4,293 matches
-
exemple O trăsătură importantă a poststructuralismului, care va marca și gândirea de tip postmodernist, rezidă în modalitatea de a valoriza semnificantul în raport cu semnificatul, instabilitatea sensurilor, precum și jocul intertextual. În acest sens, Jacques Derrida a jucat un rol important, iar deconstrucția metafizicii prezenței va conduce la o adevărată critică a filosofiei moderne, instituind noi teorii ale limbajului și discursului. "A gândi genealogia structurată" a conceptelor, a realiza acel "dublu gest, dublă știință" care este deconstrucția, înseamnă a porni de la premisa că gândirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vorbire/scriere. Aceste opoziții, însă, nu reprezintă pentru deconstructivist o simplă ilustrare, o imagine, ci o ierarhie violentă în care un termen este mereu privilegiat în defavoarea celuilalt. Pentru Derrida, deconstrucția semnului este unul dintre mijloacele prin care edificiul conceptual al metafizicii tradiționale este atacat: "un exemplu dintre nenumăratele posibile: metafizica prezenței e zdruncinată cu ajutorul conceptului de semn. Din moment ce îți propui să arăți că nu există un semnificat transcendental ori privilegiat și că jocul sau câmpul semnificației nu mai are, așadar, nici o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o simplă ilustrare, o imagine, ci o ierarhie violentă în care un termen este mereu privilegiat în defavoarea celuilalt. Pentru Derrida, deconstrucția semnului este unul dintre mijloacele prin care edificiul conceptual al metafizicii tradiționale este atacat: "un exemplu dintre nenumăratele posibile: metafizica prezenței e zdruncinată cu ajutorul conceptului de semn. Din moment ce îți propui să arăți că nu există un semnificat transcendental ori privilegiat și că jocul sau câmpul semnificației nu mai are, așadar, nici o limită, ar trebui dar este tocmai ce nu se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îl determină pe J. Derrida să creadă că Saussure a avut o intuiție profundă ce ar putea fi inserată în gramatologie: "ceea ce Saussure vedea fără să vadă, știa fără să poată țină cont de ce știa urmând astfel întrega tradiție a metafizicii, este faptul că un anume model de scriere s-a impus în mod necesar, dar provizoriu ca instrument și tehnică de reprezentare a unui sistem de limbă. Și astfel apare ceva în discursul saussurian, ceva ce n-a fost niciodată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Și astfel apare ceva în discursul saussurian, ceva ce n-a fost niciodată spus și care nu este altceva decât scrierea însăși ca origine a limbajului"61. Critica aplicată semnului saussurian a demonstrat că poate afecta întregul edificiu conceptual al metafizicii, dar așa cum subliniază G. Bennington, această deconstrucție nu este ceva ce se aplică metafizicii și nici ceva pe care metafizica și-l face, ci, dimpotrivă, metafizica nu poate subzista încă de la început decât prin această "deconstrucție". Ea nu poate funcționa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și care nu este altceva decât scrierea însăși ca origine a limbajului"61. Critica aplicată semnului saussurian a demonstrat că poate afecta întregul edificiu conceptual al metafizicii, dar așa cum subliniază G. Bennington, această deconstrucție nu este ceva ce se aplică metafizicii și nici ceva pe care metafizica și-l face, ci, dimpotrivă, metafizica nu poate subzista încă de la început decât prin această "deconstrucție". Ea nu poate funcționa decât într-o incoerență imposibil de corectat, deoarece această incoerență oferă înseși cadrele de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scrierea însăși ca origine a limbajului"61. Critica aplicată semnului saussurian a demonstrat că poate afecta întregul edificiu conceptual al metafizicii, dar așa cum subliniază G. Bennington, această deconstrucție nu este ceva ce se aplică metafizicii și nici ceva pe care metafizica și-l face, ci, dimpotrivă, metafizica nu poate subzista încă de la început decât prin această "deconstrucție". Ea nu poate funcționa decât într-o incoerență imposibil de corectat, deoarece această incoerență oferă înseși cadrele de posibilitate ale coerenței. Astfel se împletesc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
61. Critica aplicată semnului saussurian a demonstrat că poate afecta întregul edificiu conceptual al metafizicii, dar așa cum subliniază G. Bennington, această deconstrucție nu este ceva ce se aplică metafizicii și nici ceva pe care metafizica și-l face, ci, dimpotrivă, metafizica nu poate subzista încă de la început decât prin această "deconstrucție". Ea nu poate funcționa decât într-o incoerență imposibil de corectat, deoarece această incoerență oferă înseși cadrele de posibilitate ale coerenței. Astfel se împletesc, în opinia lui Derrida, posibilitatea și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o "condiție" de ordin social și filosofic 136. Astfel, incluzând discursul de tip filosofic în cel mai larg al postmodernității, Hutcheon enumeră o serie de utilizări foarte diferite ale acestui din urmă termen în mediile filosofice, precum critica derridariană a metafizicii prezenței, investigația foucauldiană în legătură cu relaționările dintre discurs cunoaștere putere, teoretizarea "gândirii slabe" realizată de Vattimo sau deconstruirea metanarațiunilor legitimatoare întreprinsă de Lyotard (de remarcat că aceste poziționări teoretice enumerate constituie, în altă perspectivă, o parte a nucleului postmodernismului filosofic!). Identificând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
chiar revoltă împotriva stării provocate de mișcarea modernistă. De pildă, în domeniul postmodernismului filosofic este încetățenită ideea că alături de Heidegger, Nietzsche 164 este un precursor marcant al postmodernismului, în special prin ferventa destructurare a valorilor de tip modern și a metafizicii moderniste 165. Trecând prin Nietzsche și Heidegger, respingerea valorilor absolute va duce la ceea ce Vattimo numește "pensiero debole" ("gândirea slabă"), o teorie care privește ființa și raționalitatea ca fiind incluse într-un proces de diminuare, de "slăbire". Introducerea unei gândiri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui curent în parte, caracteristici care le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unuia dintre ei. Tocmai de aceea faza de răsturnare a ierarhiei este un pas important în dinamica deconstrucției 190, introducând pe lângă un dialog critic și dorința de a regăsi și a revaloriza acel "ceva" care a fost ocultat de tradiția metafizicii occidentale, trecând apoi de la rejecția "nici nici" la folosirea conjuncției "și și", care nu anihilează tensiunea termenilor opuși, ci păstrează și revigorează alternativa. Din punctul meu de vedere, listele ce conțin formele de opoziție dintre cele două concepte își păstrează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum scriitura, discursul, metafora ne îndreptățește să afirmăm că postmodernismul a contribuit, în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a retoricii textualiste 237. De altfel, întreg discursul postmodern este preocupat atât de forța și ineditul ideilor puse în discuție (retorica metafizică), cât și de modalitatea în care textele se construiesc, se leagă (intertextualitate) și comunică între ele (retorica textualistă). Credem, așadar, că aceste două orientări generale, cu performanțele lor discursive, pot da seama de dezvoltările din interiorul retoricii postmoderne. Tocmai de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind doar unii dintre ei). De asemenea, analiza scriiturii nu se face dintr-un punct de vedere lingvistic, ci, subsumată unui proiect de o mare anvergură filosofică și culturală, ea va fi inclusă unor argumente ce au drept scop critica "metafizicii prezenței". Gramatologia, ca știință a scriiturii, va aduce și alte probe împotriva etnocentrismului, cât și în favoarea reabilitării scrisului în relația sa cu vocea. Expresia franceză pas de méthode ne permite a afirma că deconstrucția nu este o metodă, că ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în evidență a indeterminării limbajului"288. A deconstrui înseamnă deci a trata ideile nu ca pe niște entități care ar putea avea o valoare de adevăr, ci ca simptome ale unei energii și ale unei violențe interesate să propage subversiv metafizica prezenței. Impunând o filosofie a suplementarității, Jacques Derrida relevă scrierea ca model al limbii în general, deconstrucția fiind chiar procedeul care o reabilitează. Nu se susține "afirmația empirică cum că scrisul ar fi fost reprezentat cronologic mai timpuriu decât vorbirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării și lecturii. Din perspectivă derridariană, metafizica occidentală a privilegiat constant vocea în raport cu scrierea și prezența în raport cu absența, constituindu-se într-un logocentrism care este, de asemenea, fonocentrism. Dacă semnul era considerat secundar în raport cu lucrul pe care îl reprezenta, scriitura era văzută ca fiind "mai secundară", din moment ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în continuă creștere din moment ce furnizează o revizuire a vocabularelor finale care ne-ar constitui. Mai mult, pentru ironist, critica literară este "disciplina intelectuală conducătoare", iar criticii sunt adevărații "sfetnici morali". Habermas atenționează asupra pericolului intruziunii criticii literare în activitatea criticii metafizicii, situație ce ar periclita statutul și substanța proprii fiecăreia dintre ele. Pentru filosoful german, limba nu are doar o funcție poetică, deschizătoare de lume, ci și rolul de a rezolva probleme. Deși diferitele tipuri de limbaje, de la cel al cotidianului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
văzut mai degrabă ca la Lyotard, sub forma anamnezei ce vrea să recupereze sensurile ce i-au scăpat până atunci sau sub forma reîntoarcerii la sine ca metodă de analiză. Într-o manieră mult mai pragmatică și nu atât de metafizică (ca la Derrida), Rorty consideră că "natura și sarcina filosofiei" ar fi, de fapt, un "pseudo-subiect", iar discuțiile în jurul morții filosofiei ar fi vide de conținut, din moment ce nu se poate da o definiție satisfăcătoare filosofiei, astfel încât proiectele extrem de diferite ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fără limite, dar respinge explicațiile de tip psihologic și cele de tip mecanicist sau bazate pe creșterea consumului dintr-o "constrângere de prestigiu". Baudrillard recunoaște că ideea de bază a consumatorului este aceea de a consuma din ce în ce mai mult355, dar respinge "metafizica vulgară" a consumului, care se întemeiază pe ideea unui subiect real care vede în obiecte sursa satisfacerii trebuințelor sale și nu trece spre nivelul următor, al explicării ideologiei consumului. În aceeași manieră, Baudrillard critică și proiectul unei temperări a consumului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cadre de interpretare a multiplelor fenomene, indiferent de aria lor principală de situare și înțelegere. Putem astfel vorbi despre un adevărat filtru hermeneutic de receptare și explicare a fenomenelor culturale, filtru alcătuit din schema noțiunilor și ierarhiilor marxiste. Într-o metafizică a codului, valoarea este pur tactică, având și ea structura unui cod care deține operațiile de comandă și de control, devenind un simplu semnal printre alte semnale. Din moment ce finalitatea unui sistem este înscrisă încă de la început în codul său (lărgirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această configurație, ca aceea a producției, unde semnele încetează să se mai refere la natură"456. Arta din această perioadă imită natura, Baudrillard enumerând creșterea importanței teatrului, a artei baroce, dar și proliferarea unui material nou, stucul, drept mărturii ale "metafizicii falsificării" și ale dorinței unificării societății burgheze într-un sistem propriu de semne, care să-i reflecte imaginea și puterea 457. Baudrillard sugerează în această manieră că un scop inerent ordinii interne a simulacrelor este acela de a produce un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard decretează sfârșitul metalimbajului și al metafizicii, precum și transformarea limbajului într-un loc aleatoriu, lipsit de marcatorii diferențierii formulelor și a genurilor 476. Nivelarea distincțiilor de gen este generalizată, "confuzia genurilor" devenind legea generală actuală. Simultaneitatea lor este deconcentrantă, o sferă a gândirii putând fi înlocuită cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și discursul său Poate cel mai revelator exemplu de simulacru descris de către Baudrillard este acela al Americii, formă a "utopiei realizate", a deșertului și vitezei, care asigură un tip de alteritate radicală omului european, prins într-o mentalitate și o metafizică ce par a-l ordona într-un mod extrem de diferit față de prototipul omului american. Lucrarea în sine este una care a suscitat vii dezbateri, fiind o incitantă descriere a majorității stereotipurilor prin intermediul căruia un european gândește despre acest spațiu diferit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scop, Derrida va considera că procesul de deconstrucție cuprinde două operații: răsturnarea și deplasarea (opozițiilor de tipul subiect/obiect, sensibil/inteligibil, vorbire/scriere etc.). În Diseminarea se atenționează asupra riscului, pe de o parte, de a folosi vechile nume ale metafizicii și, pe de altă parte, de a ne elibera imediat de acestea și de a trece în exterioritatea lor, "prin urmare, aceste două operații trebuie să fie întreprinse într-un fel de simultaneitate deconcertantă, într-o mișcare de ansamblu coerentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care le-a deturnat. Chiar dacă numărul asemănărilor dintre efectele discursive ale celor două strategii descrise este mare, nu se poate susține în nici un caz identitatea lor. Fiecare dintre ele este teoretizată în mod diferit, în vederea argumentării unor scopuri distincte (respingerea metafizicii prezenței, respectiv sugerarea unei alte perspective asupra limbajului). În plus, Jacques Derrida transformă deconstrucția într-o modalitate generală de receptare și lecturare a majorității textelor, în timp ce Jean Baudrillard nu consideră seducția o grilă generală de interpretare, ci o inserează în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]