2,953 matches
-
Iartă-mă, dragă, să nu uit, aud iar vocea lui mami. Mă întreba Janice: cum vrei să fie împăturite șervețelele? Mitră de episcop sau lebădă? Înhaț telefonul cât ai clipi. — Mami, te rog frumos, hai să vorbim mai încolo. Am musafiri! — Te rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe bune, și dacă le faci lebădă, cât o să rămână așa? Două secunde, cel mult! — Becky! exclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu fanatism până la exces și până la scandal dacă va trebui” <endnote id="(718)"/>. Scriind În 1940 despre „bunăvoința și toleranța noastră” față de „evreime”, Nicolae Iorga ajungea și el la concluzia că „români- mea” ar fi „de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori” <endnote id="(391)"/>. Tot el scria În 1938 că, pentru români, evreii sunt „cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru Iorga, „românimea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
norocos, indiferent de identitatea sa etnică. Iată cum sună unele superstiții din Moldova și Bucovina : „Multă băgare de samă se dă străinilor cari vor intra Întâi În ogradă [În ajunul Crăciunului]” <endnote id="(491, p. 281)"/>, „Cum ți-a fi musafirul de ziua de Sf. Vasile [= 1 ianuarie], bogat ori sărac, așa vei fi cu Îndestulare ori cu lipsă, tot anul” <endnote id="(137, p. 215)"/> sau „Când ț-a intra În casă [la Începutul săptămânii] un om cu noroc, Îți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mergem să luăm masa de seară. O nouă reședință „Mâine mai vin trei voluntare, și ele din Anglia și stau o săptămână” anunță Alfonso cu seninătate a doua zi. Sandra se întreabă unde va dormi toată lumea (între timp coliba pentru musafiri fusese terminată și eu dormeam acolo pe un pătuc de lemn. Trei oameni s ar fi putut înghesui dar, în nici un caz, nu ar fi încăput patru persoane). Poate ar fi trebuit să ne gândim la asta înainte de a accepta
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să dorm eu la tine în cabinet? Alfonso și Sandra mă privesc într-o liniște consternată, apoi Alfonso îmi zice că nu e sigur că pot să dorm acolo. Păi de ce, nu am mai dormit singură și în coliba de musafiri și nu am pățit nimic? „Știi, în cabinetul meu e altceva. Acolo tratez oameni și acolo sunt spiritele care mă ajuta în muncă...” „Oricum, sunt spirite bune” adăugă Sandra. Și, oricum, ar trebui să mă cunoască de acum, adaug eu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că de fapt nu m-am simțit complet singură în colibă (?!) și chiar că m-au trecut ceva fiori din când în când. După dezbateri îndelungi referitor la cine doarme unde, Sandra cu Alfonso concluzionează că veranda de la coliba pentru musafiri ar putea fi împrejmuită de pereți, astfel încât să rezulte o altă cameră în care să pot dormi eu. Zis și făcut. Mergem cu toții la târg în căutarea materialului de construcție, îngrămădiți în camioneta antică a lui Pere. În spate, eu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ea numai sfinți! Și n-a fost așa. Am suferit mari dezamăgiri, în mod deosebit, de la cei mai apropiați frați ai mei.” Personal am fost indignat, spunându-mi: „Cum poate un pastor să spună așa ceva în plină biserică și cu musafiri în ea? Chiar dacă a trăit acele momente, de ce le mai spune și altora? Așa încurajează el pe enoriași?” Dar timpul a trecut și în aceeași comunitate mi s-a întâmplat și mie la fel. A doua oară a fost când
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vin cu amândouă mâinile. I-o dădu lui Ghiță s-o ducă el în odaie iar el merse în chiler să caute ceva , care să meargă cu un pahar de vin. A luat nuci, pîine și sare și reveni la musafiri. în lipsa celor doi, moș Negruș privi cu atenție la fotografiile de familie puse pe pereți și prubului din ochi ce zestre o aștepta pe Emilia. Venind Costache și Ghiță de pe la treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Marie, adu matale un pește din cutie și te rog să-l termini de curățat pe ista început de mine. Maria era tot supărată pe cei din familia Ciotacu după câte necazuri le pricinuiseră dar se supuse voinței lui Zoița, musafirul ei, și alese un pește mare pe care il duse lui Zoița. Marița se miră în sinea ei când a văzut ce pește mare și frumos i-a ales și se gândi că anume a făcut cumnată-sa așa, ca
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
drumul fără a fi mișcat de talentul interpretativ al lui Gheorghiță, a coborât după dealul Morilor, nemailuminând nici măcar dealul Măgurei. Se lăsase seara de-a binelea și toți începuseră să se gândească la odihnă după o zi atât de plină. Musafirilor li s-au pregătit paturile în camera din jos iar ceilalți își aveau locurile lor obișnuite. Fiind vară, la țară oamenii mai dorm și pe prispa caselor, având parte de răcoarea nopții. în grădina din fața casei, sub un păr ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
noi te căutam, spuse domnul Obreja. Am venit să stăm puțin de vorbă, ai timp ? - Bună-ziua domnilor profesori! Bine v-am găsit. De fapt ar trebui să vă spun și eu dumnevoastră tot bine ați venit, că sunt acum și musafir și gazdă. Mamaie, cred că ar trebui să mergem cu toții în casă; - Așa-i, du-i tu pe dumnealor în odaia de din jos, că vin și eu îndată; Mergând prin casă sprijinit într-un baston special adus de fiul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Acum lumea de la noi știe și de succesele obținute de dumneata pe front. Ai decorații, însemne de luptă încât lumea, tineretul în special, te privește cu multă simpatie. între timp Maria adusese cănile cu lapte cald și le așeză în fața musafirilor, invitându-i să servească. - Apoi domnule învățător Obreja și domnule profesor Averescu, pentru mine care v-am fost elev, îmi vine greu să vă explic toate planurile și toate manevrele nemților și rușilor. Noi militarii cu grade de subofițeri, am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cred eu. Credința mea este ca și a dumnevoastră că Dumnezeu decide în final. S-au văzut multe schimbări, ca și gândurile omului. Le vom vedea pe toate dacă vom trăi. Maria nu i-a văzut bine la față pe musafiri când au venit. Dar la plecare i s-a părut că învățătorul Obreja era mai alb ca de obicei, iar inspectorul Averescu, mult mai brunet de cât era în realitate. * - Mihai, să revenim la vorba ce o aveam înainte de a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au venit. Dar la plecare i s-a părut că învățătorul Obreja era mai alb ca de obicei, iar inspectorul Averescu, mult mai brunet de cât era în realitate. * - Mihai, să revenim la vorba ce o aveam înainte de a veni musafirii care abia au plecat. Taică-tu vorbește mai greu acum ca mai înainte. Nu are cum să-ți spună toate gândurile noastre. ți le voi spune eu. Noi am discutat în mai multe nopți de nesomn, de veghe, tot ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ascultau în tăcere bubuiturile slabe ce se auzeau în depărtare iar moș Lisandru rupse tăcerea : − știți ce-am auzit eu, măi oameni buni? Cică rușii au rupt frontul la Iași și în câteva zile s-ar putea să-i avem musafiri nepoftiți; − Vai de mine, bădie Lisandre, și o spui așa de liniștit de parcă i-ai aștepta, zise Maria; − Nu că-i aștept, tu Marie, că nu mi-s dragi; pe Ion al meu l-au trimis cu ceilalți premilitari prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
apărut lumini puternice pe drumul ce vine dinspre Gârceni și Dumbrăveni, căruia localnicii îi spun „drumul de la Dealul Crucii”. Casa noastră fiind cu fața spre acel deal, era luminată de se puteau număra și furnicile de pe prispă. „Da, iștia sunt musafirii nepoftiți”, gângăvi tata iar mama se gândea dacă nu intră în noaptea asta și în sat. Dar coloanele militare au intrat numai până la răscrucea drumului ce vine dinspre Trohan, la plopul cel bătrân din fața școlii. Săndel își amintește de dimineața
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o zi înainte, deveniseră acum aliații noștri. „îmi era totuși teamă, mă uitam din capul uliței cum mergeau doi câte doi cu pistoalele automate pregătite de tragere și dacă vedeau vreo babă ce ieșise în drum, curioasă să privească la „musafiri”, o întrebau pe rusește «nemeț iesti»? și când aceasta clătina din cap în semn că nu sunt nemți, își continuau drumul, ca să se convingă că nu-i așteaptă vreun soldat dușman. și-au instalat bucătării de campanie în grădina nașului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
imediate. Facem apoi o vizită la Sibiu și la complexul din „Dumbrava Sibiului”, am vizitat Rășinarii cu acei gospodari respectabili care parcă veneau de pe Columna lui Traian. Mai mult încă, am făcut o vizită în satul Poplaca din vecinătate, fiind musafiri ai fostului meu profesor de desen din anii anteriori. În acest fel mi-am încărcat sufletul cu frumusețile întâlnite. Revenim la Cârțișoara și ne plimbăm cunoscând alte locuri și alți și alți localnici. Tatăl lui Nicu, gazda mea, lucra sub
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care nu mă văzuse de șase ani. Gospodărie frumoasă, oameni vrednici și muncitori, belșug de grâne în gospodărie! Îi spun motivul adevărat al vizitei, precum că foamea m-a pornit la drum. Omul îmi spune că trei zile voi fi musafirul lui drag și abia după aceea să discutăm și despre aprovizionare. Zilele trec, cumpăr doi saci de grâu și altul de porumb și plec spre casă. Îl întreb dacă ar putea să mi mai vândă și alte cantități, deoarece încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din toată țara. Apoi am revenit acasă, dar cu teamă. Afurisită situație mai era pe atunci, când neîncrederea în oameni era politica generală a orânduirii comuniste ce se întărea în detrimentul vârfurilor noastre politice și intelectuale. În vară am din nou musafiri dragi, dar parcă nu mai era aceeași dispoziție din vara trecută. Ne simțeam tot mai mult supravegheați, suspectați! Intrăm în anul școlar 1949-1950. Directorul nou instalat terorizează cadrele și întocmește dosare pe care știe unde să le trimită. Parcă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acum merg liniștiți și salută în dreapta și în stânga, înseamnă că s-a schimbat ceva în școală și în satul nostru!” Lumea satului vedea și aprecia munca noastră educativă. Ce bine am făcut că nu i am părăsit! În vară, avem musafiri din partea rudelor soției. Ai mei aveau treburile lor. Cumnata, cea care ne chemase la București, a stat trei săptămâni în acest loc patriarhal și s-a convins că am fost de folos oamenilor, care credeau în noi! Uitasem neplăcerile de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă cunoască personal. Găsește în școală doar un copil care păzea ghiozdanele școlarilor plecați la o lecție de aritmetică privitor la metrul de lungime, cu măsurători pe teren, nu prea departe de școală. Elevul închide ușa școlii și conduce pe musafir la lecția din teren, fapt care întărea concluzia de seriozitate și profesionalism din partea noastră. Președintele sindicatului îi spune soției că ar vrea să ne aducă la Bârlad și dacă acceptăm... Cum să nu? Făcusem redresarea acestei școli, planul fixat de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de cinste, adevăr, dreptate și relații de bună înțelegere și pace între oameni! Personal nu mai aveam grijile, frământările și tracasările de până mai ieri, relaxat aveam mai mult soare și voie bună în viață! În vară am avut numeroși musafiri din familia numeroasă a soției. Ai mei, fiind mai aproape, veneau, ne vedeau și plecau la rostul lor. Era tare plăcut în casa noastră, căreia i-am făcut unele îmbunătățiri pentru sporirea confortului nostru și al acelora care ne treceau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
1 din incinta fostului Liceu de fete „Iorgu Radu”. Mai bine de atât nici că se putea! Mă aflam la câteva sute de metri de casă, într-un colectiv numeros și bun. De la etaj, în timpul lecțiilor, vedeam casa și eventualii musafiri. Nimic deosebit pe linie profesională. Fiica noastră parcurge ultimul an de liceu la Complex, cu rezultate foarte bune. În vară, participă la un concurs „Drumeții veseli”, câștigă concursul fiind premiată cu o bicicletă, apoi merge la București, la concursul final
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dreptate organele de partid vinovate, indicând persoanele aflate în spatele acestei oribile înscenări. Arăt soției memoriul, citesc unele pasaje și direct cu el la poștă! Acum eram mai liniștit. La sfârșitul lui iulie, în plină vacanță, am iar casa plină de musafiri și când să ne așezăm la masă, sosește portarul de la Comitetul orășenesc de partid cu rugămintea să-l urmez imediat la Comitet, fiindcă a venit un tovarăș de la C.C. al P.C.R. pentru problema reclamată de mine. Îl invit pe un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]