2,772 matches
-
constatăm că, în tot ceea ce a scris și a gândit, a fost de bună credință, aducându-și o contribuție substanțială la cristalizarea Ortodoxiei postcalcedonene. VII. IERARHI TOMITANI DIN SECOLELE IV-VI MISIONARI ȘI TEOLOGI DE SEAMĂ ÎN SPAȚIUL DANUBIANO-PONTIC Dacă monahii Sfântul Ioan Casian, Dionisie Exiguul și Ioan Maxențiu și-au elaborat teologia în afara Scythiei Minor, în centre ca Bizanțul, Roma sau mănăstirea Sfântul Victor de lângă Marsilia, episcopii locali, deși erau membri ai Sinodului Patriarhiei de Constantinopol, unde participau la sesiunile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mult, ei au semănat buna sămânță a înțelegerii și a întrajutorării frățești. Prin operele lor practice și teologice, ei au creat conștiința unității europene așa de grav primejduită și continuu amenințată de invazii. Ceea ce face deosebit de prețioasă lucrarea ecumenică a monahilor teologi daco-romani este spiritul lor profund misionar, care se manifestă peste tot unde se găsesc ei: de-a lungul călătoriilor cu misiune specială - Sfântul Ioan Cassian, călugării sciți - sau pe loc, în centrele unde s-au stabilit - Sfântul Ioan Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost magistru, îndrumător sufletesc, model uman și spiritual demn de urmat în viață. Despre acest episcop nu se poate spune unde își avea reședința de ierarh. Ar fi putut face parte din celebra grupare de teologi și scriitori militanți a „monahilor sciți”. Cu toate strădaniile făcute de către cercetători nu s-a putut localiza mănăstirea în care a ucenicit cuviosul Dionisie și în care va fi urmat studiile de nivel mediu, devenind monah râvnitor după desăvârșirea cea duhovnicească. Unii, bazându-se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
celebra grupare de teologi și scriitori militanți a „monahilor sciți”. Cu toate strădaniile făcute de către cercetători nu s-a putut localiza mănăstirea în care a ucenicit cuviosul Dionisie și în care va fi urmat studiile de nivel mediu, devenind monah râvnitor după desăvârșirea cea duhovnicească. Unii, bazându-se pe argumentul feririi de bântuielile barbarilor năvălitori și pe descoperirea moaștelor martirilor de la Niculițel, situează mănăstirea în partea nordică a Dobrogei. Un toponimic „Mănăstirea” ar pleda în acest sens. Alți teologi presupun
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
periodic, ciobanii cu turmele lor, călugării cu troițele lor și cu mănăstirile lor. De exemplu, Drumul Făgărașului de mai târziu, cobora la Târgoviște și urma valea Ialomiței până la Târgul de Floci sau Piua-Pietrii. Exceptând acești factori, reprezentarea din copilărie a monahului dobrogean corespunde unui relief de câmpie, deschis vânturilor potrivnice ale Bărăganului. În Prefața scrisă la Epistola către Succesus a Sfântului Chiril al Alexandriei, tradusă în latinește, Dionisie Exiguul aduce un adevărat elogiu oamenilor și meleagurilor din care s-a ridicat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care a avut-o zilnic sub priviri aici, precum și tăria atașamentului față de adevărul credinței ortodoxe vor fi constituit „repere veșnic luminoase pe drumul sinuos al vieții sale”. Un alt moment în derularea biografiei lui Dionisie Exiguul a fost acela de monah în mănăstirea de la Mabbug (Hierapole) lângă Antiohia. Baza acestei presupuneri este dată de unele elemente de legătură și de apărare a ortodoxiei din ținuturile ponto-danubiene prin grija Bisericii de acolo. În acele vremuri la daco-romani exista tradiția de a se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duhovnicește și maturiza intelectual, unii călugări de origine dobrogeană au frecventat și, chiar s-au stabilit în centrele de mari experiențe creștine: Egipt, Palestina, Siria. Este suficient a se aminti nume ilustre, precum Sfântul Ioan Cassian, Leontie de Bizanț sau monahii „sciți”. În acest context, ipoteza petrecerii marelui erudit dobrogean, Dionisie Exiguul într-o mănăstire din Constantinopol este mult mai verosimilă. Mai mult, se poate avansa ipoteza potrivit căreia viitorul canonist a fost închinoviat în tinerețe la Mănăstirea Studion (construită în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nesfârșitele dispute teologice și în contactele bisericești ale epocii schismei acachiene, completat de preferința pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți, respectiv a călugărilor „sciți” cărora li se adăugase și Dionisie Smeritul, au pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest lucru dovedindu-se prin remarcabilul portret moral pe care îl face teologul vest-pontic Papei Gelasius, la moartea sa, deși nu îl cunoscuse personal. Eruditul teolog daco-roman a răspuns invitației adresate de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și didactică. Aici se pare că i s-a conferit curând și titlul de abate, respectiv, conducerea acelui așezământ duhovnicesc. Totuși această ipoteză trebuie înțeleasă într-un sens foarte restrâns, pentru că adevăratul conducător al acelui așezământ era cardinalul-preot Iulian, căruia monahul străromân i-a arătat și i-a păstrat o recunoștință deosebită pentru ospitalitatea cu care a fost întâmpinat de la început. Însăși denumirea de „abate”, la acea vreme făcea referire la o conducere spirituală, onorifică. Conducerea propriu-zisă administrativă aparținea superiorilor mănăstirilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
început. Însăși denumirea de „abate”, la acea vreme făcea referire la o conducere spirituală, onorifică. Conducerea propriu-zisă administrativă aparținea superiorilor mănăstirilor, fiind numiți de cele mai multe ori „arhimandriți”. Această funcție de conducere spirituală nu era ceva inedit pentru că avea antecedenți prin persoana monahului Dalmatie, duhovnicul împăratului Teodosie, sau a Sfântului Simeon Stâlpnicul, a călugărului Polihronie. Menirea acestora era aceea de a fi părinți sufletești cărora să li se poată cere sfaturi, îndrumări duhovnicești, alinare. Nu oricine putea însă ajunge aici; doar cei înțelepțiți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
marele său amic, om politic și scriitor Cassiodor, pe unul dintre domeniile sale din Calabria, aflat pe malul Golfului Squillace. Pe lângă mănăstire funcționa și o Academie, unde eruditul scriitor și teolog daco-roman a predat teologia ortodoxă și logica. Alcătuind biografia monahului daco-roman, se observă că viața și activitatea acestuia parcă se suspendă pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, respectiv de la consultațiile pascale din anul 526 până la ultima parte a vieții petrecute la mănăstirea Vivarium. Este greu de crezut că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care trăia la mănăstirea fondată de el, în anul 529, pe Monte Cassino (în sudul Italiei). În jurul anului 545, marele teolog, scriitor și savant Dionisie Smeritul a trecut la cele veșnice, probabil la Vivarium, unde trăise în ultimii ani. Ilustrul monah dobrogean a rezumat de la început idealul vieții pe care a îmbrățișat-o prin însuși numele său Dionisie Smeritul . Comparativ cu niște episcopi ilirieni care semnau în această formă, la el epitetul era permanent și exprima o viziune deosebită a vieții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la început idealul vieții pe care a îmbrățișat-o prin însuși numele său Dionisie Smeritul . Comparativ cu niște episcopi ilirieni care semnau în această formă, la el epitetul era permanent și exprima o viziune deosebită a vieții. Prin virtutea smereniei, monahul nostru a uimit pe contemporani. Cu excepția aceleia de recunoștință față de episcopul Petru, el nu a lăsat nici o indicație autobiografică explicită. Aceasta dovedește că părintele erei creștine s-a micșorat pe sine, ca să se vadă numai Biserica și viața
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scuturăm această prezentare de podoaba oratorică proprie lui Cassiodorus, tot mai rămâne atât de mult, încât el trebuie să-l fi socotit pe Dionisie un om cu totul ales”. Un alt cercetător, Don Ambrosius Amelli aduce elogii personalității marcante a monahului dobrogean: „Dacă mi s-ar cere părerea despre Dionisie Smeritul, eu sunt convins că sub numele și haina lui modestă se ascundea un mare geniu, expert în aproape toate științele; unul dintre acei oameni pe care obișnuim să-i numim
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
încrederea atâtor papi și de prietenia atâtor oameni învățați, drept care cu bun temei îl putem socoti un alt Ieronim al veacului său.” Se cuvin a fi citate și păreri ale oamenilor de știință din ultima vreme privind excepționala personalitate a monahului dobrogean: „Unind cultura«scitică» locală, de care el vorbește ca de o «rodire duhovnicească deosebită», cu cultura universală creștină a vremii sale, Dionisie poate fi considerat ca unul din ctitorii de seamă ai spiritualității europene. Prin ortodoxia operelor sale și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în vigoare la aproape toate popoarele lumii, Dionisie a potențat rețeaua unei unități și continuități în toată lumea creștină și necreștină.” Când se vorbește despre ctitorii evului mediu, se numesc trei personalități: filosoful Boețiu, Sfântul Benedict de Nursia și învățatul monah Cassiodorus, fără ca numele lui Dionisie Smeritul să fie amintit printre aceștia. De asemenea, trebuie remarcat faptul că fiecare dintre cei trei l-a cunoscut pe genialul călugăr daco-roman. Unii chiar au recunoscut cât de rodnică a fost conlucrarea cu acesta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
răstignirea, și totodată cele monofizite care afirmau că întreaga Treime a îndeplinit aceasta. Prin afirmarea categorică a Ipostasului divin în care firea noastră e asumată și curățită, toți ereticii - de la Teodor de Mopsuestia până la Petru Gnafevs și Acachie - erau înfierați. Monahii daco-romani, în frunte cu arhimandritul Ioan Maxențiu, care a scris o Cărticică despre credință (Libellus fidei) au venit la Constantinopol pentru a impune și susține această teologie pe care o considerau indispensabilă. Pentru realizarea acestui demers, ei au fost încurajați
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Vitalian, un compatriot de-al lor. În prima fază au fost în audiență la Patriarhul Ioan. Totuși, ei s-au adresat mai întâi, membrilor delegației papale venite în capitala Bizanțului. Exprimând convingerea că „uneori adaosul de cuvinte aduce lămurirea credinței”, monahii sciți au arătat Cărticica despre credință (Libellus fidei). Refuzul prelaților apuseni a fost categoric, nevoind să se uite măcar pe text, socotindu-l pe autor monofizit. Încurajați de scrisorile de recomandare ale lui Justinian și Vitalian, însoțiți de defensorul papal
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la Constantinopol și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519. Într-o adunare a episcopilor și a senatorilor, textul este cercetat și acceptat. Zelul „monahilor sciți” (daco-romani, n.n.) a provocat scrierile cu conținut trinitar ale lui Boețiu, un exemplu elocvent fiind tratatul Liber de persona et duabus naturis contra Eutychen et Nestorium . Din cuprinsul acestuia iese în evidență părerea senatorului-filosof conform căreia atributele absolute pot
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
zice Treime nu după ființă, ci după persoane.” Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor sciți. Doctrina teopashită combătea atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. S-a emis ipoteza că traducerea s-ar fi efectuat pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică în jurul anului 519. Problema interpretării doctrinei ortodoxe a celor două firi din persoana lui Iisus Hristos stabilită la Calcedon în 451 obseda spiritul epocii ca în cazul oricărei întrebări controversate și nelămurite. În timpul lui Dionisie, Roma nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
începuturilor teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc că traducerea Epistolei a XLV-a a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Succesus, făcută de Dionisie Exiguul a fost cerută în mod evident de compatrioții săi monahi. La rândul lor, asemenea înaintașilor lor, "sciții" Ioan și Leontie arată o grijă deosebită pentru integritatea credinței precum și o râvnă neobosită pentru răspândirea ei. Având în vedere „furia rătăcirii nestoriene” manifestată în mod direct sau indirect, prin uneltiri meșteșugite, teologul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în latină operele reprezentative ale unor Părinți și Scriitori bisericești precum Sfântul Grigorie de Nyssa (Despre crearea omului), Sfântul Chiril al Alexandriei (Scrisoarea sinodală sau Epistola XVII), Proclus (Tomosul către armeni), pe care le-a trimis și fraților săi spirituali, monahilor sciți. A tradus, de asemenea, din limba greacă în latină canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon și ale unor sinoade locale, pe care le-a ordonat în două ediții. A mai tradus și unele biografii de sfinți (scrieri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
asemenea, din limba greacă în latină canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon și ale unor sinoade locale, pe care le-a ordonat în două ediții. A mai tradus și unele biografii de sfinți (scrieri aghiografice) deosebit de apreciate de monahi: Descoperirea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Pocăința minunată a Sfintei Thaisia, Viața Sfântului Pahomie. Pentru traducerile efectuate, Dionisie Exiguul a scris zece Prefețe: Prefață la traducerea în latinește a cărții Sfântului Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului; Prefață la prima traducere
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea în latinește a Vieții Sfântului Stareț Pahomie. Epistola către Eugipiu însoțește traducerea operei Despre crearea omului a Sfântului Grigorie al Nyssei. În ea, învățatul monah se roagă de iertare, în ceea ce privește eleganța și claritatea lucrării sale. Cauza neîndeplinirii maxime a sarcinii pe care și-a asumat-o este determinată de izolarea în care se afla, de lipsa conversației cu oameni foarte învățați. Această prefață arată inițiativa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a-i combate atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. Aceștia din urmă adăugau la cele trei persoane încă una, pe a patra. Se crede că traducerea s-a efectuat la cererea lui Felician și Pastor pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică prin anul 519. Până la potolirea reacțiilor potrivnice de aici, ea a fost ținută în sertar pentru ca să vadă publicitatea în anul 534. Nu se știe cine erau cele două personaje. Dr. Aloisie L. Tăutu îi identifică pe cei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]