3,831 matches
-
privitor la vizita pe care i-o făcuse lui Heidegger în locuința lui din Freiburg, prin anii '60, împreună cu Marin Sorescu și Ioan Alexandru. Sorescu s-a așezat într-un fotoliu și a rămas pe întreg parcursul vizitei mut și nemișcat, perfect onest în placiditatea lui, pentru că nu avea nici ce să spună, nici în ce limbă să spună. Venise, ca să spun așa, "adus de ceilalți" și aștepta pesemne conștiincios sfârșitul vizitei pentru a fi luat de acolo și dus în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Lea iese din discuție pentru că e fetiță, mi s-a explicat, și ca atare "înțeleaptă și precaută"): când Akila se apropie de o răscruce sau de traversarea unei străzi, din spatele lui se aude scurt vocea stăpînei: "Akila warte!" Akila rămâne nemișcat pe marginea trotuarului. În secunda următoare cade comanda: "Akila lauf." Și Akila o ia voios din loc. Soțul doamnei este profesor de germană și de câteva luni a făcut o depresie și stă acasă, la televizor și în fața ordinatorului. Am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și și-a adus aminte aproape cu o oră mai târziu. S-a gândit, totuși, să treacă într-o doară cu mașina pe la locul întîlnirii. Ploua groaznic și strada era pustie. Când s-a apropiat, a văzut-o în dreptul porții nemișcată, cu apa șiroindu-i pe obraji, părând că îl așteaptă de o veșnicie și că l-ar fi putut aștepta așa oricât. Prima noapte când au dormit împreună. Și când, în mijlocul nopții, ea a aprins lumina, cu fața inundată de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un apendice caudal terminată cu un smoc de păr care alungă muștele. Primul punct de vedere: cămila văzută de sus. Se apropie așadar cu elicopterul de animal (dacă într-adevăr e un animal). Acesta, puțin buimăcit, se oprește politicos și, nemișcat, ci arată savantului partea dreaptă. Al doilea punct de vedere: animalul are o cocoașă (ia te uită, e un dromader!), două picioare lungi (păi, da, celelalte sunt ascunse). Iată-l pe savantul nostru lângă un animal cu gâtul lung, capul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
om adevărat... (aproape că vomită)... un om adevărat, așa cu corp și viață. (aproape că vomită și își ține mâinile peste gură. E liniște, Hasi iese. Fotzi își scoate degetele din urechi, Schweindi își mai ține o vreme fața acoperită, nemișcat. Karli se luptă înverșunat cu unghiile de la mână) EA: Cu încetul devine totul un pic supracomplet, iubire, nu crezi? EL: E un show excitant, dar încet încet, se exagerează. JÜRGEN (se apleacă total dezorientat spre Frumoasa Pereche): Sunt... sunt... sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de năut. Dacă animalele nu se ating de hrană, se consideră că nu au o stare prea bună. La fel, se crede că o capră poate fi Încercată prin stropire cu apă rece. Dacă nu dă nici un semn și rămâne nemișcată, insensibilă, Înseamnă că are o indispoziție și nu se comportă firesc. Iată acum ce cred eu: chiar dacă s-a stabilit că tremuratul victimei Înseamnă consimțământul oracolului șde a vorbiț, iar contrariul Înseamnă refuzul, nu văd ce consecință supărătoare ar decurge
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aceste lucruri s-au născut din imaginație. Π Bunul-simț merge doar până la un punct. Inovațiile necesită imaginație. 11. Îmbrățișați nerăbdarea Majoritatea organizațiilor par să creadă în inerție. Li se pare că lucrurile au tendința de a rămâne așa cum sunt, fie nemișcate, fie în evoluție, și că, de aceea, progresul atrage inevitabil progres. În schimb, se aplică regula exercițiului. Organizațiile în mișcare tind să continue acest proces. Cele care se odihnesc- fie pe lauri, fie din alt motiv - în realitate se atrofiază
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
fie pe lauri, fie din alt motiv - în realitate se atrofiază, slăbesc și mor tinere. Pentru a înrăutăți problema, încremenirea nu pare, inițial, o idee rea, deoarece la început nimic nu merge rău și nu semnalează pericolul că va rămâne nemișcat. „A, am așteptat ca să fim siguri că este în regulă și că nu s-a întâmplat nimic, așadar e bine.” Drept rezultat, nemișcarea provoacă și mai multă nemișcare. Angajații devin somnolenți, nemaifiind confruntați cu probleme și situații noi. Unii dintre
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
de a sta liniștit; o necesitate de a se plimba; sentimente puternice de teamă, teroare, furie sau anxietate, acuze somatice vagi, agitație și neliniște interioară, sau simptome psihotice. Pacientul este condus de mișcare, nu se poate concentra, nu poate rămâne nemișcat, deseori mestecând sau făcând mișcări din buze, degete și picioare și poate încerca să raționalizeze agitația sa nocturnă atribuind-o diferitelor cauze. Cea mai frecventă acuză este senzația subiectivă de disconfort muscular, neliniștea motorie observabilă survenind mai târziu. Akatisia Anxietate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ca și cum ar fi fost o temă pentru acasă. A, altă tâmpenie! [...] Țin minte că am stat o dată, în Ziua Eroilor 146, într-un Cimitir al eroilor, cu doi soldați, doi uteciști și doi pionieri. Și am stat acolo opt ore, nemișcați!" (M.L.); "nu era plăcut, nici insuportabil. Pur și simplu ne chema dirig[int]a pe ăia pe care credea ea că se poate baza. Mi-aduc aminte că ne-a chemat o dată la școala 14 [...], că și ea trebuia să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
obiectorilor de conștiință. Din acest motiv îi vedem îndrăzneți, vorbitori, cu mintea lucidă, prompți și preciși în răspunsuri, plini de curaj și de tărie în fața încercării, neînfricați înaintea călăului, fără nici o preocupare de viața pământească, zeloși în credința lor, de nemișcat în respectarea cauzei lor, apărători ai drepturilor umane și cenzori îndârjiți față de sistemul legilor în vigoare. Soldații martiri, ținând cont de Evanghelia îmbrățișată și de botezul primit, nu au simțit și nici nu s-au lăsat influențați de lingușiri ori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ea un suflet de om, înțelegi nu e tătar, e un copil, și un suflet de copil e sfânt pe lumea asta. Nenea mormăi parcă numai pentru el: „Sfânt... da, sfânt...” și se cufundă apoi într-o tăcere înverșunată. Stepa nemișcată și pustie undeva aproape de orizont se vălurea într-o unduire ciudată care de aici părea un mușuroi de furnici. Mihu arătă cu coada biciului aceasta și tovarășului său dar acesta după ce aruncă o privire inexpresivă în zare, fără să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
știa ce vrea să spună și totuși nu-i ieșea nimic din gură. Renunță arătând doar cu degetul fetița. Medicul înțelese, văzuse doar atâtea la viața lui, se aplecă, luă mâna fetiței, verifică pulsul, ridică o pleoapă privind atent pupilele nemișcate, mai cercetă încă un pic apoi spuse profesional, sec: - E moartă prin deshidratare, a stat mult în soare, fără apă, înțelegi? - Dar își revenise, vorbea... - Așa se mai întâmplă, dar corpul a suferit transformări ireversibile și asta i-a adus
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
au odihnit pe ea, acesta era tot mobilierul din camera ceea. La capătul băncii, un om îmbrăcat nepotrivit cu anotimpul, jegos și neras părea că dormitează cu fruntea sprijinită de un băț noduros, rupt din cine știe care gard. Cum stătea așa nemișcat, la prima vedere, părea că face și el parte din mobilierul încăperii. Cei doi își dădură pe spate glugile șiroind de apă și atunci se văzu că primul era un bătrân butucănos cu o figură comună, iar cel de-al
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noapte, atunci în februarie. Retrăia de fiecare dată momentele acelea și de fiecare dată le simțea de parcă s-ar fi derulat acum aievea. Sărise din pat și alergase la ușă trăgând zăvorul cu o mișcare febrilă, ieșind apoi în aerul nemișcat, în adormirea zăpezii cu sclipiri de platină, în raza molatecă trimisă complice de luceafărul de ziuă. Dar totul în jur era adormit, liniștit și calm până la exasperare, nu lătra nici măcar un câine și trebui să treacă un timp destul de lung
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pădure înțepenite sub Carul mare care parcă strălucea acum mai tare, mai plină de promisiuni viitoare. Culai mormăi un „Îhî” monoton, doar ca să spună ceva, fiind acum prea preocupat să cerceteze împrejurimile, căutând să pătrundă cub privirea adâncimea neagră și nemișcată ce se ridica solemnă în stânga lor ca un zid de care s-ar fi reflectat orice cuvânt spus cu voce mai tare. Simțea că în adâncul ființei lui de 15 ani, stătea ascunsă ca un iepure în hățiș, frica, o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
orice cuvânt spus cu voce mai tare. Simțea că în adâncul ființei lui de 15 ani, stătea ascunsă ca un iepure în hățiș, frica, o frică încă nelămurită dar rotundă și seacă, așteptând doar un foșnet trecut printre crengile pădurii nemișcate, ca să înflorească, să se umfle ca apele primăverii, năvălind în ochi, desțelenind vecinătățile adormite ale strigătului. Niță îl apucă de un nasture și-și apropie fața de a prietenului său, strigându-i aproape de ureche: „Bă, tu dormi sau ce naiba? Tu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trece la ultimul nivel pentru că nu renunță la amintiri. Protagonistul descrie un univers în care oamenii călătoresc prin apă (nu pe apă) sau piatră, din ce în ce mai adânc, trecând prin vămi păzite de paznici cu pretenții absurde: nisip mișcător care să stea nemișcat, ramuri de brad în formă de cruce (varietate rară ce crește doar într-un brad sub care explodează oameni), moluște binare. Apa aparține sferei existenței sub-umane, starea de reducere la anorganic după moarte. Protagonistul nu dorește altceva decât să-și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se instalase. Era aproape aceeași arșiță ca înainte de furtună. Picuri de transpirație curgeau de pe frunțile tuturor. Din acest motiv, locurile cele mai râvnite erau cele de pe coridor, de lângă ferestrele deschise, însă în preajma lor se lăfăiau bărbații-fumători. Ceilalți erau mai dezavantajați. Nemișcați pe locurile lor, suportau cu stoicism consecințele nefaste și ale căldurii excesive și ale fumului de țigară. Pentru câteva minute, în compartiment se instalase liniștea; o liniște relativă. Numai pocnetul sacadat al roților metalice, ce treceau peste macaz, și pufăitul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asemănător cu cel descris mai sus, cu jumătatea de mustață nerasă țepoasă și rebelă ca o perie de ghete abia scoasă din cutia cu cremă, cu un buchet de flori cam cât sacul lui Moș Crăciun încărcat cu daruri, aștepta nemișcat, iar dedesubt, cu caractere ceva mai mari, scria: "Aștept până la șase, dacă la șapte nu vine, la opt sau nouă plec!...". În realitate nu a fost necesar a se chinui chiar atât. În momentul când pierduse orice speranță și se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
învățători din Dăneștii Vasluiului oferă o carte document, o expresie sintetică și de singulară frumusețe literară a originalului muzeu în care și-au transformat casa “. Eugenia și Costache Buraga au trăit într un muzeu. Dar nu într-un muzeu rece nemișcat. Orice lucru avea viață, insuflată prin simplul fapt că ei erau acolo. O atmosferă caldă, un confort psihic este ceea ce simțeam acasă“, a precizat Mărioara. Eugenia Buraga s-a stins din viață înaintea soțului ei, în anul 1975. Cu toate
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
școală, sufletul îmi era plin de minunățiile ce văzusem. Închipuirea mea de copil era prea slabă spre a putea aduna atâta sumedenie de copii la un loc, și toți acești copii, pe care îi văzusem acum în aievea, ședeau tăcuți, nemișcați și cu ochii țintiți la învățător: îmi era ca și când maș fi întors din altă lume, și când maica mă întreba ceam văzut la școală, în uimirea mea nu știam săi spun altceva decât cam văzut pe Huțu lui Budulea plimbânduse
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
duhovnicești, Cassian afirmă teza sa fundamentală: contemplația este o depășire a marginilor pământești legate de moarte și o pregustare a cerului. Cel care primește toate lucrurile prezente ca fiind pieritoare și își fixează neclintit privirea minții asupra a ceea ce e nemișcat și veșnic, acela contemplă fericirea vieții viitoare fiind încă în trup. Columba Stewart sistematizează în cinci puncte motivația dezvoltată de Cassian în Convorbirea duhovnicească I pentru plasarea contemplației în centrul teologiei sale. 1. Faptele practice ale ascetismului și slujirii sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care de multe ori se spulberă, și îl rușinează pe cel ce speră, deoarece a murit deja cel ce făgăduise, sau că fiind viu și-a schimbat părerea, însă ale noastre nu sunt așa, căci speranța noastră este sigură și nemișcată. Cel ce a făgăduit acele bunuri ființează în veci, și noi, care ne vom bucura de acele bunuri, chiar de murim, vom învia iarăși, și nimic nu este care să ne rușineze în toate, ca și cum am fi robii unor speranțe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. VI, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 95) „... locul cel lipsit de tulburare, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea. Acolo nu-i nici schimbare, nici umbră de mutare. Acolo toate sunt statornice și nemișcate; toate trainice și întemeiate; toate nestricăcioase și nemuritoare; toate nepieritoare și veșnice”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la cel întru Sfinți, Părintele nostru Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]