3,345 matches
-
fiind desființat și inclus în satul Gherăseni. Patru obiective din comuna Gherăseni sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente istorice de interes local. Toate sunt situri arheologice, trei la Gherăseni și unul la Sudiți. Astfel, la movila Cremenea de lângă Gherăseni (în zona fostului sat Cremenea), pe malul drept al Călmățuiului, s-au descoperit o așezare de tip tell aparținând culturii Gumelnița din eneolitic (mileniul al IV-lea î.e.n.), o necropolă din secolele al II-lea-al IV
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
de interes local situate în zona satului Caragele. Unul cuprinde o așezare din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.), aflat pe terasa de pe malul stâng al Călmățuiului, la nord și nord-est de sat. Celălalt, aflat pe „Movila Lungă”, cuprinde o așezare din epoca migrațiilor aparținând culturii Cerneahov (secolele al IV-lea-al V-lea e.n.)
Comuna Luciu, Buzău () [Corola-website/Science/300822_a_302151]
-
Movila Banului (în trecut, Cioranca) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Cioranca, Limpeziș și Movila Banului (reședința). În 2011 avea 2. Comuna se află în sudul județului, într-o zonă de câmpie, pe malul stâng al
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
Movila Banului (în trecut, Cioranca) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Cioranca, Limpeziș și Movila Banului (reședința). În 2011 avea 2. Comuna se află în sudul județului, într-o zonă de câmpie, pe malul stâng al râului Sărata și este traversată, prin satele Cioranca și Limpeziș, de șoseaua națională DN2, care leagă Buzăul de București
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
și Limpeziș, de șoseaua națională DN2, care leagă Buzăul de București prin Urziceni. Prin satul de reședință trece șoseaua județeană DJ203C, care o leagă de Amaru, spre sud-est, și de Pietroasele, spre nord-est. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Movila Banului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,04%), cu o minoritate de romi (7,67%). Pentru 4,29% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (4,22%). Pentru 4,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Toate satele comunei sunt formate în secolul al XIX-lea, satul Cioranca fiind fondat de Grigorie Costescu la 1831, Movila Banului de avocatul Matache Pandelescu, supraveghetorul moșiilor mănăstirii Văcărești la 1854, satul Bugheni în 1859, iar satul Limpeziș fiind format prin împroprietărirea însurățeilor la 1882. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Cioranca", făcea parte din plasa
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
în 1859, iar satul Limpeziș fiind format prin împroprietărirea însurățeilor la 1882. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Cioranca", făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și era formată din satele Bugheni, Cioranca, Limpezișu și Movila Banului, având în total 980 de locuitori ce trăiau în 245 de case. În comună funcționa o școală cu 66 de elevi (din care 6 fete) și 2 biserici, la Limpeziș și Movila Banului. În 1925, comuna se găsea în
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
formată din satele Bugheni, Cioranca, Limpezișu și Movila Banului, având în total 980 de locuitori ce trăiau în 245 de case. În comună funcționa o școală cu 66 de elevi (din care 6 fete) și 2 biserici, la Limpeziș și Movila Banului. În 1925, comuna se găsea în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, având în componență satele Bădenii Miluiți, Bugheni, Cioranca, Movila Banului și Limpeziș, cu 1936 de locuitori. În 1931, satul Limpeziș s-a separat și a constituit o comună
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
În comună funcționa o școală cu 66 de elevi (din care 6 fete) și 2 biserici, la Limpeziș și Movila Banului. În 1925, comuna se găsea în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, având în componență satele Bădenii Miluiți, Bugheni, Cioranca, Movila Banului și Limpeziș, cu 1936 de locuitori. În 1931, satul Limpeziș s-a separat și a constituit o comună de sine stătătoare, și la fel și satul Bădenii Miluiți. În 1950, comunele au fost arondate raionului Mizil din regiunea Buzău
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
satul Bădenii Miluiți. În 1950, comunele au fost arondate raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, după ce comuna Limpeziș a fost desființată și inclusă în comuna denumită acum "Movila Banului" după noua reședință, și arondată județului Buzău, reînființat. Trei obiective din comuna Movila Banului sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: așezarea din epoca
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, după ce comuna Limpeziș a fost desființată și inclusă în comuna denumită acum "Movila Banului" după noua reședință, și arondată județului Buzău, reînființat. Trei obiective din comuna Movila Banului sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: așezarea din epoca medievală timpurie aparținând culturii Dridu (secolele al IX-lea-al XI-lea) de la Cioranca
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
sunt clasificate ca situri arheologice: așezarea din epoca medievală timpurie aparținând culturii Dridu (secolele al IX-lea-al XI-lea) de la Cioranca și așezarea din epoca migrațiilor aparținând culturii Cerneahov (secolele al III-lea-al IV-lea e.n.) din zona „Movila Țiganului” de lângă Limpeziș. Al treilea este clasificat ca monument memorial sau funerar și este o cruce de piatră din curtea lui Ioniță Florea din satul Movila Banului.
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
migrațiilor aparținând culturii Cerneahov (secolele al III-lea-al IV-lea e.n.) din zona „Movila Țiganului” de lângă Limpeziș. Al treilea este clasificat ca monument memorial sau funerar și este o cruce de piatră din curtea lui Ioniță Florea din satul Movila Banului.
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
monumente de interes local. Nouă dintre acestea sunt situri arheologice: situl „La Huioabă” de la Sărata Monteoru, cel de la „Hula Pităresei” de la sud de satul Valea Puțului Merei, cel de la vest de satul Dealu Viei, cel de la Izvoru Dulce, cel de la Movila Drumul Oilor și cel de la Movila de la Baltă (ambele lângă Lipia), așezarea geto-dacică de pe Dealul Călugărului de lângă satul Merei, necropola din epoca migrațiilor de la sud de satul Ogrăzile, și amplul sit arheologic de la Nenciulești. Cinci sunt monumente de arhitectură: biserica
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
acestea sunt situri arheologice: situl „La Huioabă” de la Sărata Monteoru, cel de la „Hula Pităresei” de la sud de satul Valea Puțului Merei, cel de la vest de satul Dealu Viei, cel de la Izvoru Dulce, cel de la Movila Drumul Oilor și cel de la Movila de la Baltă (ambele lângă Lipia), așezarea geto-dacică de pe Dealul Călugărului de lângă satul Merei, necropola din epoca migrațiilor de la sud de satul Ogrăzile, și amplul sit arheologic de la Nenciulești. Cinci sunt monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfântul Pantelimon” de la Ciobănoaia
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
Cetatea Neamț, fără a opune nici o rezistență. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. După plecarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia, la începutul lunii septembrie 1600, oștile poloneze și cazace trec Nistrul, aducându-l din nou pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei. Garnizoana de la Cetatea Neamțului a opus o anumită rezistență, dar fără mare succes. După cum menționează mai mulți călători apuseni în Moldova, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a reparat Cetatea Neamțului, care ""a stat mulți ani părăsit"". Voievodul a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
la 1622 "Damos Lok", la 1828 și 1851 ca "Dámos", iar la 1913 ca "Erdödámos". Alături de numeroase alte sate din zonă, la 1610 făcea parte din domeniul Șinteului. Între 1620 și 1637, domeniul s-a aflat sub stăpânirea lui Gavrilaș Movilă, apoi a domnitorilor Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan (până la 1660, când cetatea, împreună cu toată zona Bihorului, a fost transformată în pașalâc turcesc). În conscrierea din anul 1719, figurează ca localitate nou populată, care aparține contelui George Banffy. În august 1940
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
și din cauza podgoriei sale care era celebră chiar din secolul XVI). Așezarea a primit numele de Bihar-Diószeg în 1910 ( denumirile mai vechi fiind Diószeg, Ér-Diószeg și Mező-Diószeg ). Denumirea română Diosig, există din anul 1925. Diosig a devenit proprietatea lui Gavrilaș Movilă prin căsătorie, iar Constantin Șerban, voievod român refugiat, a primit-o ulterior ca și gaj. În 1551 Fráter György a discutat aici cu trimișii lui Ferdinand V despre predarea Transilvaniei; conform istoriei, Bocskay István a luptat victorios prima dată cu
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
înguste și joase continuând cu dealuri domoale. Este atestata documentar in anul 1406 cu numele de Bánlak. A fost pe rând proprietatea familiilor Dragffi (1552), a lui Stefan Bocskai (1604), Mihai Imreffi si Elisabeta Zólyomi (1614), posesiune a lui Gavrilas Movila (1623). Istoricul Liviu Borcea avansa ideea ca numele de Bánlaka ("Satul Banului") ar proveni de la faptul ca aici ar fi avut resedinta Ioan, ban de Severin, cel care a primit din partea regelui Ungariei cateva sate de pe Crisul Repede pe la sfarsitul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
-lea. In această perioadă este stăpînit de mai multe familii nobiliare maghiare, de unii principi ai Transilvaniei sau administrat direct de coroana regală. In secolul al XVII-lea stăpâni ai domeniului cu intermitențe, sânt foștii domni ai Țării Românești Gavrilaș Movilă și Constantin Șerban, Gheorghe Ștefan al Moldovei, care, în urma pierderii tronurilor, se retrag aici, datorită legăturilor de prietenie cu principii Transilvaniei . În secolele XVI—XVII, de la prima atestare documentară din 1406 , pe care o cunoaștem (după cercetările de până acum
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
pentru o scurtă perioadă, și principe al Transilvaniei. La 1614 satul apare ca fiind în proprietatea lui Mihai Imreffi și Elisabeta Zolyomi, soția acestuia. După moartea lui Mihai Imreffi, Elisabeta Zolyomi se căsătorește cu fostul domn al Țării Românești, Gavrilaș Movilă, care devine astfel stăpân al Șinteului. În testamentul Elisabetei Zolyomi, din 1623, sânt nominalizate satele care vor intra în proprietatea lui Gavrilaș Movilă. Bălnaca ocupă poziția a 7-a din cele 32 de localități enumerate. Satul Bălnaca, în anul 1652
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
acestuia. După moartea lui Mihai Imreffi, Elisabeta Zolyomi se căsătorește cu fostul domn al Țării Românești, Gavrilaș Movilă, care devine astfel stăpân al Șinteului. În testamentul Elisabetei Zolyomi, din 1623, sânt nominalizate satele care vor intra în proprietatea lui Gavrilaș Movilă. Bălnaca ocupă poziția a 7-a din cele 32 de localități enumerate. Satul Bălnaca, în anul 1652 figurează cu 29 de porți printre satele domeniului Șinteu . De la această dată până la 1694 nu se cunosc alte mențiuni documentare despre sat . Privitor
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
agresive asupra vegetației lemnoase. Multe din alunecările de teren mai vechi au fost reactivate de precipitațiile abundente din anii 1970, 1980, 2006 când s-au înregistrat mai multe inundați locale. La Târlișua se disting alunecări în brazde lenticulare, alunecări în movile, monticule sau glimee, alunecări în trepte și alunecări conplexe. În aceași zona s-a observat că în urma procesului de umectare profundă, au fost afectate straturile de rocă, gresie și marne, producându-se desprinderea unor volume importante de pământ, care au
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
iar la vest cu satul Plevna. Scurt istoric: Primele mențiuni sunt făcute de documentele slavo-române dintre anii 1412-1722 publicate în ,Viața românească” la Iași de către Gh. Ghibănescu. Ele ne prezintă primul act scris în care se amintește că Irimia Vodă Movilă „întărește lui Ionașcu Tolocico și Agafiei cumpărătura ce a fost făcută cu o mie de zloți, Tătărești din jumătate din Lișna de la frații Vărticești”. Documentul este scris de Dumitru din Suceava în anul 1598, luna februarie, ziua 28. Denumirea satului
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
Ripiceni este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Cinghiniia, Lehnești, Movila Ruptă, Popoaia, Râșca, Ripicenii Vechi și Ripiceni (reședința). La Ripiceni s-au descoperit vestigii aparținând culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal ("Homo primigenius").. Datarea
Comuna Ripiceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300921_a_302250]