4,730 matches
-
se petrece într-o lume unde minunea este un fapt obișnuit, iar magia este lege’’, b) miraculosul mitico-magic și superstițios se situează mult mai aproape de fantastic, fiind regăsit în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, c) tema strigoiului, fiind vorba de categoria miraculosului fantastic de sorginte folclorică, d) experiența fantasticului de atmosferă baladescă. Cu alte cuvinte, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor (miraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar (straniu). În timp ce fantasticul este o categorie estetică largă și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fantastic, fiind regăsit în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, c) tema strigoiului, fiind vorba de categoria miraculosului fantastic de sorginte folclorică, d) experiența fantasticului de atmosferă baladescă. Cu alte cuvinte, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor (miraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar (straniu). În timp ce fantasticul este o categorie estetică largă și constă în rezultatul imaginării unor lucruri care nu și au corespondentul în realitate, fabulosul este o subdiviziune a fantasticului și se referă la obiecte imaginate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în literatura română În acest context literar, fantasticul se dezvoltă și în literatura română, având ca reprezentanți pe Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu etc.. Categoriile fantasticului românesc oscilează între fabulosul feeric, fantasticul miraculos, fantasticul mitologic, fantasticul filozofic, fantasticul enigmatic sau fantasticul absurd. Fabulosul feeric reprezintă modalitatea specifică basmului românesc, cu observații de natură morală sau socială, căci omul se confruntă cu ființele fabuloase pe care le învinge. Universul este populat de eroi aparent
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
omenirea, cu Zoroastru și cu Demiurgul. Inițiator al fantasticului de expresie românească, Mihai Eminescu dezvoltă și în alte proze (Avatarii faraonului Tla, Cezara, Făt-Frumos din lacrimă), inserând o serie de teme fantastice: lumea ca vis, metempsihoza, substituirea diavolom, umbră, instrumentul miraculos, substituirea om arheu, călătoria miraculoasă, tabloul însuflețit, ființa androgină. Mai târziu, Liviu Rebreanu este cel care include în romanul metafizic Adam și Eva concepția vedică a unității spirituale a lumii. Un muribund, Toma Novac, își amintește mesajul credinței lui Aleman
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Demiurgul. Inițiator al fantasticului de expresie românească, Mihai Eminescu dezvoltă și în alte proze (Avatarii faraonului Tla, Cezara, Făt-Frumos din lacrimă), inserând o serie de teme fantastice: lumea ca vis, metempsihoza, substituirea diavolom, umbră, instrumentul miraculos, substituirea om arheu, călătoria miraculoasă, tabloul însuflețit, ființa androgină. Mai târziu, Liviu Rebreanu este cel care include în romanul metafizic Adam și Eva concepția vedică a unității spirituale a lumii. Un muribund, Toma Novac, își amintește mesajul credinței lui Aleman care susține o învățătură misterioasă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
putere. Naratorul amestecă planurile astfel încât atracția flăcăului Stoicea se suprapune cu invocația morarului. Cel care făcuse un pact cu diavolul nu mai putea să moară. Doar o sinucidere schimbă perspectiva încât însuși morarul să devină o închipuire. În această narațiune miraculosul face parte din cotidian, un univers în care întâlnești draci, piaza rea, vârcolaci, vrăjitori, elemente de magie neagră, de miraculos legendar, relatate după tiparul baladesc. Atunci când Stoicea înțelege că diavolul și-a bătut joc de el, îl omoară pe Califar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu mai putea să moară. Doar o sinucidere schimbă perspectiva încât însuși morarul să devină o închipuire. În această narațiune miraculosul face parte din cotidian, un univers în care întâlnești draci, piaza rea, vârcolaci, vrăjitori, elemente de magie neagră, de miraculos legendar, relatate după tiparul baladesc. Atunci când Stoicea înțelege că diavolul și-a bătut joc de el, îl omoară pe Califar, murind împreună în iaz (frontiera între vis și realitate). În proza lui Mihail Sadoveanu, fantasticul se detașează de alte opere
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Județ al sărmanilor, au vedenii în compania babelor descântătoare și a solomonarilor care alungă grindina în Crâșma lui moș Precu, știu povești frumoase cu rădăcini în fabulosul popular, cunosc sensul tăcerilor și al simbolurilor ancestrale, sunt atrași de feeric sau miraculos. Magia apare și în romanul istoric Frații Jderi unde un călugăr traduce limbajul păsărilor, vietățile conversează, sacrul se întâlnește cu profanul. Pământenii, confruntați cu simboluri fantastice (izvorul alb, bourul alb, sihastrul), le primesc de parcă ar fi în ordinea normală a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
textualizată în diferite forme (specii) literare, care își are originea în dialectica real-nereal, logic-ilogic, obiect-semn, finit nedefinit, care are un caracter dilematic, instituind prin aceasta ambiguitatea percepției și a labirintului de semnificații, care implică felurite modalități de insolitare (straniul, enigmaticul, miraculosul etc), care produce sentimente de neliniște, teamă, spaimă, teroare, iar instituirea lui nu poate avea loc decât pe baza unei convenții deliberat acceptate atât de emițător (creator), cât și receptor (cititor), în virtutea unor presupoziții subiectiv-obiective, supuse în permanență devenirii. 2
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
suprima, cât de mult’’. În aceste texte fantasticul se reduce la câteva motive și procedee uzuale, fără solicitarea imaginației. Astfel ,,imitația’’ după Pann utilizează plocatul vrăjit: ,,cine ședea pe el, până să se stingă o scânteie, ajungea unde gândea’’, iconița miraculoasă care poate vindeca muribunzii, oglinda care răsfrânge la mari depărtări. Obiectele uzuale ale miraculosului sunt însă doar elemente pentru dilema împăratului. Kir Ianulea și Calul Dracului au fizionomie aparte chiar și în aceste Schițe nouă. Zarifopol considera că în ceea ce privește pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
procedee uzuale, fără solicitarea imaginației. Astfel ,,imitația’’ după Pann utilizează plocatul vrăjit: ,,cine ședea pe el, până să se stingă o scânteie, ajungea unde gândea’’, iconița miraculoasă care poate vindeca muribunzii, oglinda care răsfrânge la mari depărtări. Obiectele uzuale ale miraculosului sunt însă doar elemente pentru dilema împăratului. Kir Ianulea și Calul Dracului au fizionomie aparte chiar și în aceste Schițe nouă. Zarifopol considera că în ceea ce privește pe Kir Ianulea, aceasta provine din surse deosebite. Naratorul trece de la fantasticul miniaturizat prin comic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
apariții ale elementelor fantastice În prima fază, remarcăm schițele, creații care izbesc prin aspectul lor apăsat foiletonistic. În acestea, schema alegoric-fabulistică a basmului popular creează impresia că este construită cu scopul special de a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
seamă de trăsături noi nu lipsite de semnificații. Însă, de data aceasta, materia narativă în sine nu își trage seva din observarea faptului cotidian, concludent prin realismul său nedisimulat, capabil, totodată ași releva virtuțile fabulistice la contactul neașteptat cu duhul miraculosului descalificant văzut din unghiul satirei. Departe de schema schiței-reportaj, cele trei scrieri depășesc practica simplei copieri a tiparului produs de către prototipul folcloric, prozatorul angajându-se în efortul de a concura cu acesta. Intenția lui Caragiale este de a obține dubletul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian, adică specia ,,basmului’’ circumscris genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în câteva din ,,scrisorile’’ lui C. Negruzzi. Atât locul, cât și funcția elementului fantastic, din recuzita miraculosului popular sunt lesne de sesizat. Din punct de vedere cantitativ, miraculosul fantastic deține o poziție minimă și, am putea spune, cu totul accidentală. Curiozitatea este de a vedea cum ,,se laicizează’’ atât recunoscuta solemnitate a tonalității narative, cât și hieratismul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în câteva din ,,scrisorile’’ lui C. Negruzzi. Atât locul, cât și funcția elementului fantastic, din recuzita miraculosului popular sunt lesne de sesizat. Din punct de vedere cantitativ, miraculosul fantastic deține o poziție minimă și, am putea spune, cu totul accidentală. Curiozitatea este de a vedea cum ,,se laicizează’’ atât recunoscuta solemnitate a tonalității narative, cât și hieratismul ce domină descripția în basmul popular. În fine, exuberanța înfiorat-impersonală a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de un regim ,,normal’’. În ,,basmul nuvelistic’’ caragialian, momentul miraculos-fantastic are semnificația unei apariții incidentale, care fisurează materia realistă a narațiunii, perturbându-i cursul și proiectând-o, astfel, în paradoxul comic, implicit moralizant. Ideea ar fi că fără intervenția datului miraculos magic totul ar fi evoluat în sens catastrofic, și răul ar fi avut câștig de cauză în confruntarea cu binele. Cei trei feciori de împărat, deși la mare depărtare de casă, au posibilitatea să afle de nenorocirea în care se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu se vede. Cu siguranță, nimeni nu va îndrăzni să susțină că votul legislativ a făcut să iasă această sumă din urna scrutinului ca puiul din ou; că aceasta este o adăugire pură la avuția națională; că, fără acest vot miraculos, acești șaizeci de mii de franci ar fi rămas pentru totdeauna invizibili și impalpabili. Trebuie desigur admis că tot ce a putut face majoritatea este să decidă că aceștia ar putea fi luați dintr-o parte pentru a fi trimiși
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
două ori mai multe jetoane. Lucru care a și fost făcut. Dar când partida s-a încheiat, s-a ajuns la reglarea de conturi și s-a observat că miile de franci de sub candelabru nu s-au multiplicat în mod miraculos, conform așteptării generale. Au trebuit împărțite, cum se zice, pro rata, și singurul rezultat (destul de himeric!) obținut, a fost următorul: fiecare avea desigur de două ori mai multe jetoane, dar fiecare jeton, în loc să corespundă la zece franci, nu mai reprezenta
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
golul unor așteptări ar putea fi doar întîmplător. Tocmai pentru că menirea implică o necesitate postfactuală, nu se poate spune: aceasta îi este sau îi va fi menirea, ci doar: aceasta i-a fost menirea. O asemenea târzie constatare a unei miraculoase potriviri împinge viața unui individ către abstracția unui rol - proiectat de privirea distantă a cuiva care alege și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzîndu-și aura de întîmplare pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
născut două-trei cărți, iar acum am înainte Falsul tratat de logică." (Văd în acest fel al lui de-a vorbi despre moarte, cât și în felul în care vorbește îndeobște despre eros, aceeași proiecție unică a limfatismului său originar, anulat miraculos în scrisul său, în filozofia sa arsă nebunește de un duh meridional.) Discuția continuă pe aceeași temă, mișcîndu-se între tonul frivol și cel grav. Deci soluția Păltiniș, pentru cazul când mi-o ia moartea înainte; soluția Empedocle e valabilă când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu există, pentru a ne prelua într-o adevărată eternitate, atunci, spunea el, omenirea nu are sens. Deși întrebările nu-mi plac, am să încerc totuși să răspund. "Cum intră filozofia în lume?", mă întreabă Gabi. Intră într-un mod miraculos, spun eu, așa cum într-un mod miraculos intră spiritul în general în lume. Pentru a intra în lume, spiritul nu se distribuie dintr-o dată în ea, deci nu se distribuie dintr-o dată în multiplu, ci mai întîi în Unu, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o adevărată eternitate, atunci, spunea el, omenirea nu are sens. Deși întrebările nu-mi plac, am să încerc totuși să răspund. "Cum intră filozofia în lume?", mă întreabă Gabi. Intră într-un mod miraculos, spun eu, așa cum într-un mod miraculos intră spiritul în general în lume. Pentru a intra în lume, spiritul nu se distribuie dintr-o dată în ea, deci nu se distribuie dintr-o dată în multiplu, ci mai întîi în Unu, care la rândul lui se distribuie și devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pierre Aubenque, faimosul comentator al lui Aristotel, o acceptase cu oarecare entuziasm. Mă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a Universității, instalată într-un superb bastion din secolul XVII de pe malul Neckarului, și inventariam contextele în care apărea cuvântul miraculos de limită la Homer, Alceu, Sappho sau tragici, vrând apoi să văd ce mutații suportă sensul lui în trecerea de la literatură la filozofie. Într-o bună zi mi-am dat seama că voi termina prin a scrie o carte de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jurnal de idei"), iar biografia lui nu interesează. Ca să devii filozof, trebuie să ai o idee, o idee care să te poarte cu ea toată viața, pe care să o modulezi și care, ca răsplată, te scoate, ca o macara miraculoasă, din mlaștina vieții și te depune, nou-născut și imaculat, pe țărmurile spiritului. Iar odată ajuns acolo poți privi lumea, cu colcăiala ei dostoievskiană, de sus. Totul e, repet, să ai o "idee", singurul, adevăratul pașaport de intrare în lumea filozofiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]