73,760 matches
-
ironic derizoriu și realist, pe vărul veceurilor acelorași ănchise ăncăperi. Se pare ansa că acum, la sfârșitul mileniului, ănchisorile au devenit nerentabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatura. Pe deasupra, tot mai mulți autori au murit din tutun, din vodca, din amor, simțind că-i părăsesc puterile de a mai lucra an tehnică trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, ăn anii '60, ani ai tinereții lor, poeții născuți an preajma unui război
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și compactă, pe un tărâm ănghetat bântuit de hâite sălbatice, acoperit de zloate murdare sub un cer apăsător și opac de unde "murise ăngerul!" și unde ănsusi daimonul ominiscient se arătă ănspăimântat și urlând. Un apocalips vâscos al ninsorilor dese și al pustiului ghețurilor, nu al arderilor focului, coboară an ultimul volum, ănfrigurând un univers al ororilor și al supliciilor ordonate de o
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
la Poeme ăntr-un vers. Și mai toate scrisorile, chiar uneori și cele cam de serviciu au farmec, culoare, reprezentându-l bine pe literat. Dar, tot agităndu-se, nu și-a ăngrijit sănătatea (suferea de tensiune arterială) și, ăn aprilie 1945, prudent, moare subit de cord, la numai 54 de ani. Soarta a vrut, probabil, să-l scutească de avatarurile inevitabile ale descendentei sale din Brătieni după instalarea comunismului an România. D-na Cornelia Pillat, nora poetului, are meritul de a se fi
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
explicate de Școală D. Gusti -, punctualitate și exigenta (față de altii - cotata azi că "duritate" - și față de sine - apreciată acum că "prostie"), calitate de om inimos (cam cu ironie evaluat, anca din "anii de aur", ca "sufletist")? an locul lor: "Să moară capră vecinului!" (mai nou: "Să moară vecinul!"), da la cap celorlalți, fură cât poți, minți ca să ai succes (din păcate, sí ca să supraviețuiești, sau să te strecori - cum am auzit, cu "minciuni funcționale"), da la o parte pe cei care
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
și exigenta (față de altii - cotata azi că "duritate" - și față de sine - apreciată acum că "prostie"), calitate de om inimos (cam cu ironie evaluat, anca din "anii de aur", ca "sufletist")? an locul lor: "Să moară capră vecinului!" (mai nou: "Să moară vecinul!"), da la cap celorlalți, fură cât poți, minți ca să ai succes (din păcate, sí ca să supraviețuiești, sau să te strecori - cum am auzit, cu "minciuni funcționale"), da la o parte pe cei care te pot concura (deși - sau pentru că
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
au cucerit atenția populației civilizate de pe aproape mai tot globul... Și mereu îmi vine în minte vorba bătrînei pensionare din troleibuzul nu mai știu cît, care îi spunea tristă unei prietene așezată pe aceeasi bancă: "Tu, ai auzit că a murit madam Onedin?!"... Se juca serialul bine cunoscut care a rulat mai bine de doi ani de zile la t.v. La fel ar fi exclamat bătrînă pensionara, probabil, dacă ar fi fost vorba de vreun serial balzacian: "Săracă, verișoară Bette
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
madam Onedin?!"... Se juca serialul bine cunoscut care a rulat mai bine de doi ani de zile la t.v. La fel ar fi exclamat bătrînă pensionara, probabil, dacă ar fi fost vorba de vreun serial balzacian: "Săracă, verișoară Bette, muri, biată de ea..." sau Eugenie Grandet, ori cine stie mai cine... Nu ar fi, așadar, exclus că în viitorul de care vorbim un regizor extraordinar să ofere planetei noastre evoluata dincolo de limitele ei, poate, ceva care sa oglindească, în felul
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
vileag a pseudonimelor literare..." Destui s-au păcălit îngrozitor, judecîndu-l întrutotul eronat: "(Stalin) E uimitor de omenos!" (Romain Rolland - a cărui soție, Maria K., depindea de KGB). Iar alții, cum ar fi mareșalul Uniunii Sovietice, M.N. Tuhacevski, executat în ^37, moare strigînd "Trăiască Stalin!". Ehrenburg recunoaște tardiv: "Dar și la data aceea îmi dădusem seama, însă, ca ordinele de lichidare a vechilor bolșevici sau a comandanților de seamă ai Armatei Roșii pe care ii întîlnisem în Spania, puteau purcede exclusiv de la
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
vizionar. Receptarea unui asemenea text are aceeași importantă. După lectură nu mai pot să rămân același om indiferent, care trăiește la întâmplare. Nici nu mai muncesc, nici nu mă mai distrez. Sunt doar atent fiindcă știu că prin respirația mea mor și se nasc sute și sute de universuri. E tot convenție literară ce am spus?
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
Mircea Mihăieș Știm că șase români au murit asfixiați în cala unui vapor cu destinația Sevilla, unde se îmbarcaseră ilegal, deciși, cu orice preț, să fugă din raiul în prag de N.A.T.O. și U.E. administrat de regimul iliesciano-constantinescian. Nu știm însă câți alți români au ajuns cu
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
chiar în clipa când scriu aceste rânduri, să riște totul pentru a părăsi corabia deja scufundata a unei țări ce navighează cam de multișor fără busola, hărți sau comandant. Cazul tragic al nefericiților de pe "Evangelista III" ne arată că românii mor și pe corăbii ce nu se scufundă, darmite pe cele aflate demult sub apă! În România, tragedia a intrat demult în cotidian. O clasă politică iresponsabilă, dar cupida, nesimțita, dar plină de ifose, incapabilă, dar mimând cu nerușinare competența au
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
politica externă, dar în nici un caz pentru cultura. Aceasta se va întampla mai tarziu. Eu am ales franceză pentru că nu doream să devin nici medic sau avocat, nici chimist sau fizician, deci..." A urmat germană, din motive familiale: tatăl său murise în 1946, dar legătură cu bunicii rămași la Budapesta se păstrase prin scrisori și, cum aceștia știau nemțește, a dorit să comunice cu ei fără intermediar. În adolescență s-a pasionat de filosofia orientala, în special de cultură chineză și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
Z. Ornea Harry Brauner, născut în 1908, făcea parte dintr-o familie cu mulți copii. Că s-a născut cu crăița a demonstrat faptul că, la naștere, fratele său geamăn a murit, iar el, Harry, a rămas în viață. Tatăl său, funcționar la o fabrică de cherestea, practica spiritismul. În 1913 familia Brauner se mută la Viena, de unde se va întoarce doi ani mai tîrziu. Singurul rezultat al acestei tranzitorii transmutații a
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
Ți-am citit cu mare sete și cu multă mirare cartea. Este o carte nebună și adevărată, așa cum ți-a fost viața. Cartea ta nu are nici cap, nici coadă, dar are miez". Mai trăiește opt ani. În martie 1988 moare la București, după ce cu o lună înainte își serbase a optzecea aniversare. Se stinge, astfel, o viață puțin obișnuită, în care tragismul atroce s-a împletit, dizarmonic, cu farmecul pasiunii pentru o disciplină științifică, etnomuzicologia, căreia i s-a dăruit
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
se sprijină într-un alt ev. Transferul pare a le fi afectat virtuțile. Ei devin, prin istoriile scrise de autorul lor, martori ai "istoriei mari". Pe care nu o pot influența, de multe ori căzându-i chiar victima. Vasalie Ona moare după ce refuză să se înscrie în colectivă. Dispariția să capătă dimensiuni simbolice. În urmă contopirii cu pământul pe care-l iubește atât, fiecare parte anatomica se preschimba într-un element al cadrului natural: "Din capul lui Vasalie Ona răsare până la
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
pe pântece îl cotropește un zmeuriș, iar pe spate îl îmbălsămează un afinet. Trupul lui miroase acum a semănătura, a pădure rasă, a oale și ulcele, în vecii vecilor, amin". Grigore Ona, alias Krekor Parabellum, ajuns inspector la Scotland Yard, moare la puțin timp după rezolvarea celebrului caz al Gloanțelor lui Van Moos. Cred că miza acestei povestiri nu este doar parodierea mijloacelor prozei polițiste. Prin apelul la surse livrești în scopul elucidării unor crime misterioase, Gloanțele lui Van Moos amintește
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
am oprit locului, speriat. Birtașul nici nu mă luase în seamă ascultînd zbieretele celor doi ce se țineau de gît scoțînd din piepturile lor voinice un muget colosal, ca de taur înjunghiat și care, cu sîngele colcăind vijelios, da să moară... Auzisem eu destule doine de-ale noastre; dar, nici una nu avea vitalitatea debordanta a cîntării maghiare în care răsună o jale greu de lămurit. Cerul să fi căzut deasupra noastră în acel moment paroxistic, si nu m-aș fi mirat
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
aminteam și în articolele din numerele trecute, stagiunea 1999-2000 a început. Teatrele din București și din țara își anunță, rînd pe rînd, premierele. Așa se face că de curînd și Theatrum Mundi și-a invitat publicul la premiera Don Juan moare că toți ceilalți de Teodor Mazilu, în regia tinerei Alice Barb, spectacol găzduit de Teatrul Național din București, la Sala Atelier. Piesele lui Teodor Mazilu au oferit de-a lungul timpului șansă regizorilor de a crea momente spectacologice de referință
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
toate planurile iar lucrul i se datorează tinerei regizoare Alice Barb. Opțiunea ei pentru un spectacol curat, echilibrat, construit fin în atmosferă comicului de limbaj tipic Mazilu, amplificînd dezinvoltura textului, s-a dovedit a fi una serioasă, profundă. Don Juan moare că toți ceilalți nu este o comedie clasică. În piesa simți amarul vieții, presiunea șabloanelor, mentalităților și mai ales a prejudecăților. La început lucrurile par clare, convenționale - amorurile paralele cu Maria-Magdalena și Maria Antoaneta - pentru a ieși, treptat, din închistarea
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
Marius Gâlea în rolul Gardianului. Corectă în evoluția de tip parodic este Maria Jughietu în convertita Maria-Magdalena spre deosebire de Claudia Negroiu, neverosimila și stridenta în Maria Antoaneta, comicul de situație izbutind doar datorită soluțiilor regizorale. Alegerea lui Alice Barb, Don Juan moare că toți ceilalți de Teodor Mazilu, susținută de directorul Ion Cocora de la Theatrum Mundi, mi se pare nu numai inspirată, ci și argumentata regizoral și artistic pînă la capăt. Este o montare elegantă, subtilă care invită reverențios în lumea lui
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
care invită reverențios în lumea lui Mazilu. Un suport, un fel de captatio benevolensis este și caietul-program, bogată sursă de informație, emoționant prin inedite și felul în care a strîns voci de dramaturgi și de regizori. Theatrum Mundi: Don Juan moare că toți ceilalți de Teodor Mazilu. Regie, scenariu, decor, ilustrație muzicală: Alice Barb. Costume: Oana Botez. Distribuția: Viorel Comănici, Maria Jughietu, Claudia Negroiu/Gabriela Butuc, Marius Gâlea, contra tenorul Romeo Văsuț.
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
da seama de "prețuirea" și "grijă" ce li se acordă din partea "celei mai înaintate societăți din lume": în 1941, din cei aproximativ 2500 de membri ai Uniunii Scriitorilor, 1050 au fost trimiși pe front, în linia întîi, unde 204 au murit chiar în primele luni de război. În continuare, Mihai Zamfir trece în revistă cîteva aspecte ale "producției artistice" totalitare. Simplitatea neoclasica, prin care se urmăreau nu doar "pioase deziderate pedagogice", ci și țeluri de proslăvire a dictatorilor și de înjosire
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
tabere opuse a complementare, ne asigură politologul a la bufet se vor înțelege destul de bine aleșii noștri, cei ce au grijă că veniturile lor să nu fie mici, iar ale noastre mari. Nu e supărare, de câștig mic n-a murit încă nimeni și a curios, dar tot pe atât de adevărat a nici de cel mai exorbitant câștig. Poate unde intervine statistică, dând fiecăruia juma-juma. Biblic, cei care au vor mai avea, cu ceva în plus, luat de la cei ce
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
avea clienții lui. Ei, șintr-una din zile mă îndreptam spre Mori. Ați auzit de Mori? Nils: Nu. De unde dracu să fi auzit? Paul: Mori e o mică localitate, nu departe de Napoli. De-aici și dictonul: „Vedi Napoli e, poi Mori”, nu muori, care nu-nseamnă deci „Să vezi Napoli și pe urmă să mori” ceea ce ar fi o chestie cât se poate de tâmpită, de ce, adică, să mori, când e unul din cele mai frumoase locuri de pe pământ ci înseamnă
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]