9,132 matches
-
sancționate de organe speciale conform unor modalități expres stabilite. A admite însă că modalitatea de aplicare a sancțiunii ar fi singurul sau cel mai important element de diferențiere între normele juridice și celelalte norme sociale ar însemna să li se nege normelor dreptului existența unei particularități specifice, ce nu se întâlnește la celelalte norme, și anume caracterul juridicității. Indiferent de sancțiunile pe care se sprijină, indiferent de faptul că dreptul este respectat adeseori datorită tendinței individuale de a evita adversitatea mediului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
donație. Odată ce a făcut darul, trecătorul nu mai poate cere restituirea obiectului donat. Așadar, un raport juridic ia naștere din momentul în care intenția unei persoane s-a exteriorizat în contactul material cu o altă persoană.98 Nimeni nu poate nega faptul că acțiunea morală se află în strânsă legătură cu individul, ea având ca sursă un impuls intern, materializat ulterior într-un act individual, în timp ce dreptul este impus întotdeauna din exterior și ține de domeniul impersonalului. Această distincție exterior-interior, spune
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să ajungem la o înțelegere, în sensul unei convergențe a sentimentelor, asupra caracterului unei persoane. Noi toți aprobăm sau dezaprobăm anumite caracteristici, iar ca rezultat ajungem să împărtășim același ideal al caracterului bun142. Bernard Williams, la fel ca și Hume, neagă orice formă de realism și susține că moralitatea își are rădăcinile în dispozițiile umane. Dacă la Hume aceste dispoziții sunt naturale, în schimb la Williams acestea sunt cultivate doar trăind într-o societate. Potrivit lui Williams, valorile și credințele oamenilor formează
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de acestea este inutilă. Din această clasă nu fac parte teoriile care susțin înlocuirea pedepsei cu programe pedagogice sau terapeutice, nici cele reformatoare care propun înlocuirea pedepsei închisorii cu pedepse care produc mai puțină suferință, cum sunt amenzile penale. Aboliționismul neagă orice justificare a pedepsei, nerecunoscând niciun drept al statului de a interveni prin aplicare unor sancțiuni. Primele idei se găsesc în gândirea iusnaturalistă și evocă societatea primitivă de dinainte de apariția normelor juridice. Mai târziu, ideile aboliționiste au fost vehiculate de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pe respectarea demnității umane și pe excluderea oricăror considerente utilitariste care transformă omul într-un mijloc în realizarea binelui social, pentru Hegel caracterul retributiv al pedepsei se justifică prin necesitatea restabilirii "voinței generale", reprezentată de ordinea juridică, ce a fost negată prin "voința specială" a delincventului. "Abolirea crimei este mai întâi, în această sferă a dreptului nemijlocit, răzbunare, care este justă potrivit conținutului, întrucât ea este răsplată. Dar potrivit formei, ea este acțiunea unei voințe subiective care în orice lezare întâmplată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de a aduce lucrurile în starea de dinaintea delictului 110. Prin urmare, pedeapsa este justificată prin consecințele sale, adică prin înlăturarea efectelor negative pe care delictul le-a avut pentru victimă și pentru societate în general. Dar Hegel, ca și Kant, neagă pedepsei orice fel de justificare consecințialistă susținând că perspectiva utilitaristă presupune adoptarea unei atitudini imorale cu privire la pedeapsă, atât față de delincvent, cât și față de potențialii infractori. Astfel, referitor la teoria prevenției, Hegel consideră că amenințarea cu aplicarea pedepsei nu este îndreptățită
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
noastră, încercarea de a respinge sau de a da la o parte teoria prevenției nu poate fi făcută fără a ne expune la un oarecare risc. Perceperea omului ca o creatură orientată înspre valori are rădăcini adânci. Bineînțeles nu putem nega că omul face alegeri. Dacă acest lucru este adevărat, pare rezonabil să presupunem, de asemenea, că el cântărește, corect sau incorect, consecințele comportamentului său. Iar acest lucru nu se aplică și în cazul alegerii de a încălca sau nu încălca
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
morali, ca scop în sine nu ca mijloc și trebuie să le recunoaștem dreptul la pedeapsă. Acesta este, într-adevăr un drept ciudat, pe care chiar susținătorii lui îl găsesc dificil de recunoscut, pentru că infractorul ar fi primul care ar nega existența unui asemenea drept. Într-un sens strict, din această perspectivă, renașterea morală a făptuitorului ar fi singurul lucru de care trebuie să se țină seama atunci când se pune problema dacă și cum ar trebui acesta pedepsit 153. A. M. Quinton
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nevinovăției, iertării sau grațierii. Retributiviștii susțin că suferința reprimă ipso facto răul în sine și eliberează binele, ceea ce este contrariul a ceea ce se întâmplă în marea majoritate a cazurilor. Dar dacă pedeapsa nu intenționează să măsoare, să echilibreze ori să nege răul moral atunci toate acestea sunt în afara subiectului. De aici rezultă în continuare și dificultatea reconcilierii pedepsei cu regretul și iertarea. Regretul este reacția morală legată de răul moral, iar pedeapsa adăugată regretului este un rău care nu este necesar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
actul moral autentic trebuie să rămână pur individual 2. În epoci diferite, teoriile care au dezbătut relația dintre aceste două domenii au variat de la un pol în care dreptul era identificat cu morala la un altul în care i se neagă moralei orice influență asupra dreptului. În ceea ce privește elementele pe care cele două domenii le au în comun, a fost deseori remarcată existența unui vocabular comun utilizat de drept și morală, precum și prezența anumitor cerințe fundamentale de ordin moral în toate sistemele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
al XVII-lea (circa 1651) de Lodowicke Muggleton (un croitor, 1609-1698) și John Reeve (vărul sau), care pretindeau că sînt cei "doi martori" ai Apocalipsei (11, 3-6) care vor prooroci 1260 de zile, vor fi uciși și vor învia; ei negau doctrina trinitara și afirmau că materia era eternă, iar rațiunea creația diavolului. Există o controversă privind apartenența părinților lui Blake la Biserică Swedenborgiană: reputatul critic David V. Erdman conchide că familia lui Blake nu a fost swedenborgiană pe cînd acesta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cursul acestui incident Blake l-ar fi atacat, ar fi strigat: "La naiba cu Regele" ("Damn the King"); și ar fi rostit cuvinte sedițioase, calificînd armata și poporul drept "sclavi", pe care Napoleon i-ar putea lesne cuceri. Blake a negat aceste acuzații, dar a fost silit să apară ulterior la tribunal. La 19 septembrie soții Blake pleacă din Felpham și se întorc la Londra, la adresa 17 South Molton Street. Vor rămîne în centrul Londrei pentru tot restul vieții. *1803 În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de non-manifestare. Mikael este polul pozitiv, constructiv, ține de ființă. Samael este incompatibil cu Ființă, el distruge Creația, este reflex al "determinațiunilor negative" care prin definitie nu se pot manifesta, dar pe un plan inferior au un reflex: forță care neagă, forța satanica 161. Samael neagă pe Mikael că Lumina, care îl respinge pe primul la marginea Cosmosului spre Materia Primă (Prakriti, care este existențiala, nu intelectuală, materie indistincta, foarte aproape de concepția lui Plotin despre materia absolut necalificata, posibilitate latentă și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pozitiv, constructiv, ține de ființă. Samael este incompatibil cu Ființă, el distruge Creația, este reflex al "determinațiunilor negative" care prin definitie nu se pot manifesta, dar pe un plan inferior au un reflex: forță care neagă, forța satanica 161. Samael neagă pe Mikael că Lumina, care îl respinge pe primul la marginea Cosmosului spre Materia Primă (Prakriti, care este existențiala, nu intelectuală, materie indistincta, foarte aproape de concepția lui Plotin despre materia absolut necalificata, posibilitate latentă și eternă, existentă lipsită de substanță
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spirit de viziunile viitorului pe care tot el le formă înaintea propriilor ochi în "golul ne-ntocmit" (Vala, ÎI, 294). Viitorul este, deci, un vid potențial și haotic de energii germinale conștiințiale ce poate fi mîntuit prin "trăirea în clipa", "care neagă toate limitațiunile noastre" (cum se exprimă Lovinescu în Jurnal alchimic, p. 72). Tocmai acest lucru nu îl face Urizen, care contemplă trecutul și este îngrozit de viitor. Lovinescu explica această "trăire în clipa": ea înseamnă "să ne naștem în fiecare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unic scop "descoperirea gândurilor privind Absolutul"21. Geneza și existența unei filosofii sunt imposibile în sine, iar căutarea surselor, influențelor, premiselor ei constituie o întreprindere firească în vederea încadrării sale în istoria și sistematica filosofiei. Continuitatea gândului filosofic nu poate fi negată, cel puțin din punct de vedere formal, căci există o formulă epistemică proprie filosofiei, apoi chiar o formulă atitudinal-noetică specifică acesteia. Dar trebuie afirmată și discontinuitatea întreprinderilor filosofice, căci teoriile, sistemele, ideile, în conținutul lor, sunt altele, cu fiecare moment
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care, originar, nu admite, în el însuși, variații, particularizări, determinații specificatoare etc., dar care tocmai pentru aceasta este ceva), deși esența este de regulă asimilată universalului în construcțiile ontologice. Altfel spus, conceptul antropologiei filosofice cuprinde ca notă gândul despre omul-în-ființa-sa negat într-un mod indirect, prin postularea esenței lui, adică prin "concentrarea" sa într-un atribut (diferență sau propriu) cu rol de specificare (de integrare, ca specie, într-un gen). Faptul acesta este valabil și pentru încercările antropologice anterioare construcției modelului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un "om" diferit de al celuilalt. Potrivit modelului construit de Heidegger, ocultarea "subiectului" discursului, mai bine-zis, a celui care poate pune întrebarea despre ființă (în fond, a Dasein-ului) înseamnă rătăcirea discursului însuși. Acest mesaj heideggerian menține trează reflecția (auto-reflecția), dar neagă rostul oricărui "umanism" care întrupează un model de antropologie filosofică; și aceasta, poate pentru că un asemenea model pornește de la o negare a omului (în termenii de aici, de la concentrarea lui într-o determinație, o însușire specifică) și sfârșește în idolatria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însăși posibilă datorită altei "idei": aceea despre unitatea subiectului, care pretinde "conștiința de sine".82 Prin ultimul gând ne-am apropiat de "problema omului" sau de aspectul antropologic al "principiului finalității". Spuneam mai devreme că prin extinderea finalității nu este negat omul ca mod de a fi; dimpotrivă, tocmai astfel acesta capătă un statut ferm de "existență determinată" în lumea fenomenală. E drept, avem de-a face cu pierderea de sine a omului (tocmai un principiu al său fiind extins asupra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unui principiu (finalitatea) care-i determină atributul său esențial: faptul de a fi scop final al existenței lumii; de aici legătura structurii formale a conceptului kantian al finalității cu teleologia. Momentul afirmării are un accent negativ: omul, ca scop final, neagă valabilitatea nelimitată a cauzalității (în imperiul scopurilor, ea nu mai este operațională) dominantă în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însușire omenească, ce pare a fi de natură psihologică, are o funcție de respecificare a omului și de redefinire a lui nu printr-un specific natural, ci printr-o ordine care îl vizează ca mod-de-a-fi, ca o unitate existențială ce-și neagă determinarea existențial-naturală pentru a se propune ca universal, ca diferit de lume-ca-totalitate și totuși identic cu ea. Principala însușire a umanului, într-o asemenea încadrare a sa, este aceea a puterii de "a-și închipui idealul"; chiar dacă idealul "nu vine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
determinată ca profesiune. Formal, libertatea condiționată este însuși opusul său, ne-libertate; dar și libertatea absolută este tot ne-libertate. Cele două determinări naturală și socială se limitează reciproc, așa încât libertatea nu poate fi absolută, dar nici nu poate fi negată absolut. Libertatea nu este opusul determinării (adică indeterminare). Felul acesta de a înțelege actul liber și libertatea în general nu este izolat. Chiar în spațiul nostru filosofic, un asemenea punct de vedere a mai fost formulat. În sensul acesta, Mircea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
determinismului științific, este de origine religioasă; prin urmare, că el nu ar fi rezultatul experienței și "observațiunii", ci, cum socotește și filosoful român, al transferului modului de a înțelege faptele omului la înțelegerea fenomenelor naturii. Fără îndoială, C. Rădulescu-Motru nu neagă determinarea fenomenelor naturale; dar determinismul naturii, ca mod de explicație, este un fapt istoric relativ târziu. Cauzalitatea psihică, de asemenea, ca fapt real, se manifestă în orice unitate sufletească. Și ea este asemănătoare cauzalității mecanice. Diferite sunt cunoștințele noastre despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofiei transcendentale a lui Kant. Există însă și sensuri ce le apropie. Timpul kantian nu este destinul personalist-energetic, dar este asemenea timpului matematic despre care vorbește C. Rădulescu-Motru, timp folosit pentru măsurare, spune el, de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument, dar, în manieră bergsoniană, îl consideră inautentic (ne-real). Poate că și ideea condiționării intuiției timpului de către intuiția destinului are un anume accent kantian, o legătură cu timpul-condiție a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
instinct la inteligență" sunt încă vii; din această cauză, el crede că poate schimba faptele naturii "prin puterea dorințelor" și efuziune emoțională, minunea fiind pentru el "în ordinea firească a lucrurilor"181. Instabilitatea lui sufletească (mai degrabă emoțională) nu-i neagă, totuși, posibilitățile de anticipare, dar acestea sunt legate doar de biruința asupra "vrășmășiei mediului". Neavând o putere deosebită, omul primitiv se iluzionează asupra puterii sale, căpătând curaj în înfruntarea mediului ostil. Prima mutație pe care o va suporta această unitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]