10,397 matches
-
care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în cuie pe spatele ușii și, ca să te speli, trebuia să cauți la capătul culoarului un closet pestilențial și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-mi petrec noaptea certându-mă. — Nu înseamnă că nu vrei să te cerți... Adevărul e că te doare să ți se spună adevărul. N-am dreptate? — Ce vrei? Doar n-oi fi având pretenția să mă apuc acum să car mobile ca să-ți demonstrez că-mi place să muncesc? — Există multe mijloace... — Ca de exemplu? — Ca de exemplu, să încerci un alt mod de viață. — O căsuță la țară. Nu? Aproape de oraș. Și apoi, poate o mașinuță ca să venim la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
obișnuită cu felul de a fi al soacrei sale pentru că le trântea ca nuca în perete dar acum era vorba că le spunea de față cu altă lume, străină de casă. După ce plecă preotul, mama lui Petre inspectă toată casa. Mobila pe care o cumpăraseră copiii era mai deschisă la culoare și fără luciu, pe gustul nurorii. - De ce v-ați cumpărat mobila așa deschisă la culoare, maică? Să vă fi luat una închisă la culoare și lucioasă, că așa îmi place
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
le spunea de față cu altă lume, străină de casă. După ce plecă preotul, mama lui Petre inspectă toată casa. Mobila pe care o cumpăraseră copiii era mai deschisă la culoare și fără luciu, pe gustul nurorii. - De ce v-ați cumpărat mobila așa deschisă la culoare, maică? Să vă fi luat una închisă la culoare și lucioasă, că așa îmi place mie. - Am luat-o pe gustul nostru, răspunse Frusina. - De ce nu lași copiii în pace? spuse tatăl lui Petre. Așa au
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
acest spațiu, din Evul Mediu timpuriu, accentul pentru identificarea unui sit arheologic s-a pus pe cercetarea de teren, izvoarele arheologice împărțindu-se în două categorii: fixe (așezări deschise sau fortificate, locuințe, necropole ori morminte izolate, gropi, monumente etc.) și mobile (obiecte de uz casnic, unelte, arme, obiecte de podoabă și vestimentare, monede ș.a.). Tematic, principalul criteriu pentru întocmirea lucrării l-a reprezentat cultura materială a comunităților autohtone din Bazinul Bârladului. Încercarea de a surprinde o eventuală evoluție a avut la
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
din secolele X-XI s-a generalizat în restul continentului. Exemplare similare s-au descoperit la Tangâru - Giurgiu, Curcani - Ilfov, Orăștie - Hunedoara și în multe stațiuni din spațiul slav (Pavlovca și Vitănești). Alt tip de zăbală, cu două vergele, inele mari, mobile la extremități, cu diametrul de circa jumătate din lungimea unei vergele, cunoscut în spațiul nostru încă din veacurile VII-VIII (Târgșor - Prahova), a avut ulterior o circulație foarte largă, în Siberia, Europa răsăriteană și centrală (Orăștie - Hunedoara, Moscu - Galați, Grozești - Iași
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
loc la masa de lemn. mă uit În jur. BucătĂria, ca și toată casa de fapt, pare decupată dintr-o carte cu povești. Aici se trăiește ca acum o sută de ani, fărĂ curent electric, telefon, gaz și televizor. Toată mobila și ustensilele din casă sunt făcute de mână și simplitatea lor are ceva Înduioșător. Pe perete, printre tot felul de oale de diferite mărimi, zăresc și o cruce. Père Joseph Își deschide rucsacul și scoate o cutie cu prăjiturele și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
loc la masa de lemn. Mă uit în jur. Bucătăria, ca și toată casa de fapt, pare decupată dintr-o carte cu povești. Aici se trăiește ca acum o sută de ani, fără curent electric, telefon, gaz și televizor. Toată mobila și ustensilele din casă sunt făcute de mână și simplitatea lor are ceva înduioșător. Pe perete, printre tot felul de oale de diferite mărimi, zăresc și o cruce. Père Joseph își deschide rucsacul și scoate o cutie cu prăjiturele și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cum se zice. Vânzarea, s-a făcut, cu tot cu ce exista În cele două cabinete, și-n vilișoara din inima cochetului și mult dătătorului de sănătate și liniște domeniu. Bănăret, nu glumă, s-a Încasat de pe asemenea clădiri, și aparaturi, și mobile, cu care erau superburdușite apartamentele de locuit și cabinetele de specialitate! S-a făcut masă mare, cu prilejul vânzării-cumpărării tuturor acestora; cu prilejul predării și primirii lor, din mâna vechilor În cea a noilor proprietari. A fost o benchetuială de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
primul pe care îl cumpărasem la venirea în Canada. Nici nu știam că îl mai avem... Îl folosesc de măsuța la capul saltelei gonflabile pe care dorm - țin veioza pe el. Cameră e mică și cocheta, faptul ca nu am mobilă ajuta. Cărțile le-am pus pe langă pereți: cărți pe care le cumpăr de la second hand. Seară citesc. Citesc și în autobuz, dimineața, fac vreo cinșpe minute până la servici. Seară mă întorc pe jos, circa jumătate de oră. Mă plimb
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă numai piele; oasele erau, poate, pînă la ultimul, flexibile, altfel Berg nu ar fi putut șerpui incredibil printre rafturi și mormane de cărți, statuete, mobile vechi, aproape fără să le atingă; o anghilă, chiar și-a zis Thomas. Dacă Îl Întreba ceva vreun client, răspundea scurt; la salut, doar Înclina din cap. Vorbea mai mult cînd Îi veneau parapitecii, așa puteau fi, exagerat, socotiți Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Înjurau unii, blestemau alții, cei mai mulți erau obișnuiți: o invazie de extratereștri pe două roți În oraș, de la o vreme, sub căștile făpturilor nu era nici un chip, doar ceva spectral, dincolo de vizierele lăsate. Copiii erau entuziasmați; ajunși acasă, manevrau, alergînd printre mobile, motociclete imaginare, cine avea să-i oprească peste cîțiva ani să Încalece unele adevărate? Și urmașii lui Thomas, pe unde or fi fost, se pregăteau să conducă unele, dacă nu cumva chiar făceau asta, cei majori de-acum. Dacă i-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mit. îmi amintesc de o altă imagine cu o superbă cetate așezată pe malul mării, pe spatele căreia era scris : Pe urmele corsarului Surcouf la Saint Malo. Colecția noastră de ilustrate a crescut treptat devenind enormă, invadînd toată bucătăria, toate mobilele și în general toate spațiile de afișaj ale casei. Pentru că mama nu concepea ca aceste ilustrate să stea ascunse, să zacă într-o cutie. ele trebuiau să troneze, să fie plasate la vedere, astfel încît în fiecare clipă privirile noastre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
avînd ferestrele de aceeași parte cu mica mea fereastră deschisă de la baie. Un fel de duhoare se instalase în apartamentul meu, un amestec de mirosuri provenind de la excrementele păsărilor, dar și de la penele rămase de la ele, de la praful acumulat pe mobile și pe mochetă, de la resturile din pubelă nedevorate integral precum și... de la mine. totuși, țin să spun că moartea mi-a făcut acest cadou : în loc să putrezesc m-am smochinit, m-am uscat încet, m-am mumificat. structura mea osoasă a fost
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vitrine, le atinge... îi place să declanșeze sistemele de alarmă. ascultă sunetul soneriilor care nu se opresc decît după două, trei zile. nimic nu îl fascinează mai mult decît să stea întins pe o canapea confortabilă, într-un magazin de mobilă, și să asculte toată noaptea țipătul strident al sistemelor de alarmă din oraș. Îi place să viziteze marile instituții cu birouri nenumărate, cu teancuri de dosare îngrămădite pe mese și pe rafturi, cu mii de rapoarte lăsate neterminate. îi place
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era un veritabil labirint, privită din exterior nimeni nu i-ar fi putut ghici multitudinea de spații, coridoare și dependințe, după cum din stradă nu i se vedea nici superba cupolă. Din încăperea unde fusese restaurantul dispăruseră mesele și scaunele, dar mobilele masive rămăseseră lipite de pereți, iar tavanul din mahon avea în continuare același aer protector. Guy mă privi cu oarecare compasiune, ca și cum ar fi vrut să-mi transmită condoleanțe pentru pierderea ireversibilă a unei felii din trecutul meu. Da, acolo
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
glas fără acustică, zise lui Felix Sima: - Ia-ți geamantanul și vino sus! Urcară amândoi pe scara pârâitoare și se găsiră într-un soi de antreu pe care tânărul nu avu răgaz să-l examineze, rămânând totuși cu sentimentul că mobilele erau toate acoperite cu niște cămăși de materie fumurie. Fata, subțiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc și cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu franchețe un braț gol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu mult după aceea, Otilia strigă tare din casă pe Felix, poftindu-l la masă. Sufrageria, văzută ziua, era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine generală. Moș Costache, Otilia și Felix se așezară la trei din laturile mesei și Marina începu să aducă la masă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moșie, mai isteț, îmbrăcat în livrea, îi chemă la ceai, și Felix avu și în sufragerie prilejul să-și dea seama că modestul Pascalopol din strada Antim era acasă la el un om foarte subțire. În locul obișnuitei garnituri, moșierul strânsese mobile de felurite stiluri și vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în stilul Renașterii și pe care, zicea gazda, l-a cumpărat în Normandia. Pe dulapuri, în cuiere țărănești, se îngrămădeau ulcele ardelenești și poterie occidentală, printre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o ușă din fundul sălii ieșiră într-un geamlâc ce privea în direcția pătratului cu șuri. Pe acesta se aflau ușile a numeroase alte odăi. Pascalopol le arătă o odaie cu mobilă veche de nuc, care, spunea el, aparținuse G. Călinescu mamei sale și rămânea mereu nelocuită. O cameră spre un capăt al coridorului fu destinată lui Felix, alta, la capătul opus, Otiliei. Amândouă erau mobilate cam în același chip, sumbru, masiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască amabil pe Aglae, Simion și Aurica, lingușindu-i și sîcîindu-i. Stănică pretinse că nu poate înțelege un cămin fără un document cât de neînsemnat că era ginerele unui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușa altuia. Stănică și Olimpia ajunseră și intraseră în casa lor, și Olimpia își aruncase blana de vulpe pe marginea unui scaun și se dezbrăca, obosită. Dormitorul arăta un interior improvizat și neglijat, de oameni care nu fac gospodărie. Nici o mobilă nu se potrivea cu alta. Olimpia își scosese și rochia și, rămasă în jupon, își înnoda părul în jurul capului. Pieptul și spatele rămăsese goale, viguroase. Stănică, într-un elan de sentimentalism, veni tiptil și o sărută apăsat pe umăr. - Ah
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu le luă în seamă, dar rămase cu sugestia vremii frumoase. Într-adevăr, i-ar fi plăcut să se plimbe puțin la Șosea, să-și mai consolideze prin odihnă terminologia în memorie. De jos se auzi un huruit ca de mobilă târâtă pe dușumea și apoi bătăi de ciocan. Își aruncă ochii prin ferestrele geamlâcului și văzu că în curte nu era nimeni. Ușa de la odaia Marinei era închisă cu lacătul, ceea ce însemna că bătrâna nu era acasă. Moș Costache apăru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
brățări de aur îndeosebi, cam demodate, dar, în orice caz, de o valoare materială indiscutabilă. Aurica le socotea, întotdeauna, ca destinate ei. De la o vreme, Aglae găsea că în casă sunt o mulțime de "boarfe" care încurcă odăile. Vându unele mobile, o mășină de cusut și era pe cale să scape și de altele. Aurica ținea la toate lucrurile din casă ca fiind, virtual, zestrea ei. Împuținarea lor o umplu de spaimă. Se simți părăsită, trădată, și plânse ceasuri întregi pe înfundate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numaidecât cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun și-l ascunse în buzunarul pantalonilor, adăugând și câteva foițe "Job". Întârzie, însă, intenționat, ca să scotocească prin odaie. Trase de mânerele sertarelor, care erau însă închise, se uită pe dedesubtul mobilei, întoarse un tablou pe dos, mai medită, căută apoi să vadă dacă masa n-avea vreo cutie a mesei, în care se aflau cărți de joc și fel de fel de nimicuri, bine așezate, privi repede și grăbit, luă numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]