib. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tabăra aia depinde de îndemânarea unor sălbatici de a vâna un șarpe aproape pe întuneric. Și știi cum sunt șerpii surucurús. Mai iuți decât însăși viața. Un gest greșit și te trimit într-o clipă pe lumea cealaltă. Dumnezeule! — Posibilitatea masacrului exista deja. Dacă n-am fi fost aici, nici nu s-ar fi pus măcar în discuție. Ar fi atacat în zori, pe față și cu pieptul înainte, și s-ar fi terminat acolo istoria yubani-lor. — Dar. Dacă Ecla învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu este cel mai bun moment pentru ca „Southern“ să se vadă amestecată într-un caz de asasinat multiplu în selvele amazoniene. — Și care e pretenția lor? — Să ajungă la un anumit tip de acord. — Cum? Deja s-au publicat fotografiile masacrului. S-a vorbit deja de avionetă. De unde vor să spună că a apărut? Cine a trimis-o? — Insinuează că poate a fost vorba de o răzbunare personală a acelui garimpeiro care s-a salvat din atacul. — Și cine o să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Lungă sau Ochi de șoim. J.J. Audubon (1785-1851), naturalist american, autorul lucrării Păsările din America. Ansamblu al triburilor amerindiene din marile câmpii ale Statelor Unite ale Americii, în special în Dakota de Nord și Dakota de Sud, precum și din Canada, Statul Alberta. După masacrul, în anul 1890, al acestei populații, supraviețuitorii au fost închiși în rezervații. Specie de papagali având corpul roșu, pieptul albastru și verde, penele aripilor albastre și coadă roșie și albastră. Tassili des Ajjer, masiv muntos din Sahara algeriană, în ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
noțiunea de revoluție poate instaura arderea cărților pe rug și extirparea conștiinței printr-o supunere oarbă la deciziile unui partid conducător, manipulat de un dictator obtuz și retrograd - iată nonsensul! - dacă noțiunea de patriotism devine o frumoasă emblemă pentru edificiile masacrului și ale teroarei - vezi absurdul! - ca să nu mai vorbim de Însuși sensul de a fi al spiritului, asemănările sînt prea izbitoare, gîndește-te ce enormitate, cuvîntul „Weltanschauung“ extins la „Weltanschauungsstaat“ care În numele unității de gîndire a Întregului popor sugruma de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la o partidă, Îl găsiră pe Johns, Într-un fotoliu, cu capul În palme. Rowe se apropie de el. — Johns! Johns ridică privirea și spuse: — Ce om mare era! Ce om mare! — Era? — Da!... L-am ucis! 3 Fusese un masacru În lege, ca Într-o tragedie elizabethană. Rowe fu singurul care rămase calm - dar numai pînă cînd Îl văzu pe Stone. Cadavrele zăceau acolo unde fuseseră găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să pleci În Irlanda. Pereții sînt subțiri ca hîrtia; și-apoi, ești cunoscut ca locatarul acestui apartament, și ai fi prins de poliție chiar În port. — Dar știind că tot o să mor, aș putea, nu-i așa, să fac un masacru! N-ar fi deloc economic. Păru să ia În serios obiecția, dar peste cîteva clipe spuse, rînjind: — Se prea poate, dar nu crezi c-ar fi un deznodămînt grandios? — Voi face totul ca să te Împiedic. Și dacă voi muri, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Cluj, 11.09.1940 asasinatele hortiste de la Ip, 13.09.1940 asasinatele hortiste de la Marna, Cosmicul de Sus și Halmajd,14.09.1940 crimele hortiste de la Sărmaș , 16.09.1940 asasinatele hortiste de la Cămăraș și Nusfălău, 19.09.1940 masacrul hortist de la Moisei, 14.09.1944 asasinatele hortiste de la Hodos, 17.09.1940 asasinatele colective ale armatei hortiste de la Mureșenii de Câmpie, 23.09.1944 asasinatele hortiste de la Tarianu, 30.09.1944 Cutremură-te, române! A uita e primejdie. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și monstruozitățile lor. Minciunile lor nu au margini. Toată lumea civilizată și mai ales istoricii ar trebui să se întrebe și să cerceteze, pentru că de asta se numesc istorici, corupția, ilegalitatea, teroarea, jaful și măsluirea adevărului. Atâta teroare, atâtea crime, atâtea masacre care au dominat viața politică a României, legionarii le-au săvârșit? Din contra, legionarii au fost victimile tuturor partidelor și au fost terorizați și masacrați fără drept de apărare. Se pune întrebrea, cine a manevrat securitatea, a ucis fără judecată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ton academic lăudabil, riguroase în perspectiva lor istorică și poate că ele s-au dovedit a fi cam îndrăznețe acelor cititori atrași de carte, din ceva mai mult decât o firească și sănătoasă curiozitate de a ști mai multe despre masacrul din ianuarie. Sfatul meu pentru asemenea cititori este să ignore textul principal al narațiunii lui, căci intenția mea în restul prefeței este să rezum în câteva pagini concise, vii, tot începutul istoriei familiei, al cărui nume - odinioară simbol a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
proprii. Asasinați-i pe cei care vă par suspecți și în care nu aveți încredere, pe cei care se declară dușmanii voștri; dar nu întîrziați prea mult cu răzbunarea. Machiavelli este de acord cu acte asemănătoare vecerniciilor siciliene, ori teribilului masacru din noaptea Sf. Bartolomeu, cînd s-au comis fapte de o cruzime ce a înfiorat omenirea. Pentru acest monstru nu contează deloc oroarea crimelor, ci numai să fie săvîrșite într-o manieră care să impună poporului, care să-l înfricoșeze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]