2,765 matches
-
În 1770, școala de la mănăstire era in funcție căci, pentru ea se afla aici „Ioan Ciul dascăl ot Bălgrad neunit”. Construcția ansamblului nu se afla în stare bună căci, din 1771 decembrie 6, datează o carte (ex libror) la mîna monahului Samuiel, prin care i se îngăduia să umble, prin satele și orașele dimprejur, să strângă ajutoare benevole pentru necesitatea săracei mănăstiri din satul Cioara, numită Plăișor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea , fiind nevoie să se înlocuiască, în satul Cioara
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
coborâte în vale și piese pictate, ca friza apostolilor (3,10 m / 0.50 m), cu Deisis, pictură pe pînză aplicată pe lemn, de o valoare artistică excepțională, ca și icoanele împărătești, din 1770 (Isus Hristos, Maria cu pruncul), datorate osârdiei monahului Chiril de la Plăișor. Pereții lăcașului, de plan deptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală cu cinci laturi, au fost tencuiți la interior și nu știm în ce măsură ei păstrează decor pictat, realizat după reconstruirea acesteia. Dintr-o pisanie, aflată sub icoana de hram
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Zastavna. De această comună depind administrativ satele Rudca și Vimușiv. Localitatea Babin a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1752, un monah cu numele de Onofrei a construit aici un schit care a deținut 10 fălci de teren și o moară, arendate, din 1782, pe 3 ani lui Vasile Marcu, cu 17 florini . În anul 1776, viețuiau acolo 3 călugări. În ianuarie
Babin, Zastavna () [Corola-website/Science/315774_a_317103]
-
ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. În secolele XVII-XVIII, mănăstirea a fost un important centru cultural, aici realizându-se prima traducere în limba română a unui text din Herodot de către un monah de la Coșula în secolul al XVIII-lea. Traducerea s-a realizat după un manuscris vechi din limba neogreacă, adus în Moldova din insula Creta, unde fusese tradus din limba greacă veche de un călugăr elen. Textul tradus a fost depus
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
lui Petru Rareș, cu zidul de împrejmuire suind în zimți dealul și cu măiastra pisanie, - pădure lungă și deasă...”". Istoricul a descoperit în timpul vizitei din octombrie 1908 prima traducere în limba română a unui text din Herodot realizată de către un monah de la Coșula în secolul al XVIII-lea. Invitat mai târziu de profesorul de limba franceză de la Liceul Laurian din Botoșani de a participa împreună la o excursie colectivă a Asociației foștilor elevi al Liceului Laurian la Mănăstirea Putna, Iorga îi
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
grosime, cu spații interioare de 33,5 m în lungime, 8,5 m lățime și 12 m la abside, 19 m înălțime. Pe lângă biserica veche și cea nouă și turnul clopotniță, mai există o clădire ce adăpostește stăreția și chiliile monahilor. În vechile clădiri ale Casei Egumenești s-a instalat Secția de boli contagioase a Spitalului Județean "Mavromati".
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
din anul 1992, cu filmul „Taxi Blues”. sursa: („Pavel Lungin”, articol scris de Vera Ivanova și Mikhail Manykin) Filmul „Ostrov”, tradus în limba română și ca „Insula”, este o adevărată peliculă iconografică de zugrăvire a exercițiilor de mântuire a unor monahi obișnuiți, viețuind într-o mănăstire din nordul înghețat al Rusiei. O continuare a tradiției tarkovskiene de pictură religioasă pe peliculă cinematografică. Parafrazându-l pe Kafka, putem spune că acest film este o artă a rugăciunii. Patriarhul Alexei al II-lea
Ostrov (film) () [Corola-website/Science/316614_a_317943]
-
identificate rămășițe umane ce păstrau urme de violență extremă, ale unor creștini. Inscripția din mormânt, a servit la identificare acestora ca aparținând celor, a căror viață și patimi sunt relevate în colecția hagiografică "Acta Sanctorum" ca fiind preotul Epictet și monahului Astion, "„martiri ai Halmyrisului din Scythia”" Mănăstirea Halmyris este o mănăstire ortodoxă construită cu scopul cinstirii memoriei lui "Epictet Preotul" și lui "Astion Monahul", creștini martirizați în iulie 290. Accesul se face mai întâi pe drumul dintre Tulcea și Murghiol
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
căror viață și patimi sunt relevate în colecția hagiografică "Acta Sanctorum" ca fiind preotul Epictet și monahului Astion, "„martiri ai Halmyrisului din Scythia”" Mănăstirea Halmyris este o mănăstire ortodoxă construită cu scopul cinstirii memoriei lui "Epictet Preotul" și lui "Astion Monahul", creștini martirizați în iulie 290. Accesul se face mai întâi pe drumul dintre Tulcea și Murghiol, de la ultima localitate continuându-se spre Dunavățu de Jos pe un drum pietruit. Mănăstirea se află lângă ruinele cetății, pe stânga drumului la 1
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
Borilos, observându-i pelerina bogat împodobită, a smuls-o de pe umerii stăpânului său neputincios, râzând răutăcios. Înainte de a îmbrăca straiele de călugăr, Nichifor a spus cu mâhnire că singurul lucru pe care îl regretă este abținerea de la bucatele din carne (monahii ortodocși aveau voie să consume carne numai de marile sărbători bisericești sau când erau bolnavi).
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
Borilos, observându-i pelerina bogat împodobită, a smuls-o de pe umerii stăpânului său neputincios, râzând răutăcios. Înainte de a îmbrăca straiele de călugăr, Nikephor a spus cu mâhnire că singurul lucru pe care îl regretă este abținerea de la bucatele din carne (monahii ortodocși aveau voie să consume carne numai de marile sărbători bisericești sau când erau bolnavi).
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
cu leațuri (șipci) vopsite în roșu și verde. Sub scena „Răstignirii”, se înșiră cei doisprezece apostoli, iar sub ei se află un al doilea registru, cu scene din viața lui Hristos. Lângă ușa de nord este zugrăvit chipul „Sf.Iosif Monah” într-o parte, iar în cealaltă „Sofronie”, „Andrei”, și „Teofan”. Pe ușă apare figura foarte bine realizată a „Sf.Nicolae”. „Sf.mucenic Ștefan” apare pe ușa diaconească de sud. Stâlpii dintre ușile diaconești și cele împărătești sunt acoperiți cu vrejuri
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
de mormânt cu inscripții cu litere chirilice și decorate cu motivul soarele și luna. Majoritatea lor sunt însă șterse. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. Primele reparații au fost efectuate în anul 1860 pe cheltuiala monahului Doroftei. Între anii 1926-1927, în timpul preotului Rogojină, s-a înlocuit vechiul acoperiș de draniță cu o învelitoare de tablă (1926) și s-a închis pridvorul sprijinit pe patru pilaștri de lemn (1927). Istoricul bisericii consemnează faptul că preotul satului a
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
este mult mai veche decât pare la prima vedere. Această afirmație este atestată de pisania aflată în pridvorul bisericii, care datează din anul 1819, dar și de informațiile cuprinse în lucrarea "Lăcașuri sfinte din județul Prahova", publicată de Petre Pavlov Monahul, în anul 1930, conform cărora, pe locul actualului lăcaș a existat o biserică din lemn, ridicată în 1760, cu hramul "Sfânta Troiță". Alte date nu există, dar, ca o minune, s-au păstrat icoanele împărătești. Construirea unei biserici de lemn
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
Viteazul. De la Lațco, moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Lucăcești, Drăgoiești, Botești și Căcăceani au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și al lui Stanciu aurarul. Destinul Lucăceștilor este apoi același cu cel al satului Măzănăești, din care face parte și după organizarea comunelor în Bucovina, ce a avut loc în
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Cele patru sate menționate mai sus (Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani) au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și al lui Stanciu aurarul. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea s-au stabilit la Drăgoiești mai multe familii de emigranți ardeleni (10 familii s-au stabilit
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
Uspenie B[ogorodi]țe în zile lui Nicolae voivod și sau ostenit robul lui Dumnezău Ion Mestecăneanu, Toader, Stana, Ion, Ioana, Dobrici, Drăgoi, Zoița, Stan, Stanca, Șărbu, Stoiana, Mihalcea, Voica, Mihalcea”", iar pe latura stângă textul continuă cu: "„Er[o]monah Stefan, Maria Preda, Pătru, Radu, Rada, leat 7231, Radu Dobrotă, Ene, Cărstiana, Păuna”". Pe latura dreaptă apar semnăturile celor doi meșteri pietrari: "„Ion Bică”" și "„..ca Balea”". Într-o catagrafie de la anul 1840 sunt transmise către mitropolie următoarele date: "„biserică
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Raluca Eminovici provenea dintr-o familie cu preocupări monahale, trei surori de-ale sale (Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu) fiind monahii la Mănăstirea Agafton. Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
Întemeierea monahismului creștin s-a făcut în deșert, în Egiptul secolului al IV-lea. Sfinții Antonie cel Mare și Pahomie cel Mare au fost întemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, deși primul creștin despre care se știe că a trăit ca monah a fost Sfântul Pavel Tebeul. Ortodoxia îl consideră și pe Sfântul Vasile cel Mare ca fondator al regulilor monahale, urmând și exemplul Părinților Deșertului. Sfântul Benedict de Nursia, a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea
Copți () [Corola-website/Science/320654_a_321983]
-
t voievod, / cu bună înfrățirea și însoțirea la che(l)tuială a robilor lui D(u)mnezeu, / Macarie er(o)mon(a)h i a popi(i) lui Constandin Brădean(u) i a popi(i) Ioan sin / Macarie er(o)monah ot Bărbătești, împodobindu-o și înfrumusețându-o du/pă cumu să vede, ca să aibă vecinică pomenire; leat 1776, / s-au săvârșitu la oc(t)omvre 6 zile, ani de la Adamu, 7284. 1775 (7284) octombrie 6 Pisanie în partea superioară a
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
să odihnescu oasele maică-sa Ilinca / ereița, soțiia popei lui Ioanu, care / au răposat la mart(ie) în 2 zile, 1792./ Iar supt piiatră să odihnesc o(a)sele sfi(nției) <sale> / robului lui D(u)mnezeu, Macarie er(o)monah, / tatăl popi(i) lui Ioanu, carii dinătru început / a fost ostenitoriu la zidirea și înfru(mu)/sețarea aceștii beserici; și care du/pă ce s-au sfințitu sfânta beserică / s-au pristăvit și sfi(nțiia) <sa>, la noe(mvrie) în
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
Paterița (din limba greacă „pateritsa”) sau cârja arhiereasca este un toiag lung de un "„stat de om”" sau de un stânjen. Ea face parte din insignele și vesmintele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang înalt ai bisericii creștine apusene și de răsărit, fiind un simbol al autorității păstorești și al dreptului de jurisdicție. Paterița face parte din simbolurile componente ale stemei Patriarhiei Române adoptată în 1928. Din timpurile vechi, se purta un
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
Sfântul Sfințit Mucenic Foca și Sfânta Maria Magdalena, în cinstea cărora s-a amenajat un mic paraclis în care se slujește până astăzi. În mănăstire mai există un paraclis închinat Cuvioșilor Paisie de la Neamț și Siluan Athonitul - mari povățuitori ai monahilor. În 2008 în mănăstire s-a construit încă un paraclis, având ca ocrotitor pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, iar în 2012 s-au finisat lucrările de construcție a bisericii mari a mănăstirii, rămănând să fie executată doar pictura
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
În perioada medievală, Mănăstirea Sf. Ilie a reprezentat un centru de cultură. Unii călugări de aici au copiat manuscrise liturgice, aici aflându-se un exemplar din "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea" al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de monahii mănăstirii și în care diverși cititori au consemnat evenimente contemporane. În biblioteca Universității din Cluj sunt păstrate mai multe Minee manuscrise din secolul al XVII-lea, împodobite cu chenare artistice și care au aparținut acestei biserici. În plus, preotul Constantin
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
aceste locuri timp de 20 de ani. Vestea despre acest evlavios sihastru s-a răspândit repede, iar Daniil a început să fie căutat de o mulțime de credincioși cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli și suferințe, precum și de monahi ori pustnici din întreaga Moldovă care-i cereau îndemnuri și sfaturi duhovnicești. Despre Daniil Sihastrul a auzit și tânărul Ștefan, fiul fostului voievod Bogdan al II-lea. El a venit aici în jurul anului 1451, după uciderea tatălui său la Reuseni
Chilia lui Daniil Sihastrul () [Corola-website/Science/321388_a_322717]