3,146 matches
-
urmat comunismului de tip ceaușist, rolul televizorului a devenit și mai negativ. Pentru toate categoriile sociale. E un drog care distruge și puținele criterii pe care societatea românească le-a păstrat. Prin depeizare! Efectele se văd la toate nivelurile. Cinismul, negarea valorilor, scepticismul șmecher, corupția, dorința de căpătuială prin orice mijloace și în orice parte a lumii, iată câteva efecte care ar merita discutate mai pe larg. Nimeni nu mai crede în nimic! Poate doar în americani... „Supraputerea” lor pare să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
va fi evidentă diferența, pe de o parte, între produsul imaginației icastice și al celei iconice, un adevăr de necontestat - imaginea divinului sau a unui model istoric real, dar sacralizat, precum Constantin I - și, pe de altă parte, produsul fanteziei, negarea adevărului, non-divinul (mai exact, imaginea negativă, precum cea a demonicului). Numeroasele modele de conducători, de întemeietori sanctificați, de monarhi constructori, dar și "oglinzile principilor" și întreaga exemplaritate prescrisă de "literaturile" medievale (de orice tip ar fi ele) atestă obsesia puterii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cheamă pe sine și își confirmă statutul de prag crepuscular pus vieții. Într-un astfel de context, sinuciderea survine de la sine, firesc, natural, precum fumul urmează focului ce mistuie fibra lemnului incendiat. Și-a făcut seama adică a atins stadiul negării exacerbate în care dezinteresul și non-valorizarea au șters din conștiința sa sinele și non-sinele, lumea și non-lumea, viața și moartea. De pe piscurile acestui stadiu, urmează eliberarea întru prăbușire, desprinderea ca umbră și alunecarea în regatul lui Hades, tărâmul eternelor umbre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de la operă două serii de recepții: impresii de gust și o serie întreagă de reprezentări mai concrete ori mai abstracte, privind opera literară ca obiect independent de subiectul estetic. Ori de câte ori un critic face propoziții care trec de la simpla afirmare sau negare afectivă la contemplări ale operei ca obiect este un critic obiectiv. A spune despre o operă că e pesimistă ori optimistă, a te ocupa dar de ea ca complex ideologic, că dezvoltă anume teme, că suferă anume înrîuriri, că a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
volițiunile → construcțiile psihice → dorința (sexuală) → bătrânețea → moartea → renașterea. Se neagă realitatea persoanei, dar și pe cea a principiului vital, ătman. După Eliade, există o funcție ascetică a acestei negații: „Meditând la irealitatea persoanei, e distrus egoismul în înseși rădăcinile sale”. Negarea Sinelui ridică probleme. Dacă s-ar recunoaște existența Sinelui (ătman), atunci Buddha ar fi mințit și ar fi fost catalogat drept filosof eternalist. Dacă nu, ar fi fost considerat nihilist. Prin urmare, răspunsul corect asumat de Buddha este tăcerea! Se
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
simple: când toate fragmentele unei afirmații sunt false ea, ca afirmație, trebuie să fie falsă în întregul ei. Totuși, în acest caz teoria nu se verifică: chiar făcută din falsuri, imaginea rămâne. în plus, chiar și pentru această verificare prin negare timpul pare trecut. Metoda ca metodă se cere, cu toate acestea, urmată. Concordanțele și discordanțele sunt cele care interesează primele, pentru că întăresc o afirmație, celelalte pentru că o slăbesc și chiar anulează. în toată această corespondență a Hanrietei cu tăcutul și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la izbucniri tot mai violente ale tensiunii acumulate și la o îndepărtare emoțională sporită, așa cum s-a întâmplat cu Steve și Beverly. A nega din capul locului totul constituie un al doilea mod de a răspunde defensiv la observațiile critice. Negarea poate fi tot atât de frustrantă și dăunătoare ca și evitarea criticii, așa cum vom vedea din scenariul următor. VICKI. Allan, știu că ți-a rămas inima la acel RX7, dar nu re putem permite să-l cumpărăm. ALLAN: Pe naiba, nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
București, 1983; Vin râmele, București, 1993; Români simpatici, București, 2003. Antologii: Revoluția română în direct, București, 1990. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, „Ceața și obișnuința”, CL, 1976, 2; Al. Piru, „Ceața și obișnuința”, LCF, 1976, 18; Valentin Tașcu, Ficțiunea ca negare a ficțiunii, ST, 1977, 3; Ulici, Prima verba, II, 22-24; Tudor Dumitru Savu, „Salvatorul”, TR, 1979, 51; Artur Silvestri, Un roman „modern”, LCF, 1980, 15; Mihai Dragolea, Renunțarea la culise, ECH, 1980, 8-10; Iulian Constandache, „Ceainicul de argint”, „Scânteia tineretului
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană - produs, după el, al „sensibilității adânc ultragiate de mizeriile și suferințele lumii” și „chinuite de neputința de a le găsi o dezlegare” - și pesimismul lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței de a trăi, ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
subzistă după moartea omului și deci comportamentul său nu prezintă nici o consecință prejudiciabilă asupra propriei karme. Pūrana Kassapa pare să fi predicat și el lipsa de valoare a faptei. Opinia lui nihilistă l-a condus în cele din urmă la negarea naturii sociale a omului și la respingerea tuturor conceptelor morale. Kakuda Kătyăyana admite cele patru elemente materiale prezente în doctrina materialistă a lui Ajita Keśakambala - pământul, apa, focul și vântul -, dar le adaugă trei elemente spirituale, și anume suferința, plăcerea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
la care ajunsese erau coastele ieșite prin piele. „Trebuie să existe o altă cale spre înțelepciune” - a spus el. Gautama a înțeles că nu mortificarea trupului este soluția, ci mai degrabă acea cale de mijloc a unei „sanități splendide”. Nu negarea a ceea ce pare să aibă capacitatea de a prelua controlul părților, ci înțelegerea a ceea ce se întâmplă, a momentelor care suntem, a individualității care se configurează la un moment dat. Calmul interior nu poate fi menținut decât dacă forța fizică
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dar în afara lor mai există un număr nesfârșit de alte adevăruri, care nici ele nu pot fi numărate”. Buddhismul este în esența sa o disciplină pe care omul și-o impune lui însuși, o doctrină practică, dedicată în primul rând negării suferinței și doar în mod secundar elucidării problemelor filosofice. Propozițiile prin care Iluminatul își expune învățătura nu trebuie înțelese ca niște enunțuri despre natura realității, ci ca sfaturi privind modul de a acționa. Datorită acestui aspect esențialmente concret al doctrinei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
niciodată ființare. Impermanența nu se limitează doar la lumea fizică, ci se extinde și asupra psihicului. Însuși eul, din care brahmanii făcuseră o substanță eternă, este cuprins în acest flux al precarității. Buddhismul este unic în istoria gândirii umane prin negarea existenței unui Suflet, Sine, Ătman. Ceea ce numim conștiință, nu este decât o succesiune atomară de stări, ele însele în continuă schimbare, așa că, ea este complet instabilă. Numai credința noastră în instabilitatea și unitatea acestei efemerități a stărilor de conștiință, însoțită
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
redactor Fr. Damé, de fapt ediția de dimineață a Națiunii române, Vestea („cel întâi ziar ce s-a vândut la București cu cinci centime“ = bani; apărea din aprilie 1877 sub direcția, la început nedeclarată, a lui Al. Macedonski) ș.a. 147. Negarea meritelor reale ale lui Al. Candiano-Popescu în bătălia de la Plevna s-a făcut din meschine interese politicianiste, campania fiind susținută de cercuri antiliberale și reluată, periodic, până către sfârșitul secolului, îndeosebi în Parlament. I s-a contestat chiar și participarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a observat că „ceva deranjează într-un plan mai larg”. Ce anume? Subiectul. Zona noastră reprezintă unul din „punctele de congestie continentală și planetară”, așa că „orice inițiativă emanată din acest spațiu provoacă reacții, nu de critică literară, ci politică”. „Tîlcul” negării l-ar constitui, deci, faptul că „romanul prezintă o altă istorie decît cea pe care am învățat o”. Voind să fie minimalizator cu orice preț, Mircea Iorgulescu i-a reproșat, în comentariul (dur) din „România literară”, că „face prea mare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe degeaba, 20 de cărți, 15 reviste „Magazin istoric”, o colecție pe un an de „știință și tehnică” și una de „Cinema”. *Să aibă, oare, vreo legătură faptul că, la începutul activității sale, Robert Faurisson, contestatul promotor al „revizionismului istoric” (negarea existenței camerelor de gazare naziste), s-a ocupat, recurgînd la „hipercritica textuală”, de Rimbaud și Lautréamont cu atitudinea sa provocatoare de azi? O asemenea întrebare lipsește din articolul lui Jacques Juillard („Un nazisme si banal”) dintr-un mai vechi „Le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
706 Prof. univ. George Țanu, al cărui tată era frate cu Neculai Țanu. 707 Așa dar, Încă o dureroasă rupere de locurile copilăriei, cu amintirile ei scumpe. Iată unde poate duce obtuzitatea unei funcționare de la Primărie (cu studii superioare!): la negarea interesului pentru un fond documentar public de mare valoare! 1034 UGLEA, Vasile 708 1 Rm. Vâlcea, 8.02.1975 Mult Stimate Domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea Dv. tocmai În momentul când ieșeam din casă ca să plec la Rm. Vâlcea, unde
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acolo interiorizându-și toate semnele lor, mama, vechea iubită, cunoștințele rămase În viață, locurile, interiorizându-și-le, mâncându-le. Întrucât este vorba de o hrană esențială, cu lucruri aparținând adică mitologiei personajului, principiilor lui vitale, acțiunea ține de misterul eucharistic - oficiat Însă prin negare, ca Într-o constrângere neplăcută condiționând parodia. Scena-cheie Îmi pare a fi, astfel, prima Întâlnire dintre tânărul Dumneavoastră erou și soțul fostei iubite. Pentru a se pune la nivelul acesteia din urmă, nivel jos, simbolizat de condiția precară a medicului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adresează Autorității Supreme direct, fără intermediari, În maniera Vechiului Testament („El. Dumnezeul tatălui meu. Dumnezeu de Vechi Testament”), dar nu ca supusă, ci răzvrătită, renegată, respinsă. Deloc dispusă, totuși, să renunțe la Marea Absență pe care continuă s-o asalteze, negarea nefiind decât o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu-ncăpem unul de altul/ ca doi răstigniți cu aceleași piroane pe o singură cruce/ ca doi gemeni Într-un uter prea strâmt” (Cuplul). Totul pare prescris și, În același
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Barbaria avansa prin cinice apeluri rasiste și revanșarde sau prin mai abile operații de falsificare, manipulând demagogic prefabricatele utopiei „umanitare”, idealurile dintotdeauna ale omului de bună credință. * Dar suferința adevărată? Dar individul și problematica adevăratei personalități umane, dar creația ca negare a destinului ființei muritoare? Ce mai pot arta și artistul, credința și frumusețea, Îndoiala carteziană și etica iubirii, În fața răului brutal și puternic, spulberând, În ascensiunea sa, orice speranță? Mai nimic, s-ar zice. Cel mult, fidelitatea față de sine. Oșansă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
uzual și de sub protecția afectivă a armoniei limitative a cuplului relevă șansele riscante ale „deschiderii” spre lume, acceptată nu fără ezitări, după un subtil proces de introspecție și de terapie (terapia eliberării de sine). Primejdioasa Încercare nu se vrea, Însă, negarea atașamentului esențial față de cel iubit, ci, oricât de straniu ar părea, se pretinde o validare și Îmbogățire a legământului. Este una dintre „subtilitățile” nu totdeauna convingătoare ale eroinei lui Musil. Atât de diferită de „romantizanta” gândire banală a eroinei lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
documentele în limbile respective, examenului univoc să-i ia locul considerarea faptelor pe un câmp larg, parțialismul să cedeze locul inventarului de subiecte, iar teoriei împrumutului se cade să-i fie opusă teoria fondului comun, ceea ce nu ar duce la negarea provenienței sud-dunărene a unor subiecte. Ca modele de urmat, F. și-a ales dintre comparatiști pe B.P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster și Tache Papahagi. Și-a însușit câteva limbi slave, ca să aibă astfel acces la izvoare de
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara) și tendințele anarhiste (în formula lui Bakunin - „A distruge înseamnă a crea”) nu fac decât să divulge afirmarea unei foarte serioase metode estetice: negația ca tehnică literară. Rezultatul este negarea „literaturii” (în sensul peiorativ al cuvântului) din perspectiva „poeziei” și rezistența artei literare la orice formă alienantă; cu alte cuvinte, recuperarea esenței printr-o absență. Preluând această particularitate modernă a valorizării negației, d. nu rămâne imun la efectele adverse: nonconformismul
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție autoironică a ceva de dinainte, ci și o repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Retorică. Oratoria greacă și latină, Craiova, 1996; Grădina din pustiu, Craiova, 1997; Rana întunericului, Craiova, 1998; Cioran sau Mântuirea prin negare, Craiova, 1998; Sărbătoarea pierderii, postfață George Astaloș, București, 2001; Poeme, Drobeta-Turnu Severin, 2001; Antologia lecturii, Craiova, 2001; Mărturisiri recuperate, Craiova, 2001. Ediții: Poeți olteni (1944-1980), pref. Marin Sorescu, Craiova, 1982; Poezie și umanitate, introd. trad., Cluj-Napoca, 1986 (în colaborare cu
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]