2,887 matches
-
cea mai morală zi. Aceste personaje pot fi interpretate și ca diferite măști ale autorului și ale noastre, ale tuturor: latura noastră rațională, care încearcă să confere o ordine existenței; latura senzuală, care afirmă tot ce este viu; și latura melancolică, suferindă a naturii umane, incapabilă de a face față realității. Decameronul descrie ființe umane în momente de criză. Brigata știe să se descurce în acestă situație dificilă, deși se bazează pe o fugă 145 Simbolistică preluată din nota explicativă a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
confesiunii.402 Are regretul permanent al timpului parcurs, ca și cum ar dori să sublinieze dorința de a-și fi conturat altfel viața: „Povestirea ei [rostită după acest Prolog autobiografic, n.n.] este plasată într-un trecut îndepărtat, pentru care are o preferință melancolică. Este un trecut care constituie în epoca lui Chaucer o etapă a mitului și a fanteziei și această dimensiune fantastică face ca mediul regelui Arthur să fie mult mai atractiv decât prezentul pentru târgoveața trecută de vârsta tinereții.” 403 Inconștient
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de creator care să se interiorizeze, să cugete profund și cu o atitudine gravă asupra problemelor cu care se confruntă omenirea, nu întâmplător era numit de contemporanii săi „Giovanni cel liniștit”. Aduce viața în prim plan, alungând departe extazul, cugetările melancolice. „Lumea spiritului dispare: apare lumea naturii.”569 Universul diegetic al lui Boccaccio și cel al lui Chaucer este pur senzual („lume a naturii și a simțurilor”570), încadrat în forme precise, bine definite; nimic din acest univers nu ne face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că politica păcătoasă din trecut în zadar a pus față în față, ca vrăjmașe, două popoare, între cari viclenia politică a voit să sape o prăpastie de ură. Parcă răsună cu bucurie corul minunat al celor două popoare: la melodia melancolică a doinelor răspunde ecoul străbun al baladelor săcuiești, rotunjoara cuvântului maghiar cu iubire se îmbrățișează cu iedera proaspătă a limbii române. Și atât aici cât și acolo, doi mari morți, două umbre nemuritoare stau de pază acestei fraternități. În acest
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu în „Convorbiri literare” (ediția Maiorescu) și-i arată lui Al. Șerban ediția Maiorescu citindu-i din enorm de multele îndreptări de text pe care le făcuse: „Dl. Morțun mai trase o carte din rafturile bibliotecii sale. Și, răsfoind-o melancolic, spuse, vorbindu-și parcă mai mult sieși: — Aceasta este ediția princeps tipărită de Maiorescu... M-am aplecat peste paginile pe care ministrul le răsfoia cu atâta evlavie: toate aproape erau corectate cu creionul și purtau pe ici pe colea strofe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ferm în ținută și mișcări; * ectomorful tipul intelectual reținut în atitudine și mișcări. Plecând de la tipurile temperamentale descrise de psihologul Hans J. Eysenck (1967) după nivelul de nevrozism 35, putem anticipa apariția unor gesturi caracteristice la persoanele cu care interacționăm: melancolicii și colericii cu un nivel înalt de nevrozism sau instabilitate pot utiliza gesturi accentuate, agresive și rectilinii, iar flegmaticii și sangvinicii cu un nivel scăzut de nevrozism și stabilitate pot manifesta gesturi nesigure, calme și curbilinii. Și în viziunea lui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca fiind bine pregătiți, serioși, competenți, uitând faptul că ritmul vorbirii se află într-o corelație directă cu trăsăturile de temperament ale individului și, prin urmare, un sangvinic va avea un ritm vioi în expunere mult mai frecvent decât un melancolic. În concluzie, ritmul vorbirii profesorului participă la măreția sau insignifianța secvențelor discursive, iar ruperile de ritm oferă posibilitatea captării atenției elevilor cu condiția să se realizeze treptat pentru a nu deranja, dar nici foarte lent, pentru a putea fi percepute
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mai mare dintre cei șase copii ai lui Henric al IV-lea și al Mariei de Medici. Lipsit de dragostea maternă, adeseori bătut de către tutorii săi, de o fragilitate fizică evidentă, s-a închis în sine, devenind un tânăr solitar, melancolic, foarte suspicios, care se enerva repede și care era încăpățânat. Aceste caracteristici psihologice i-au influențat întreaga domnie. în 1610, după asasinarea tatălui său, este înscăunat rege la numai opt ani, însă regina mamă, Maria de Medici, preia puterea, fiind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ani mai târziu, când a fost dus de către același Charles d‘Albert de Luynes în apartamentele reginei și aruncat de-a dreptul cu forța în patul acesteia. La moartea lui Luyenes, survenită când regele avea douăzeci de ani, devine apatic, melancolic și taciturn. Cu toate acestea, ia decizia de a nu combina viața particulară cu politica și a hotărât ca nici un favorit să nu mai ocupe un loc important în aparatul administrativ, regulă pe care a respectat-o cu consecvență. Dat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de Scudéry descrie grădina utilizând cuvinte alese:„această grădină magnifică[...] inspiră dragoste și plăcere celor care au inima capabilă să aibă aceste trăiri “. De asemenea, pe lângă locurile dedicate diverselor evenimente de la curte, remarcă prezența unor refugii naturale, unde un amant melancolic poate să se scufunde în reverie. Ca orice grădină regală, și cea de la Versailles are un element specific marilor parcuri: celebrul labirint. La intrarea în el pot fi zărite două statui de bronz, pictate în culori naturale: una îl reprezintă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cum o numește E. Berne (2006, p. 119). "Toată lumea trebuie să se încline în fața mea și să-mi semene pe cât îmi pot semăna niște oameni inferiori". Eu-Tu+Ei+ Este poziția sfântului sau a masochistului care se pedepsește singur, "poziția melancolică în stare pură" (ibidem). Convingerea este: "Eu sunt cea mai nevrednică persoană din lume". Eu-Tu+Ei Reprezintă poziția servilă a oamenilor care aleg să muncească pentru bacșișuri din snobism, nu din nevoie. "Eu m-am înjosit, iar tu m-
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
erau cuprinși într-un singur cuvânt: „nebunia”. Ea avea conotația morală a abaterii de la ordinea firească a lucrurilor. Modalitatea de înțelegere și denumire morală a tulburărilor psihice a persistat, așa cum o vedem în alte forme de limbaj: lunatici, vesanici, insanici, melancolici. Medicalizarea bolilor psihice, prin scoaterea lor din sfera morală și transferul lor în medicină, schimbă și vocabularul psihiatric. Un rol important revine Școlii Franceze de Psihiatrie care aduce o contribuție extrem de importantă la constituirea „discursului psihiatric”, mai ales prin introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asonanță, monoideism etc.; - imaginile mintale: șterse, confuze, imprecise sau bogate, derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate cu halucinații etc. e) Tulburările de memorie ale bolnavilor pot lua următoarele aspecte psihopatologice: - tulburări de evocare mnezică imediată sau a unor evenimente anterioare, depărtate în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
precedente); d) Tipul metabolic reunește modelul anabolic-slab și modelul catabolic-gras. 2) Trăsăturile de personalitate se referă la temperament, caracter, tipul de reacție. Între acestea cele la care se face cel mai frecvent referință sunt cele patru tipuri temperamentale: coleric, sangvinic, melancolic și flegmatic. Plecându-se de la aspectele mai sus menționate, au fost propuse numeroase „tipologii umane” care încearcă să explice atât normalul cât mai ales patologicul având ca „repere” corelația constituțională somato-psihică. Redăm în continuare cele mai frecvent utilizate clasificări tipologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în special de tip ezitant cu tendința la îndoială și incertitudine. 4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării voluntare a unor anumite acțiuni, cu caracter particular, datorită unor inhibiții obsesive sau fobice. Tulburările de tip abulic pot fi întâlnite la melancolici sau schizofrenici, în tabloul clinic al unor nevroze, psihastenie, la alcoolici și toxicomani, precum și în unele cazuri de sindroame psiho-organice cerebrale. Tulburările de caracter Cadrul general Caracterul reprezintă totalitatea trăsăturilor esențiale și calitativ specifice ale persoanei și care se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de imaginație. La delir distingem, în ceea ce privește caracterul și conținutul acestuia, următoarele aspecte: delir monotematic sau sistematizat și delir polimorf nesistematizat tematic. Temele delirante majore, cele mai frecvent întâlnite sunt următoarele: idei de persecuție și de interpretare, idei de grandoare, idei melancolice. Tulburările de expresie Expresia este acțiunea unei persoane de a exprima sau de a exterioriza conținutul gândirii sau al vieții emoțional-afective. Ea este strict personală și are prin aceasta un caracter de originalitate, fiind o importantă sursă de cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
durere morală, sentiment de culpabilitate, o atitudine de pesimism și deznădejde legată de viitor, restrângerea sferei intereselor, a comunicării, voce șoptită, limbaj sărac. La aceste tulburări cu caracter afectiv se adaugă, adesea tulburări din sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu, idei ipohondrice, idei de negație). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, în raport cu conținutul. În sensul acesta se descriu următoarele tipuri: a) Sindromul melancolic caracterizat prin depresie gravă, imobilitate motorie, bradipsihie, anxietate, delir melancolic, sindrom Cottard; b) Sindromul depresiv-anxios este forma în care din punct de vedere psihopatologic predomină, alături de depresivitate, o stare marcată de neliniște anxioasă; c) Sindromul ipohondriac este marcat de asocierea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, în raport cu conținutul. În sensul acesta se descriu următoarele tipuri: a) Sindromul melancolic caracterizat prin depresie gravă, imobilitate motorie, bradipsihie, anxietate, delir melancolic, sindrom Cottard; b) Sindromul depresiv-anxios este forma în care din punct de vedere psihopatologic predomină, alături de depresivitate, o stare marcată de neliniște anxioasă; c) Sindromul ipohondriac este marcat de asocierea la starea depresivă a cenestopatiilor și ideilor ipohondrice; d) Sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu sens: cultural și medical. Platon vorbește atât despre „nebunia divină” considerată ca un „dar al zeilor”, dar și despre „nebunia boală”. Hipocrat, stabilind cele patru tipuri de temperament (coleric, sangvinic, melancolic și flegmatic), pune bazele teoriei constituției, dar concomitent și al „predispoziției” morbide. La vechii greci, nebunia era o pedeapsă divină pentru cei care prin acțiunile lor se împotrivește voinței zeilor (hybris). Nebunia (Ate) lovea omul luându-i mințile și dezonorându
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Lunatici, la care boala este legată de influența fazelor lunare; 2) Insanii, care desemnează o afecțiune ereditară; 3) Vesanii, la care boala este caracterizată prin pierderea simțurilor și a rațiunii datorită abuzului de băuturi și a unei rele alimentații; 4) Melancolici, cazuri în care nebunia este datorată unui viciu intern al naturii acestor indivizi. O altă clasificare, dintr-o epocă mai analitică, este cea a lui Plater (1609) care distinge tot patru grupe principale de nebunie. 1) Mentis imbecillitas, cu două
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și moral. Bolnavul prezintă o stare inițială de expansiune euforică, pe fondul căreia se dezvoltă un delir expansiv de tip megalo-maniac. Ulterior, datorită degradării globale a personalității, asistăm la o slăbire considerabilă a intelectului, apatie, indiferentism și instalarea unui delir melancolic cu note ipohondriace. b) Sindromul neurologic se manifestă printr-un mare polimorfism de semne clinice care traduc un deficit funcțional, în primul rând motor. În sensul acesta notăm următoarele: dificultăți de mers și echilibru, disartrie, tremurături, tulburări ale reflexelor osteo-tendinoase
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele aspecte: - dispoziție tristă, - izolare și închidere în sine, - plâns, - inactivitate, mișcări reduse, - monoideism trist, - dezvoltarea unui delir melancolic de culpabilitate sau cu teme ipohondriace, - anestezie morală dureroasă, - idei sau tentative de suicid datorită autoagresivității, - bradipsihie, bradikinezie, - voce șoptită, limbaj sărac, mimică tristă. Tulburările afective „în plus”, de factură maniacală -, sau „în minus” - de factură depresiv-melancoliformă, constituie trăsăturile psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trei grupe principale: Idei de persecuție, de prejudiciu moral, social, profesional, influență corporală sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai multe aspecte psihopatologice: Percepția delirantă, sau „delirul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau maniacală caracterizată prin exaltare euforică, ironii, calambururi, delir nesistematizat, dar lipsită de agitație psihomotorie. Sindromul Cottard, caracterizat prin delir de negație, de enormitate absurdă, idei de transformarea organelor interne și imobilitate afectivă. Este tipul denumit de Ch. Nodet, „parafrenia melancolică”. Deliranții pasionali M. Dide și P. Guiraud include în această grupă tipul de personalități cu „constituții pasionale”. Se consideră că aceștia nu diferă de persoanele normale decât prin intensitatea maladivă a stărilor pasionale care le dirijează conduitele, actele individuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]