4,723 matches
-
disperarea, fiecare în felul său, și o trimiteau pe Ziglinde înapoi în bancă. Vuia era mărunțel, iar când se ridica la oră ca să spună ceva, cei din ultimele rânduri nu știau dacă stă în picioare ori așezat. În rest era mut, la fel ca Ziglinde și avcea același zâmbet șovăitor. Nu puteai ști niciodată dacă până la urmă avea să scoată vreo vorbă sau nu și dacă trebuia să mai aștepți ori să-l întrerupi. „Cu unii ca tine, în veci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
una din colegele dumneavoastră și alte lucruri din astea. Sunt convins că a fost cineva care dorește să vă distrugă căsnicia. Deci fiți cu băgare de seamă când ajungeți acasă și adoptați o atitudine rezonabilă.» Bărbatul a devenit pe loc mut ca un pește și blând ca un mielușel. Când am coborât în gară, nu mai contenea cu mulțumirile, zicând că i-am salvat căsnicia și că ar trebui să existe mai mulți bărbați asemenea mie. Când am ajuns împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în dezordine, privirea îngrijorată și cercuri negre în jurul ochilor de la machiajul întins, de parcă aș fi primit un pumn în față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie. La clinică suntem primiți cu o indiferență mută, teancul de hârtii de pe pat vorbește de la sine, o asistentă frumoasă ne conduce în salon, cu politețea unei cameriste de hotel întipărită pe față, iar eu sunt surprinsă să văd în cadrul ușii un polițist adormit, căscând fără întrerupere. Privesc în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui a început să se albească, firicele de praf îl acoperă, parcă ar fi un exponat de muzeu care nu are vizitatori, doar Noga îi mai aruncă o privire când se întoarce după-amiaza de la școală, flămândă și îngrijorată, o privire mută, de parcă ar vrea să se asigure că încă mai e acolo, culcat pe spate, cu ochii deschiși, cu privirea ațintită înainte. Trupul său lung se micșorase, umerii i se adunaseră, părea că se apropie cu fiecare zi ce trece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și cu siguranță nu va mai dori să primească pe nimeni altcineva după aceea, număr pașii femeii, plină de resentimente, o conduc în salon, unde se plimbă cu pași muți printre fotolii până când copila adoarme pe umărul ei, o pune în coș, după care mă întreabă pe un ton plin de o autoritate surprinzătoare, care este problema? Problema este acolo, îi arăt eu cu degetul către ușa închisă, de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
siguranță, undeva pe fundul genții, nu pot fugi pe scări după el, să îl trag înapoi în casă după mine, așa cum făceam adesea în timpul certurilor noastre, ies repede pe terasă, aștept o secundă, încerc să strig, însă numai o șoaptă mută îmi iese din gât, așteaptă puțin, nu ți-am spus cel mai important lucru. El dispare deja înghițit de drum, înalt și încăpățânat, cu rucsacul uriaș în spate, asemenea unui turist neobosit, peste câteva clipe nu îl voi mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fața lui, deși eu ar trebui să îl pot ajuta pe el, mă grăbesc să schimb tonul cu unul mult mai oficial, doream să discutăm despre această situație, eu sunt aceea care o are în grijă pe Yael, el suspină mut, ce se va întâmpla dacă refuză, dar apoi spune, OK, fără Hava, vin bucuros să discutăm despre această situație. Când anume, întreb eu timid, iar el răspunde, ești liberă în după-amiaza aceasta, și eu confirm imediat, da, doar asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trăi? În general nu ne prea vorbim, deja s-au spus atât de multe cuvinte, trebuie lăsate să se scufunde înainte de a arunca și alte pietre în apă, iar noi suntem satisfăcute de ceea ce ia ființă între noi, o camaraderie mută, liniștitoare, ea știe exact de ce am eu nevoie acum, iar eu știu de ce are nevoie ea și trăim ghidate de acest lucru, nu cu inima strânsă, nu aruncându-ne în flăcări, așa cum obișnuiam, ci stând lângă focul cel mare, ferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a mișcat deloc. Arăta ca un animal mic ce ieșise din cuib, atras de lumina lunii. Datorită ei, buzele se conturau chiar exagerat. Părea o umbră vulnerabilă ce vibra cu fiecare bătaie a inimii, de parcă voia să șoptească întunericului cuvinte mute. Îmi înghițeam saliva în speranța că-mi domolesc setea, dar sunetele pe care le scoteam răsunau incredibil de tare în tăcerea desăvârșită a nopții. Ca și când sunetele ar fi constituit semnalul, Naoko s-a ridicat și a venit la capul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fostul iubit/ă? Sunteți depășiți de situație? Lăsați un mesaj la Rebecca - exesanonymous@hotmail.com pentru a participa la întâlnirile Ex-ilor Anonimi. Veți putea discuta cu persoane care au probleme asemănătoare și vă înțeleg. Nu mai stați pe gânduri!“ Sunt mută de uimire, dar și de furie. Am creat adresa asta de mail ca să nu ai de-a face cu toți ciudații care vor să afle unde stai sau unde lucrezi. Te va ajuta să-i ții la distanță pe demenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă duc în dormitor, mă așez în fața fotografiei uriașe a lui Patrick și încerc să rememorez toate clipele frumoase pe care le-am petrecut în Portugalia. Îmi vin în minte numai amintiri neplăcute. Când ieșeam cu prietenii mei, el stătea mut și neclintit și refuza să se simtă măcar cât de cât bine. Mereu ne uitam la filmele lui preferate. Îl sunam de multe ori la New York și-mi răspundea robotul. Când luam masa cu familia lui, mă simțeam ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de Adynata, și pe cele ale imposibilității ei. Iată de ce avem Morfematica Limbajului Morse, Istoria Agriculturii Antarctice, Istoria Picturii din Insula Paștelui, Literatura Sumeriană Contemporană, Instituții de Docimologie Montessoriană, Filatelie Asiro-Babiloniană, Tehnologia Roții În Imperiile Precolumbiene, Iconologia Braille, Fonetica Filmului Mut...” „Ce-ați zice de Psihologia Mulțimilor În Sahara?” „Bun”, zise Belbo. „Bun”, zise Diotallevi cu convingere. „Dumneata ai putea colabora. Tinerelul are stofă, nu-i așa, Jacopo?” „Da, l-am mirosit imediat. Ieri-seară a construit niște raționamente stupide cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își oprește marșul aici și încet, numai urechi, se lasă pe vine cu armele în față, pe pământ. Metalul e atât de mut încât limbile lunii par că plescăie printre ierburi. Mai întâi își înmoaie degetul în gură și-l ridică deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer izbea o țintă nevăzută. Omul revoltat încremenise în timpul unei explozii de viață; se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră, consemnul lui Harpocrate nu durează prea mult. Zece, poate maxim douăsprezece secunde. Apoi, Dănuț rupe praporul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și se uită și dumnealui, inexpresiv, cum oaspeții, îndrumați de către Poet, iau pe brațe corpurile-delicte, ridicate de la muzeu pentru a fi fotografiate, numerotate și menționate pe proces-verbal constatator, înfundându-le precipitați, pe post de șrapnele, în gura largă a șemineului. Mut, polițistul se urnește la rând, mătăhălos ca un marangoz, deschide unul dintre fișete și răstoarnă de-a valma, peste spadă, scut și peste coif, tot arsenalul de pistoale și de muniție, din dotarea Secției. După care, din spatele fișetelor, ridică o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam pieziș, într-un colț al acesteia. El este prietenul nostru..., Uriel, îl prezintă Poetul, scurt, pe Înger. (Serios? Da' de vorbit, le și vorbește, prietenu'? Sau e mut? înțepase Șobolanul). Chemată adineauri atât de gentil, de către iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era și firesc, la alfabetul limbii poporului ales. Întâi, am împărțit grupul de patru cifre, din josul gravurii neamțului, pe principiul maximei economii. Astfel, cifra unu, constituie conotația numerică a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și înrudite cum sunt araba, aramaica, limba lui Hristos și derivata ei, ebraica sunt relative, cât privește notarea vocalelor. Mai departe, avem cifra șase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii, ceasul de pe masă îmi arată imperativ ora 7,00. Trebuie să mă ridic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai potolit: ― Măcar dreptul de-a ne tângui între noi să ni-l păstrăm, că altfel... Ce zici, frate Petre? Întrebarea o puse militarului care, în colțul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri, ședea cu șapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatră! Surprins de întrebare, făcu un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eventualitate. De ce să se expuie de prisos el, care, în fond, e un biet proletar aflat în situația dramatică de-a fi urât de niște oameni la fel de săraci și de oropsiți? Leonte Bumbu, urmând pe Miron, îi făcu o întrebare mută: "nu vii?" Mut răspunse și Isbă-șescu: "nu". Apariția bătrânului Miron Iuga în cerdac stinse subit toate glasurile. Câteva căciuli și pălării se ridicară instinctiv. În marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se expuie de prisos el, care, în fond, e un biet proletar aflat în situația dramatică de-a fi urât de niște oameni la fel de săraci și de oropsiți? Leonte Bumbu, urmând pe Miron, îi făcu o întrebare mută: "nu vii?" Mut răspunse și Isbă-șescu: "nu". Apariția bătrânului Miron Iuga în cerdac stinse subit toate glasurile. Câteva căciuli și pălării se ridicară instinctiv. În marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii au cuprins toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că pământul i-a cules pe toți! își zicea Titu Herdelea cu o strângere de inimă. Și când te gândești că, în cele din urmă, toate străduințele noastre tot aici sunt sortite să sfîrșească!" Vreo zece țărani asudau cu lopețile, muți, gâfâind. Primarul Pravilă îi zorea mereu, speriat, parcă palmele primite de la maior I-ar fi zăpăcit cu desăvârșire. ― Câți au fost, primarule? întrebă Titu când văzu că pământul i-a înghițit pe toți. ― Patruzeci și șase, domnule, împreună cu Trifon și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore însă continuă liniștit: ― Am început și am terminat semănăturile de primăvară!... Oamenii s-au întors la ogoare, parcă episodul răzvrătirii ar fi fost un vis urât. S-au reluat muncile cu mai multă râvnă, cu un fel de desperare mută... Din nenorocire, aproape un sfert dintre țărani sunt închiși pe la Pitești. Toate beciurile orașului s-au transformat în temnițe. Noi nu învățăm nimic din nici o nenorocire... Fără să-ți mai spun că lipsa atâtor brațe, în împrejurările astea, e și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]