2,961 matches
-
care le incumbă condiția de bărbat în lumea contemporană și ca o reacție fermă la mișcarea feministă, reprezentanți ai sexului „tare” au propus o reconsiderare a condiției bărbatului în societatea actuală (cu referire în primul rând la cea americană), unii militând pentru poziția de macho a bărbatului în orice împrejurare, respectiv cultivarea masculinității proeminente, alții încercând soluții mai echilibrate de adaptare a bărbaților într-o lume în care milioane dintre ei, luptând din răsputeri să-și onoreze rolul de mascul „adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de abuz, au indus acestora false amintiri. Au avut loc procese celebre de acuzare a părinților sau bunicilor pe această temă. Fenomenul a luat o asemenea amploare, încât s-a înființat în SUA și o „Fundație a falsei memorii”, care milita tocmai împotriva creării de către terapeuți sau alte persoane adulte a sindromului de falsă memorie. Dar este greu de spus dacă traumele din copilărie, inclusiv cele sexuale, care au fost reprimate, pot fi apoi corect reamintite. Cercetările arată că sunt valabile
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
al treilea, ce susține teoria „moldovenismului” ca ideologie națională. Acesta din urmă afirmă existența independentă a poporului moldovenesc, „dreptul istoric al fiecărui popor”. O formă radicală a sa susține chiar unitatea dintre locuitorii de pe cele două maluri ale Prutului și militează pentru crearea Moldovei Mari, care să cuprindă teritoriile dintre Carpați și Nistru, așadar Moldova în granițele sale „istorice”. Inevitabil, în scrierile ideologilor moldovenismului, evenimentele din 1812, 1940, 1944 sunt reflectate pozitiv, ca momente ale edificării statalității moldovenești, iar 1918 și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și „reacțiunii“. În prima tabără sar situa cei care se revendică, în liniile lor generale, de la moștenirea revoluției muntene și de la blocul ideologic european al anului 1789. Ei sunt cei care pledează, cu energie, în numele „liberalismului“, pentru egalitatea politică, și militează, profetic, pentru abolirea privilegiilor aristocratice. Numele concret al acestui curent doctrinar este, după 1866, partida liberalilor munteni, ce se organizează în jurul lui I.C. Brătianu și C.A. Rosetti. Acești liberali sunt, în ecuația intelectuală avansată, inamici ai „reacțiunii“ și agenți
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
diversele ramuri ale vieții publice?<ref id=”1”>Idem.</ref> Gradualismul și organicitatea sunt, în imaginarul politic junimist, indisociabile de preferința acordată moderației nespectaculoase. În contra direcției revoluționare, care face apel la modificările dramatice de decor și la retorica inflamată, junimismul militează, nu mai puțin pasionat, pentru evoluția care face să rodească sâmburele din solul național. Din această perspectivă, se poate observa în reflecția lui Carp o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia vieții
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
asupra propriei persoane în caz de încălcare a acelui sacramentum. Alături de motivația antiidolatrică o întâlnim și pe cea de caracter etic: interdicția proclamată de Isus în Ghetsemani cu privire la folosirea săbiei (cf. Mt 26, 52), capătă valoare și pentru cel care militează în armată. Creștinul, fiind fiul păcii (filius pacis), nu poate să facă războaie și nici să desfășoare activități unite acțiunilor coercitive: nu poate să facă parte nici din trupele speciale, înmulțite excesiv în tipul domniei militariste a Severilor precum beneficiarii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm și clericilor; de aceea, chiar dacă nu milităm pentru lume, luptăm pentru Domnul Dumnezeu și așa cum a spus Apostolul: „Nici unul dintre cei care s-au înscris în oștirea lui Dumnezeu să nu se mai încurce cu cele lumești (2Tim 2)“. Într-adevăr, noi nu putem militări cu tunicile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
raportare la context, a aducerii educatului în centru, cu noi roluri pentru educator, cu valorificarea colaborării și a nonformalului, a abordării formării ca sistem, a interpretării, a reflecției (Taylor, 1979, pp. 3-20; Glanz și Behar-Enstein, 2000, pp. 7-18). Astfel se militează pentru un asemenea curriculum reconceput, ca o paradigmă alternativă la cea veche a curriculumului doar ca materie, conținut de tip tradițional. Acum, prin unificarea relației scop nou-obiective-conținut-context-realizare-evaluare-valorificare, se poate surprinde mai clar, mai eficient calitatea formării, educării în sistem, pentru că
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
conduite, mentalități, instrumente, arte, valori, atitudini, cunoștințe, reguli, relații, domenii de afirmare, relații universal-național, sisteme morale, sisteme de aspirații, sisteme de comunicare, tehnologii ș.a.). În interesul demonstrației noastre, este necesar să facem apel la una dintre contribuțiile actuale care au militat pentru un curriculum definit prioritar prin prisma formării competențelor (Roegiers, 2003a, pp. 34-41): Este un ansamblu complex și evolutiv al regulilor, care precizează derularea și structurarea pedagogică a sistemului de educație sau de formare, la diferite niveluri de aplicare. Acest
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
clasică teza după care cercetarea științifică a urmărit mereu găsirea de soluții pentru ca practica să fie mai eficace, dar doar din perspectiva cercetătorului, mai puțin a practicianului răspunzător al realizării al calității educației. De aceea s-au multiplicat intervențiile care militează pentru activități de emancipare a educatorului, pentru că el cunoaște, deși empiric, cel mai bine realitatea contextului, a situației, condițiile evoluției formării educaților. Cunoștințele lui profesionale sunt implicite, particulare, nesistematizat raportate și la cele ale cercetării pedagogice, iar competențele științifice sunt
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
traficul de carne vie; simboluri mondiale cum este Cosmopolitan cuceresc culturi străine și le pregătesc pentru atacul violent al capitalismului occidental; iar oamenii se organizează în familii, biserici și comunități de rudenie pentru a detrona regimuri autoritare și pentru a milita pentru pace în fața conflictului brutal (Cockburn 1998; True 2003). Concentrarea asupra politicii marginale discreditează asumpția că puterea este ceea ce iese de pe țeava puștii sau decurge din declarațiile liderilor lumii. Într-adevăr, eforturile feminiștilor de a reinterpreta conceptul de putere sugerează
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exemplu, anumiți cercetători caută modele emancipatorii de acțiune la periferie printre femeile din lumea a treia și printre activistele pentru drepturile omului (Ackerly 2000). Alternativele feministe la nivelurile de analiză din teoria Relațiilor Internaționale nu apelează la abstractizări universaliste, ci militează pentru o mai bună contextualizare istorică și culturală pentru a reflecta mai bine complexitatea și indeterminarea acțiunilor umane și a structurilor sociale. Analiza de gen este folosită pentru a dezvălui prejudecățile aflate la baza conceptelor centrale ale Relațiilor Internaționale, cum
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase ale formalismului decadent"224. Comunismul românesc milita pentru "accesibilitate și uza cam de același set de etichete infamante atunci când se referea la produsele artistice ale capitalismului cosmopolit"225 ca și criticii și istoricii artelor plastice, care serviseră propagandei hitleriste și mussoliniene în țările lor. Or, principala calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
piață care Îi simte acut lipsa: În zece ani vom avea o industrie literară poatre la fel de Înfloritoare ca industria muzicală. Lumea vrea să se oglindească În pagina de carte, nu vrea să vadă literatura oglindindu-se acolo. Împotriva acestei tendințe militează, În geneal, poezia. Despre ea - ca gen - ne vom ocupa În cele ce urmează. Jean-Marie Gleize pornește de la constatarea ilizibilității poeziei. Desigur, scriitorii români i-ar da mai multe replici: optzceștii vor răspunde că ei au scris o altfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de un anume sentiment al sfîrșitului istoriei pe care atrocitățile războiului l-au produs. Numai că, În fiecare caz, noua generație are proiecte diferite despre lumea nouă unde un asemenea război nu trebuie să-și mai aibă locul. Americanii vor milita pentru indulgență și un altfel de revrăjire a lumii, pentru o raționalitate consensuală și pentru o artă democratizată bine numită puțin mai tîrziu de Umberto Eco „opera deschisă”. Pentru americani, noul limbaj trebuie să evite ermetismul pentru a nu da
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
XX-lea a văzut literele și Parisul trecînd În majoritate la dreapta În momentul În care, pe ansamblul Franței, ideile de dreapta pierdreau definitiv bătălia. (...) Ideile de dreapta, excluse din politică, respinse Înspre litere (rejetées dans les lettres), se cantonează, militează și exercită prin intermediul lor un control, tot așa cum ideile de stînga o făceau, În aceleași condiții, În secolul al XVIII-lea sau sub regimurile noastre monarhice În secolul al XIX-lea.” De aici Începe adevărata discuție despre discursurile de stînga
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se poate norma chiar dacă noi Înca habar n-avem, dar Începem să mirosim ce va să zică așa ceva. Acțiunea politică și socială este și ea supusă eticii dihotomice bine-rău, două titluri de rubrică sub care intră din ce În ce mai multă realitate. E rău să militezi, de pildă, pentru fumat; nu numai că e rău, dar e interzis. E rău să militezi pentru legalizarea prostituției. Dar nu numai că e rău, e absolut imposibil să lupți, cu violență, pentru orice. Războiul a devenit o ficțiune, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Acțiunea politică și socială este și ea supusă eticii dihotomice bine-rău, două titluri de rubrică sub care intră din ce În ce mai multă realitate. E rău să militezi, de pildă, pentru fumat; nu numai că e rău, dar e interzis. E rău să militezi pentru legalizarea prostituției. Dar nu numai că e rău, e absolut imposibil să lupți, cu violență, pentru orice. Războiul a devenit o ficțiune, nimic nu mai animă pe nimeni poate doar sportul, dar, și acolo, apartenența socială joacă un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate de clasic, reușita ei depinzînd de “calitatea tentativelor noastre (subl. aut.): adică felul nostru de a introduce În viață puțină frumusețe surîzătoare, după ce a fost dezvăluită urîciunea”. În măsura În care romanul ei este unul militant, atunci pentru viață, libertate și fericire militează el, și o face foarte determinat, dar, din păcate, atît de explicit, mai ales pe final. Într-un bar, Într-o noapte, o presupusă criminală, Irène (naratoarea) Își povestește (revarsă ar fi cuvîntul potrivit) viața, aflată În cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de est a Parisului, În Belleville, vecină și prietenă fiind cu Zora Marprelate, manechin apostat pentru că plictisit de inconsistența rolului social jucat, care-și face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma tot ce era de fumat, țigări, țigarete, iarbă. se Înversuna Împotriva democrației, a anarhiei, a aristocrației, a monarhiei și a dictaturii." Dar viața ei se consuma În pregătirea și Îndeplinirea unor simili-atacuri
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și culturală” etc. Inițial, prima apărea într un sat, Palanca, apoi la Bacău, și avea majoritatea colaboratorilor, ca și celelalte, format din institutori animați de ideea apostolatului. Aceștia cunoșteau bine ,, Romînia profundă’’ și, întrucît țara trecuse printr-o dureroasă criză, militau pentru o schimbare de mentalitate (cea veche fiind vinovată de multiple rele), care trebuia începută chiar din domeniul lor. Ca temperament, orientare, peocupări, N. I. Bibiri seamănă cu celălalt elev al său, Grigore Tabacaru, nu cu Bacovia. De pildă, în 1905
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că bărbații sînt cu un pas înainte pe calea progresului: rămase sub cupola bisericii, fetele sînt învățate să urască ceea ce orice francez iubește, tot în ceea ce crede el". (Bineînțeles, "orice francez" trebuie văzut așa cum îl vede Michelet, adică credincios și militînd pentru credința democratică.) Dar, fără îndoială, trebuie să căutăm o altă cauză, cea mai importantă, a ceea ce este pentru mulți disfuncția instituției căsătoriei, mai precis inadaptarea instituției, așa cum este ea, la evoluția conștiințelor și a sensibilității. "Aș spune că e
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Franța (teză la I.E.P., multig.) sub conducerea lui R. Girardet, Paris, 1984. Potrivit lui Gaetano Manfredonia, mișcarea saturniană va cunoaște, în cîțiva ani, o disidență "sovajistă". "Sovajiștii" vor publica în 1900 o gazetă efemeră, "Âge d'or", care își propune să militeze pentru întoarcerea la formele primitive ale vieții umane. Aceste grupuri au devenit, se pare, minoritare în interiorul mișcării anarhiste franceze. 48. În ceea ce-1 privește pe J.-J. Rousseau, am urmărit îndeaproape analiza, după noi. foarte importantă a lui Jean
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un ideal spre care se îndreptau unii din teoreticienii educației. O parte din ei s-au limitat să-și exprime adeziunea față de noua orientare: P. Pipoș (28), Gh. Bogdan-Duică (29), Izabela Sadoveanu (30), C. Dimitrescu-Iași (31, p. 7); alții au militat cu mai multă stăruință, în decurs de mai mulți ani, prin articole, lucrări, fără a trece însă, în perioada de care ne ocupăm, la autentice cercetări de pedagogie experimentală. Așa au fost GRIGORE TĂBĂCARU (1883-1939) și VLADIMIR GHIDIONESCU (1878-1948). Aceștia
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cînd s-a și conturat o mișcare pedagogică la început destul de eterogenă care căuta un nou sistem de instruire, mai adecvat ritmului propriu de dezvoltare a societății nord-americane. Adepții acestei tendințe își spuneau progresiviști. Cu timpul, mulți dintre cei care militau pentru inovarea învățămîntului american au considerat teoria pedagogică a lui JOHN DEWEY ca fiind cea mai aptă să ofere soluțiile pentru o cît mai deplină racordare a școlii la realitățile sociale ale țării lor. Au avut loc numeroase mișcări de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]