4,482 matches
-
își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis în care oamenii au sfori legate de trupuri.” Moș Caletcă e și el un păpușar, fără a fi neapărat un personaj negativ, deși plesnește cu biciul pe copiii care i
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
timpul ireversibil, cu venerica lui fantomă cu tot. Dar va relua, va relua totul, va relua, va recuceri acea zi. Rememora, reinventa, renaște, va reposeda sâmbăta pierdută. O dimineață cețoasă, gingașă. Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu geanta pe umărul celălalt. Abia se descurcase, cu ambele mâini ocupate, să apese butonul soneriei apartamentului 8. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
emițând primele sunete pe care le auzeam de la ea în ziua aceea (până și lacrimile din timpul cinei i se scurseseră pe obraji în tăcere), dar, cu câteva minute înainte de scena din restaurant, porțiunea din film unde Charlie izbucnește în memorabilul său cântec fără sens, a închis ochii și a adormit. Cine o putea condamna? Abia sosise la New York în dimineața aceea, după ce parcursese cine știe câte sute de kilometri, ceea ce însemna că în cea mai mare parte, dacă nu în întregime, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iar în mașină, motorul a scos cea mai ciudată tuse din istoria automobilelor. Stau aici și mă gândesc de douăzeci de minute la zgomotul acela, dar încă n-am găsit cuvintele potrivite pentru a-l descrie, acea frază unică și memorabilă care să îl conțină. Hârâială înecată? Pizzicato sughițat? Un tărăboi întreg de horcăieli? Probabil nu sunt eu pe măsura acestei sarcini - sau limbajul e un instrument prea sărac pentru a surprinde ce-am auzit, care semăna cu ceva ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
față, flexându‑mi degetele. Așa. La treabă. Cartea. Deschid un fișier nou, scriu „Capitolul întâi“ și mă uit mândră la titlu. Capitolul întâi! Ce ca lumea! Am început deja! Acum nu mai trebuie decât să găsesc o propoziție cu adevărat memorabilă, de mare efect, cu care să încep. Stau nemișcată o vreme, concentrându‑mă la ecranul gol din fața mea, apoi încep să scriu grăbită. Administrarea veniturilor personale este Mă opresc și iau o gură de Cola light. Evident, îți ia destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască în pragul maturității, ce-i avea să-i marcheze viața pentru totdeauna și pe care bătrânii aveau s-o povestească ani și ani de-a rândul, uimind tinerii cu isprăvile singurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
muștele la mortăciune, toți strâmbă din nas la țigănie și, totodată, dau năvală-n țigănie. Dacă tot s-a-ncurcat cu Mirela, tot el ar fi în drept s-o descurce. Obligat-forțat, Rafaele, gândește-te că a fost o zi memorabilă totuși când ai văzut-o prima dată, deși din cu totul alt motiv, care uite că a coincis poate tocmai pentru a-ți fixa data în memorie: 20 mai 1990, iar copiii noștri și copiii copiilor or să învețe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asupra caravanei va părea În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate la Isfahan, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi folosit mai bine la masa de lucru. Fără a mai lua În seamă riscul de a trăi acolo Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și cu statuia unui războinic care comite o faptă rea și oribilă asupra unei femei fără apărare, apoi cu coridoare cu sute de camere, având fiecare Întruchiparea unui miracol, apariții neașteptate, fapte neliniștitoare, mumii Însuflețite, iar fiecărei imagini, cu totul memorabile, tu Îi asociezi un gând o categorie, un element din mobilierul cosmic, ba chiar un silogism, un silogism nemăsurat, lanțuri de apoftegme, coliere de hipalaje, rozete de zeugme, dansuri de hysteron proteron, logoi apofantici, ierarhii de stoicheia, precesiuni de echinoxe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ul ascultă fără să se nevrozeze, biluța aleargă Împotriva naturii, Împotriva inerției, Împotriva gravitației, Împotriva legilor dinamicii, Împotriva vicleniei constructorului care o voia iute, și se Îmbată de un fel de vis movendi, rămânând În joc mult mai mulți timpi memorabili și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Avocat, care răsare, gâfâind, din beci și îi întinde sticla și cămașa. Dănuț smulge dopul cu un bobârnac și-i toarnă cu forța alcool, lui Nae, printre dinții încleștați în spasm, cinstindu-se și el îndemânatic, cu o dușcă memorabilă (și neputându-se opri să cugete, freudian: Are puls. Oare o fi ajuns, totuși, Corsicanul, la orgasm?). Cocuțo, nene, hai! Ușurel! Ușurel! Nu s-atinge nimeni de tine, mămico, cât sunt eu de față! Hai la tata, Cocuțo! Hai...! o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru că aș fi ales o asemenea figură de stil, ci pentru că, realmente, aproape că nu trecea o zi de la Dumnezeu să nu „ies la o bere” - fie ea bere sau nu -, iar acolo mi se întîmplau tot felul de lucruri memorabile. Dar, mai ales, mă simțeam bine. Iar sentimentul dominant era cel de libertate. Acum pur și simplu nu mai am timp - și resimt acest lucru ca pe o mare pierdere existențială ! De fapt, nu despre „bere” era vorba, și nici măcar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
l-am păcălit, aia nu era o oaie, era cîinele meu !...”. Populația revine în urmă cu cîteva zile, Liviu Voinea, unul dintre tot mai numeroșii economiști liberali „indignați” (trăiască Stéphane Hessel !), încheia un articol în Jurnalul Național cu o frază memorabilă : „Mai lăsați-mă cu piețele și să ne concentrăm pe populație !”. Memorabilă deoarece poate cea mai importantă success story a modernității a fost tocmai modul în care economia a reușit să înlocuiască „populația” cu „piața”, convingînd apoi societatea să viseze
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
revine în urmă cu cîteva zile, Liviu Voinea, unul dintre tot mai numeroșii economiști liberali „indignați” (trăiască Stéphane Hessel !), încheia un articol în Jurnalul Național cu o frază memorabilă : „Mai lăsați-mă cu piețele și să ne concentrăm pe populație !”. Memorabilă deoarece poate cea mai importantă success story a modernității a fost tocmai modul în care economia a reușit să înlocuiască „populația” cu „piața”, convingînd apoi societatea să viseze în termeni de piață. Pentru a înțelege mai bine dezideratul acestei întoarceri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două pasaje din Vechiul Testament
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu chezășuiau noii Republici o viață de stat independentă, Sfatul Țării, care reprezenta suveranitatea teritorială a Basarabiei, în virtutea dreptului la autodeterminare a popoarelor, a proclamat, în ziua de 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu Regatul României. Iată și cuprinsul acelui memorabil act istoric: „Republica Democratică Moldovenească Basarabia, în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de ruși acum o sută de ani și mai bine din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și al
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
au și ei o mică tresărire. Fețele lor nu se întorc spre el însă decât atunci când ultimul sunet se pierde, desfăcându-se, fâșii-fâșii în aer. — ... Există, desigur, printre noi destui care deplâng această irosire românească : finețurile de observație, umorul, formulările memorabile pe care le înghite uitarea... Dar nimeni nu îmi pare a se neliniști îndeajuns că din atâtea vorbe rele il en restera toujours quelque chose... Noi nu am creat un asemenea proverb, pentru că noi nu calomniem niciodată ! Noi n avem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tine... Dosar de presă este unul dintre cele mai bune romane apărute în ultima vreme : bogat, chiar stufos, profund, „adevărat“ până în cele mai mici amănunte, modern în construcție și scris cu finețe. Să adaug și că are șansa câtorva personaje memorabile, dintre care se detașează Vica (madam Delcă), meritând ea singură o pagină de caracterizare. Gabriela Adameșteanu stăpânește la fel de bine ambele registre : și pe cel individual, aparent minor, psihologic, monden și burghez, și pe acela colectiv, politic, în care războiul și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inexplicabil învăluie totul. Biografia ta de cititor se împletește cu biografia unor personaje, mai reale decât cele întâlnite în viață. Și care dintre cititorii Gabrielei Adameșteanu va putea să pretindă de acum înainte că n-a cunoscut-o personal pe memorabila Madam Delcă, zisă și Coana Vica, inimitabila mahalagioaică peste care a căzut istoria și într-un fel rolul de martor al unui sfârșit de veac în București, sau pe supraviețuitoarea marii burghezii de ieri, Ivona, care a trăit des trămarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Într-o toamnă, după vacanță, a apărut cu o mască de cauciuc extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Întîmplă la Timișoara nu e o revoltă populară, ci rezultatul amestecului În politica internă al unor „cercuri străine“ și al unor „agenturi de spionaj“, folosindu-se de „elemente decăzute“ locale. Discursul lui furios În Ședința Comitetului Politic Executiv e memorabil, le cere oamenilor săi să- și asume responsabilitatea, nu Înțelege de ce nu s-a folosit deja armamentul În fața dușmanilor socialismului, Într-un moment de paroxism Își amenință slugile politice cu plutonul de execuție. Vinovații sînt spășiți, umili, promit că-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe-aci să sar În el, lîngă gard, În dosul spitalului. În filmul meu, Lucien Leuwen, ca să-și desăvîrșească devenirea, trebuie să moară fie Împușcat de forțele revoluționare, fie omorît de niște civili cumsecade cărora le-a oferit o spaimă memorabilă și le-a stricat petrecerea. Oricum, În urma autopsiei se dovedește că eroul avea sifilis, așa că se pare că moartea i-a prins bine, l-a scutit de niște chinuri groaznice. Așa că mai lasă-mă cu cleștii și durerile, cu vrăjelile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
decît În vis... Vreo trei nopți la rînd am improvizat patul În speranța că visul se reia. Dar apoi nu știu cum naiba s-a Întîmplat că ne-am adunat toate gărzile din posturile din jurul cantinei În infirmerie. Au fost niște nopți memorabile, În fumul dens din salon, unul din infirmieri, un tip mișto din Timișoara, ne-a citit din ziare niște chestii, cum ar fi declarația de principii a Grupului de Dialog Social... ăștia sînt intelectualii și foștii disidenți politici sau cam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care o ajutase și o ocrotise. George, în măsura în care s-a pus și el in loco patris, a făcut-o din motive mai obscure. Uneori, în copilărie, Tom fusese înspăimântat de George, dar într-un sens imediat. În câteva ocazii memorabile, s-a nimerit a fi ținta violenței lui George. Totuși, nu-i purta resentimente. Straniu era faptul că Brian, deși semăna mult mai mult cu George decât semăna Tom cu el, pur și simplu nu-l înțelegea deloc, pe când Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]