3,563 matches
-
Feciori de domn,/ Și-s îmbrăcați ca un domn,/ Dar nu au minte de om!”. A fi „fecior de domn” înseamnă, într-o altă gamă stilistică, a fi ales. Frații mai mari sunt și ei neofiți, dar numai datorită celui mic nu-și ratează inițierea. Dacă mezinul nu i-ar scoate din burta Scorpiei și nu ar ucide și cel din urmă zmeu, ei ar deveni una cu neantul. În basme, figura ultimogeniturii este sinonimă cu cea a eroului învingător. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
copilu ceala sî-l trimetiț’ di la casî, cî el n-are noroc” (Izvoare - Soroca). Evident semnul indicat se află la mezin, care pare astfel să fie eliberat de chingile profanului și ale duratei. Explicația oferită de divinitate pentru alungarea celui mic se referă tot la planul uman de percepție, norocul fiind rezultatul hazardului din timpul nesemnificativ. Negăsindu-și rostul în mundan și situat între două lumi ontologice, mezinul este candidatul ideal pentru scena mitică. Omologul său în sfera maleficului este, desigur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bine să te cunoști și să conversezi. Voi veni cu cea mai mare plăcere, dar numai cu ambasadorul meu. Niciodată, această persoană nu va avea acces la saloanele mele, la recepția de anul trecut, oferită cu prilejul Zilei noastre naționale, "micul imbecil" nu s-a dezlipit de pahar și nu mai scotea nici o vorbă, șoferul meu mi-a spus că cel ,,care îi ține companie este șoferul lui" și acesta se laudă că "are mare influență" asupra actualului tău șef. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
e literatura. De altfel, de aici postura pe care mi-o asum, de marginal, de amator. De ins care, dacă trădează eventual critica, nu trădează literatura. (Vezi și tu cât orgoliu încape în câteva rânduri!) E aici, în această taină, micul lui orgoliu (iată că vorbesc despre mine la persoana a III-a), născut, nu știu dacă neapărat ca orice orgoliu, din neputință. Așadar, poți începe prefața... Știi bine, Pseudokynegetikos e numai o prefață. Și cum se va numi această prefață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
anumite înfățișări. Acum de pildă, în primul deceniu al noului veac, iese la suprafață o formulă a prozaismului fantast, obținut prin aglutinarea unor detalii disparate, puse sub lupă, tratate cu minuțiozitate, cărora li se infuzează o sensibilitate discontinuă, placată pe micul absurd (modelul dominant e o lirică anglo-saxonă, de felul unor Peter Ackroyd sau Andrei Codrescu). Care ar fi viitorul poeziei? Chestiune mult tulburătoare la care, dată fiind mișcarea browniană a particulelor ei, agitate într-un mediu ce ar putea sugera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
punctuale și plaja fără contur a melancoliei. Un ins împăcat sufletește nu scrie poezie, ba chiar nu scrie deloc. Scrisul (de)vine cu "nățăsitate" din neîmpăcare. Poezie, numele tău e neîmpăcare! Din păcate determinările omenești-prea-omenești, familiale, aspirațiile egoist-individuale și de (mic) grup m-au obligat să părăsesc realul și cosmicul Maramureș, căruia în compensație i-am asigurat un loc fix în inimă. Dacă ar fi să scrii critic despre tine, cum ți-ai defini poezia? Cu ce cuvinte ai ilustra un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vrednic și merită. Apoi am dat darurile pe care le-am dus și o modestă sumă de bani (dolariă. S-a bucurat pentru toate, mi-a mulțumit spunându-mi și „Bogdaproste!”. Și eu m-am bucurat mult că a apreciat micul dar pe care-l dădusem. Între timp a venit o măicuță și i-a zis acesteia să mă cazeze. Era ora 22 și a doua zi dimineața se mergea În pelerinaj. Așa că măicuța m-a cazat la et. I, cam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
luam 30 de zile, concediu fără plată, ca să mă duc la mare, deci, aveam bani ca să mă duc la mare, fără să fiu plătit la serviciu. Bine, c-am colindat mult și cu sportul, asta-i adevărat, cu sportul de mic, tot am fost plecat cu fotbalul, în deplasări, am stat la hotel, categoria întâi, am mâncat la restaurante, deci, era ceva aparte pentru sportivi, pe vremea aia. Bani nu prea luam, că nu era nevoie, jucam de plăcere, fotbal, se
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să-ți dorești clienți cîtă vreme sînt cum trebuie. Dar lui Gains Îi plăcea să cheme puștani În camera lui și să le facă o doză, scoasă de obicei din tampoane vechi de vată, iar apoi să contemple efectele, cu micul lui zîmbet pe buze. Cel mai adesea puștii ziceau că e ca lumea și asta era tot. Încă o fază, ca barbituricele sau amfetaminele sau pileala sau iarba. Dar cîțiva dintre ei reveneau pînă picau În plasă, iar Gains Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la pensie și să-și vadă de viață fără bătăi de cap. Proprietarul unei livezi nu face nimic. O asociație se ocupă de pomi, vinde fructele și-i Înmînează proprietarului un cec. În realitate citricele sînt o afacere riscantă pentru micul Întreprinzător. Pentru o perioadă, venitul mediu e ridicat, mai ales la fructul roz și la cel rubiniu. Dar un operator mic nu poate face față anilor În care prețurile sînt scăzute sau recoltele mici. Un presentiment al damnării planează asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu câte un grătar. Ioan Tomi Ratcu a venit în tabără în ultima seară împreună cu soția și copii. Încă înainte de a se caza, doar pentru o noapte, i-a dat lui Mișu „datoria”, două icoane. A doua zi, la ora micului dejun Mișu s-a grăbit să încheie tabăra dorind să renunțe chiar la masă. La insistențele mele a luat micul dejun și a lăsat, pentru cei rămași, hrană rece pentru masa de prânz. După tabăra de creație din vara anului
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
-ne cu bucătăreasa lângă noi invitându-ne la masa de seară. La lacul Trei Ape, Bogdan Brăila, Vasilică Popovici și mama sa, Dumitru Răducă, Costel Iftinchi, Doina Marița Hlinka, Gustav Hlinka, Anita Hauser. A doua zi fiind sâmbătă, dimineața după micul dejun fiecare și-a continuat lucrul la tablouri, iar după masa de prânz am pornit în drumeție spre lacul Trei Ape, bucurându-ne de căldura soarelui, admirând frumusețile zonei. Am făcut un film întreg prinzând diferite peisaje, case vechi și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
concentric probleme ca neființa (Antinomia "neființei" cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu (Despre tema "micului eu" în variantele Luceafărului și relictele ei în textul definitiv), viziunea morții (Inconștientul eminescian și o viziune a morții ca "umbra unei vieți eterne") etc. Fără îndoială, Rodica Marian urmează un drum analitic distinct și novator în interpretarea poemului eminescian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se adunau toți în juru-mi și sorbeau din ochi cu pasiune fiecare trăsătură de penel. Tată, ici parcă trebuie ceva mai roș, dincolo ceva mai verde, îmi observa câte unul în naiva lui pricepere, și, zău, că uneori avea dreptate micul critic de la spatele meu, căci pentru a vedea greșeli nu era trebuință să fie de forța lui Rembrandt sau a lui Verussi. Și încetul cu încetul au prins și ei gust și fără nici un dascăl, numai din ce-au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ocazia Sfintelor Sărbători ale Crăciunului să deveniți mai buni, mai iertători și mai iubitori cu cei din jurul vostru. Tuturor vă urez un „Crăciun Fericit” și un „An Nou cu bucurie, sănătate și împliniri!” Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Micul Prinț O dată, acum șase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Și cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să încerc de unul singur să duc la bun sfârșit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
rupea ceva din calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se putea mai calm și cu detașare totală: Dragă, o să și le care singură, dus-întors. Bine că cel mic nu are patima cititului, că altfel ne am fi deplasat la autogară cu căruțul de butelie, să putem asigura transportul cărților, ș apoi al copiilor. Alteori erau intervenții „în forță” ale mamei, care copleșită de treburile casnice, îmi lua cartea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
unei jumătăți de veac În bucurești (1900-1950) Ridicare de cortină peste un Început de veac XX În București. Amintiri Începute Într-o doară și sfârșite cine știe când. Bucureștii de odinioară, patriarhali, leneși, de trai bun și lesni cios, cu „Micul Paris“, cosmopolit și frivol, și bucureștenii cei ade vărați, mahalagiii. Pe cheiurile buruienoase ale gârlei cu cân tecul ei dulce și tramvaiul electric, automobilul, cine mato graful, gramofonul, aeroplanul, radioul. - Stilurile epo cii și dominațiile lor efemere: Secession, Modern Style
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
două lumi deosebite, care se ignorau reciproc și de departe: una, similievropenească prin gusturi, lux, maniere și petreceri, cosmopolită prin interese, viții și tradiții, purtându-și frivolitatea prin câteva localuri și cluburi exclusive, Într-un patrulater Îngust de câteva străzi, „Micul Paris“; dincolo de care Începea, brusc, cealaltă lume, mai greu de definit În diver sitatea ei cu caractere tipice, locale, lumea ade văraților bucu reșteni, mahalagii care călcau Calea Victoriei o singură dată pe fiecare an, În serile cu iluminații de Zece
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu-Motru, pe care Însă acesta nu și l Însușește (poate din repulsia lui firească de a se ști crescând ciraci În jurul lui) și despre care Îmi vorbea deunăzi consternat de câtă meta fizică, prea multă metafizică!, poate Încăpea În prea micul de stat și prea modestul de felul său, doctorul În filozofie și, ceea ce con tează și mai mult: omul cu marotă filozofică I. Brucăr. Târziu de tot, după patruzeci de ani de când Îl cunosc ca prie ten și colaborator al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a pătruns În sălașul nostru băiețesc ca o nuia Într-o gaură de șoareci, stricând rosturile noastre de până atunci și punând pe gânduri prietenii mei de odaie, rămași acum de capul lor și trebuind să apuce care Încotro, cu micul lor calabalâc, ca să facă loc tinerilor Însurăței cu foaie de zestre la mână și cu mobila bătrânească adusă tocmai de la Iași. Printre care era și un „primus“, din care aveau să iasă, ca În minunea de la Cana, plachiile de crap
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lăsase de actorie. O dată pe an, Beldie invita toată redacția Ideii Europene la el acasă, la un ștrudel. În fiecare duminică venea cu mașinuța lui și ne invita la o plimbare. Mergeam pe la șosea, pe la periferie; Beldie găsea câte un mic local unde mâncam o friptură și beam un pahar de vin. El știa cum găsea aceste locuri. Familia Onicescu era invi tata lui duminica.“ Mi-am adus aminte cu acest prilej că aceeași apreciere o făcuse și Cora Irineu În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o creangă a pomului în vreme ce stau ca proștii pe ea. -Dar, întrucât pentru tine acest fapt este atât de important, am hotărât să vă ajut, încălcând, probabil, tipicul, modul clasic de a se comporta al unui înger, își reia Lazarus micul său monolog. Am oprit căderea îngerului mort, dar am găsit pe cineva, vreau să zic un înger de-adevăratelea, care e dispus să îndeplinească misiunea asta, să coboare în Serenite. Așa încât, dragul meu copil, lasă-te în voia somnului, lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Nucă. Dl. Chirilă mi-a pus la dispoziție și ziare de la Suceava și fotografii. în rest, am scris eu cu gândul la dumneata, mama lui Ilie... Cunosc foarte bine ce înseamnă durerea de mamă, dorul după copil. Am crescut de mic și eu fără tată, a murit în Germania, în 1945, la sfârșitul războiului. Am îndurat tifosul, foametea, curățirea podurilor (postavca), deportările, secerea colhozurilor ș.a., dar am răzbit prin viață. Greu de tot ,maică, dar n-am căzut cu duhul. Vă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și restituindu-l stăpînilor săi. Printre felicitările emoționate pentru eroismul său neîntrecut, ochii Îi străluceau de bucurie pe sub casca uriașă pe care o Împrumutase. Dar toate lucrurile au un sfîrșit, iar Los Ángeles ne-a spus, și el, la revedere. Micul Che și Marele Che (Alberto și cu mine) au strîns călduros mîinile cîtorva prieteni cînd camionul pornea pe drumul spre Santiago, ducînd În cîrca sa puternică cadavrul La Poderosei a II-a. Am ajuns În Santiago Într-o duminică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la celălalt pian... Inima noastră e o coardă din pianul întregii omeniri. Inima prea dulce a lui Isus din sf. Taină este coarda care vibrează. Apropiindu-ne de sf. Tabernacol, inima noastră va începe să vibreze la fel cu Inima Micului Pruncușor. Inima noastră va începe să fie stăpânită de aceleași sentimente: de dragoste către aproapele, de iubire pentru virtute, în sfârșit de dragostea pentru desăvârșire... Asculta-l cu atenție mai ales atunci când te retragi singur în Capelă”. Pe lângă rugăciuni și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]