17,823 matches
-
O minunăție”, mințea fără să clipească otomanul, simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate îmbuca nimic; pe când el, vel-comisul, tocmai lua cunoștință cu satisfacție cum o bucată mărișoară dintr-o bucată de pulpă de potârniche îi aluneca, dusă de sos, pe gât. Când pulpa îi ajunse în pântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în toi. Cu acea inconștiență specifică claselor aflate pe buza prăpastiei, nebănuind că peste numai două veacuri vor fi înghițiți treptat de burghezie, boierii benchetuiau așa de veseli, de umani în fond, încât, dacă nu ți s-ar fi făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost mai mare dragul să-i privești. Uitând de prezența inoportună, scrutătoare a lui Husain Ramza-pașa, jitnicerul Haralambie se urcase pe masă și juca geamparalele; hatmanul Scorbură, profitând de înfățișarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în zilele de sărbătoare se organizau și concursuri dotate cu premii, iar cei care priveau mai departe erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627 a reușit să privească la 7 mile pe o vreme câinească, zărind catargul vasului trimis acolo ca punct de reper. Drept răsplată, autoritățile venețiene l-au purtat în triumf într-o gondolă, iar pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
compasiunea pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile umblau pe vârfuri. Un bivol blând care-l speriase pe copilaș când îl scoseseră prima oară în curte fu tăiat fără milă. Boierul vecin cu care Stoenescu era la cuțite încă din tinerețe, îi dărui pe nepusă masă două sate și-o pădure, „așa, ca să aibe unde se giuca băiatu’ când o crește”. în timpul marii foamete din 13-14 noiembrie 1597, când țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cinci galbâni. Nu e rău. Mi-am făcut și casă. — Și cât câștigi pe zi? — în zilele de târg scot până la cinșpe galbâni, dar sunt zile când nu trece nimeni. Câteodată, când e pustietate mare, trece boierul, i se face milă de mine și-mi trage el vreo două, să nu plec cu mâna goală. — Vodă s-a oprit? Da - răspunse Tănase - s-a oprit și-a dat de patru galbâni. Om de treabă, nimic de zis. Episodul 175 SPRE CONAC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
galbâni. Om de treabă, nimic de zis. Episodul 175 SPRE CONAC — Da’ azi a trecut cineva? întrebă spătarul Vulture. — A trecut un negustor polac, de la Lemberg, da’ cam zgârcit: n-a dat decât o dată - răspunse țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la Lemberg, da’ cam zgârcit: n-a dat decât o dată - răspunse țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ea se sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându-l cu un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să plătească pentru asta, eu voi lăsa alți patru oameni în deșert, să moară de sete. Și puteți fi siguri că de aceste morți veți răspunde dumneavoastră, nu eu. — Doamne Dumnezeule! se lamentă Yves Clos. Chiar nu știți ce-nseamnă mila. Inmouchar-ul făcu un amplu gest cu mâna, arătând spre tabăra sărăcăcioasă: — Priviți în jurul dumneavoastră, le ceru. Observați unde ne-a dus lipsa de milă a lumii care ne înconjoară și explicați-mi de ce tocmai eu, care abia reușesc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
veți răspunde dumneavoastră, nu eu. — Doamne Dumnezeule! se lamentă Yves Clos. Chiar nu știți ce-nseamnă mila. Inmouchar-ul făcu un amplu gest cu mâna, arătând spre tabăra sărăcăcioasă: — Priviți în jurul dumneavoastră, le ceru. Observați unde ne-a dus lipsa de milă a lumii care ne înconjoară și explicați-mi de ce tocmai eu, care abia reușesc să-mi hrănesc familia, trebuie să arăt milă cuiva pentru care capriciul de a câștiga o cursă fără rost este mai important decât viața a patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu mâna, arătând spre tabăra sărăcăcioasă: — Priviți în jurul dumneavoastră, le ceru. Observați unde ne-a dus lipsa de milă a lumii care ne înconjoară și explicați-mi de ce tocmai eu, care abia reușesc să-mi hrănesc familia, trebuie să arăt milă cuiva pentru care capriciul de a câștiga o cursă fără rost este mai important decât viața a patru oameni. — Vreau să cred că în acel moment nu era conștient de ceea ce face. — Știa foarte bine ce face, îl contrazise targui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel mai bine ar fi să vă întoarceți în nord, unde trebuie să ne mai fi rămas vreo rudă care să-și aducă aminte că a fost soția unui erou. — Și să fim condamnați să trăim de-acum încolo din mila altora? întrebă Aisha, întorcându-se ca să-l privească. Îți dai seama ce spui? Gacel nu-i răspunse, deoarece era limpede că nu avea ce să-i spună. Nomadul își dădea foarte bine seama că dacă s-ar fi despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri, nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară. Unul căzuse deja, dar care din ei? Care dintre ei, Dumnezeule sfinte? Înțelese îndată că este inutil să se frământe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rău dintre dușmanii noștri să sufere ceea ce, fără îndoială, este cea mai groaznică moarte. - Arătă cu degetul spre adversarul său: Fii sigur că în orice alte împrejurări n-aș fi acceptat niciodată să negociez. V-aș fi tăiat beregata fără milă, dar legile poporului meu sunt foarte stricte în privința asta: setea trebuie folosită ca armă de luptă, dar nu trebuie să ajungem până într-acolo încât să omorâm cu ea. — Mi se pare foarte corect - recunoscu sud-africanul. Nimeni nu merită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
loc unde să poată muri; și în acea întindere de neimaginat orice loc era bun pentru asta. Înainta ca un robot, fără să se gândească la nimic, fugind de amintiri și, mai ales, de posibilitatea de a i se face milă de el însuși. La ce i-ar sluji să se autocompătimească, dacă tot n-avea nici un martor? Sudoarea-i curgea șiroaie și știa foarte bine că acesta este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla în asemenea împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de căldură; frica asta a mea seamănă mai degrabă cu o milă, Îmi stîrnește vorbe drăgăstoase de alint, un fel de șmecherie magică prin care Încerc să cîștig bunăvoința unor ființe ostile aciuite pe lîngă casă, cerîndu-le să fie blînde cu trupul meu și al celor dragi mie. De suflet nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și frunze „ce să facem doamnă ne bucurăm și noi de primăvară cum putem“). — E o femeie rea. Nu trebuie să vă fie milă de ea. Mi-a mîncat sufletu cu — Se poate, dumneata o cunoști mai bine. Dacă nu exista altă soluție... ia să văd ce-ai scris acolo? Păi, ce să scrie Într-o cerere. Tovarășe director, subsemnata Oprișan Aneta, cu domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un pui de găină cine o să-mi mai poarte de grijă?“) — M-oi plăti și eu la nevoie la dumneata că d-asta sîntem vecine să ne ajutăm Între noi. Și ascultă-mă ce-ți zic, să nu-ți fie milă, e o femeie rea. Ce spun eu despre această clipă, cînd cerul e o carte deschisă la o pagină anume, așezată pe masă cu fața În jos. Ai Împins-o cu cotul din nebăgare de seamă, a căzut Închizîndu-se brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care ucid cu voluptate. CÎnd l-am auzit spunîndu-mi mai tîrziu că se sufocă În acest pahar și că are nevoie de spațiu, de lumea cea mare ca să-și desfășoare noua doctrină despre omul liber În care nu există nici milă, nici frică, nici supunere, nici toleranță țtoleranța este o noțiune care mă urmărește de mult - am să revin la ea), n-am mai vrut să-l văd. Era ceva În el dionisiac și răscolitor ca un pericol căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orașului. Și un fluturaș Îngălbenit, rupt la un colț, pe care se putea citi un singur rînd „Juden unerwünscht!“. Unde auzise el expresia asta? Da, acum Își amintea. Sigur, de la Algazi. Ce om curios a trăit o viață Întreagă din mila rudelor și a vecinilor refuzînd să se angajeze orice serviciu spunea te obligă prin salariu să pactizezi cu autoritatea ori eu vreau să-mi apăr conștiința să rămîn liber nu știu de ce mi-e antipatic sefardul ăsta știe o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numa a fum de parcă e cort nu casă de oameni. Toți vecinii l-a blestemat că nu i-a chemat la parastas și uite că Dumnezeu țDe cîte feluri o fi binele pe lumea asta și cui i se cuvine mila și cui răzbunarea singur neputincios ros de murdărie și boală putrezește sub pături În propria lui mizerie Dumnezeu l-a pedepsit după faptele lui vecinii pot dormi liniștiți judecătorul le-a dat lor dreptate) — Și dumneavoastră Îl socotiți vinovat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moale, Îl văd că se luminează la față și doar că nu-mi pupă mîna de fericire că o să simtă și el măcar o dată-n viață ce Înseamnă o petrecere adevărată. Să-ți spun drept mi s-a făcut și milă și silă și a rămas să-mi telefoneze țdeci asta a fost Marcelică nu i-a mai telefonat s-o fi speriat Îmbrobodit cum e ca Ulisse de cîntecul sirenelor ori madam Mali a pus piciorul În prag) ...ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
veche, aceea a unui bătrîn care pășea clătinîndu-se noaptea pe aleea din fața blocului nostru, vorbind singur și oprindu-se În dreptul fiecărui felinar. Așa l-am văzut ultima dată pe Leon. Nu știu, de la o vreme mă Îngrijorează tot mai mult mila copleșitoare pe care mi-o trezesc toate făpturile cu care vin În contact. Îmi paralizează simțul critic. Altădată eram convinsă că exacerbarea urîtului și a răului din om este singura metodă de a-i trezi spiritul, de a-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]