3,633 matches
-
termine cu un croșeu de dreapta năprasnic, și în timp ce-și pregătea lovitura, i-am bubuit în nas o contră cu dreapta. Lovitura l-a zdruncinat. Am continuat cu un croșeu de stânga la corp. Mâinile domnului Foc căzură neputincioase pe lângă corp. I-am expediat un upercut scurt. Gongul bătu exact în momentul în care se rezemă, năuc, în corzi. În timp ce mă deplasam spre colțul meu, publicul scanda „Buck-kee! Buck-kee! Buck-kee!“ Mi-am scuipat proteza și am tras adânc aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aștepta într-adevăr pe insula Coos, pe apropiata coastă a Cariei. În agonia lui, Germanicus găsi puterea de a vorbi în taină cu ofițerii săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie neputincioasă, strângând revoltați armele inutile. Apoi îi îmbrățișă pe cei doi fii mai mari, tulburați, cărora încă nu le venea să creadă, cu chipurile brăzdate de lacrimi, dar nu avu putere să le șoptească ultimele sfaturi adresate tinereții lor lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dușmanilor, să trăiești cu o oră mai mult decât ei. În locuința din Horti Vaticani însă, lunile și anii se scurgeau încet, iar puterea lui Tiberius era omniprezentă și inatacabilă. Agrippina se frământa, pradă amintirilor disperate și izbucnirilor de revoltă neputincioasă. Preceptorul Zaleucos le spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea lungi plimbări prin grădinile enorme, ce ajungeau până la râu. Mângâia florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe urmele sale pe bătrânul și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau să-l ducă în fața tribunalului senatorial. Pe drum însă, desfășurarea de forțe era de netrecut. Neputincios, Gajus văzu doar mișcarea pretorienilor și două ziduri de oameni speriați și muți; preț de o clipă îl zări pe acuzat, singurul care avea capul descoperit, fără însemnele gradului, dar care se distingea prin statură și mergea cu fruntea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
auzi rostind cuvinte imprudente. Dar nu prevăzu că nu avea să mai citească nimic în jurnalul lui Drusus. Mama lui Gajus A doua zi - în dimineața înghețată de ianuarie, cu nori albi diafani, cu muntele Soracte acoperit de zăpadă -, durerea neputincioasă provocată de moartea prietenului nevinovat se transformă în alarmă. Un senator strigase în Curie: „Tatius Sabinus și-a pregătit conspirația fiindcă a fost inspirat de trufia Agrippinei și de violența fiului ei, Nero. Suntem la un pas de războiul civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nici despre casa de pe colina Vaticanus și despre toate lucrurile pe care le lăsase în urmă. Vreme de aproape un an, nu deschide nici o discuție cu cineva. Le răspundea educat și puțin distrat celor care îl interpelau. Se simțea îngrozitor de neputincios. Se plimba prin grădină cu oarecare metodă, învârtindu-se în orizontul închis de ziduri. Din acea domus a Liviei nu se vedea aproape nimic din Roma. Nu ceru niciodată să iasă în afara împrejmuirii palatelor; nimeni nu-l pofti s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi opri cuvintele. Tiberius își căsătorise surorile, deși erau atât de tinere, cu niște patricieni credincioși lui, în vârstă cu cel puțin douăzeci de ani mai mult decât ele. Gajus fu cuprins mai întâi de neliniște, apoi de o furie neputincioasă. — Așa sângele lui Germanicus va fi îndoit cu cel al dușmanilor lui! Antonia clătină din cap. Chipul ei era acum minunat de liniștit, cu pielea fină, deschisă la culoare, întinsă pe pomeți, cu sprâncenele arcuite pe fruntea netedă. Părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mișcarea unei togi, frânturi de exclamații, până când Sertorius Macro, cu o senzație de putere absolută, puse jos foaia pe care o citise. Toți senatorii fură zguduiți și în unanimitate, fără ca măcar să se consulte între ei (Sejanus stârnise prea multe uri neputincioase la Roma, iar ușurarea provocată de distrugerea lui era prea mare), susținură strigând acuzațiile lui Tiberius. Așa-numiții lictores, funestul simbol al justiției, se așezară rapid de o parte și de alta a lui Sejanus; acesta continua să stea împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părea ireală, biata fată nu știa că îi mai rămâneau puține luni de viață. — Copilul a încercat să se nască înainte de soroc, dădu verdictul medicul. Ea însă, răvășită, incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe moașele pricepute, cu mâinile pline de sânge, pe preoții care o stropeau cu poțiuni magice, murmurând formule scrise de etrusci cu șase veacuri în urmă, în răgazurile dintre strigătele tot mai slabe. Ultima amintire fură ochii ei îngroziți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Acum e mai ușor, dar și mai periculos. Senatorii sunt împărțiți în două tabere... Gajus zise încet: — Cred că știi cu cine trebuie să vorbești... În anii aceia, mulți își plângeau rudele ucise. Ieșeau la suprafață numele ascultate cu durere neputincioasă: Creticus, Valerius Messalla, Gracchi, Aurelius Cotta, Caecina Severus, Clutorius Priscus. Și tribunul Silius. Și Sosii, curajoșii copiști. Un șir de fantome. „Dacă i-aș avea pe ei alături“, se gândi Gajus, “în locul ăstuia“. Sertorius Macro spuse că vorbise cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius Geminus. Și cu toții, optimates și populares, înțeleseră că era o poruncă greu de îndeplinit. „Un duumviratus de tranziție“, șoptiră optimates, ascunzându-și entuziasmul: un guvern slab, divizat, adică plecat sub greutatea majorității lor. Populares fură cuprinși de o furie neputincioasă. „Roma nu va îndura un al doilea Tiberius.“ Toți știau că în averea aceea enormă, aproape cu neputință de evaluat, se uniseră treptat bogățiile lui Augustus, numeroasele proprietăți confiscate de la Marcus Antonius și de la partizanii lui înfrânți, inepuizabilele venituri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni, care pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de cuvânt al nemulțumiților optimates - îl vedea pe Împărat primindu-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un secol și, printre delicte, revolte, represiuni și comploturi, transformase Roma, dintr-o republică severă, într-o magnifică monarhie imperială. Însă imperiul devenise o moștenire militară; Senatul era redus la un organ consultativ, la o academie în care se înflăcărau, neputincioase, vechile orgolii ale patricienilor. Mi-am ținut promisiunile, declară Callistus pe tonul unuia care își achită o datorie. În timpul domniei lui Claudius el și-a menținut și și-a sporit averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se freacă de ele ca Într-o mișcare de mângâiere indecentă. Deodată, tresar. Am găsit! Sunt salvat. În tot corpul am un spasm de redresare a ținutei, devin solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să renunț la dublul cu Radu. Această lovitură, cea mai cruntă dintre câte mi se puteau da, m-a distrus și n-am mai știut nimic decât că am căzut Într-un gol fără fund și fără speranță. Cu deznădejde neputincioasă, am Încercat să mă opun, dar argumentele lui erau atât de convingătoare și poruncite, Încât am cedat, distrugând printr-o singură lovitură totul În mine, fericirea, viața, lupta, tot, și aruncându-mă Într-o cruntă deznădejde. Niciodată nu voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare, cu dragoste. Și apoi, când eu l-am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
schimb, intervenit În mecanismul de comandă al diverselor componente ale angrenajului de carne, oase, nervi etc., ce formează o realitate aparte, un corp „transcendent“, separat de restul accesoriilor. Senzația este fizică: se aude acel zgomot sec de decuplare și asist neputincios la absența preluării comenzilor erotice. A te manifesta liber de orice constrângere fizică ori metafizică nu este posibil. Suntem locuiți pe rând de alte identități. (azi) Stau În pat și citesc de două zile. Nu mă mai duc la cantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cheiul Concesiunii Franceze. Marinarii alunecau În noroiul care le ajungea la coapse, cu brațele pline de sînge. Un ofițer rănit de grad inferior căzu În apă și fu purtat spre cheiurile negre ale Bundului. Agățîndu-se unii de alții, marinarii zăceau neputincioși În noroi, În timp ce fluxul care Înainta se unduia În jurul lor. Florile funerare ajunseseră deja la ei și Începeau să li se adune În jurul umerilor. Jim Îl urmări pe tatăl său făcîndu-și loc printre hamalii de pe șampane care se Înghesuiau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de feudalitatea apuseană În cârdășie cu biserica catolică Între anii 1006-1270 se bucură În ultimul timp de o atenție deosebită din partea istoriografiei occidentale. Acest lucru nu se datorește interesului științific față de istoria religiei creștine și musulmane, ci este o Încercare neputincioasă a imperialismului de a reactualiza cruciadele, de a organiza cu binecuvântarea Vaticanului noi cruciade Împotriva lagărului socialist. TU, prin lagăr, dai colțul străzii Ciobănaș și intri pe Țepeș Vodă. Cel care i-a tras pe toți (hoți) În țeapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
matricolă la ce liceu Înveți și o să meargă el la director, că te știe el pe tine și marș afară, nenorocitule”. Din coșurile caselor, sforile de fum se Îndreaptă spre un cer tulbure și sporești și tu aceste Înălțări cuminți, neputincioase cu bucata de lemn tare ca piatra a pachetului de unt ce, poate o vânzătoare neatentă n-a observat că este unt din ăla care se pune În vitrină ca să nu se topească vara. Ai aruncat-o pe foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
câmpie În dreapta, câmpie În stânga. Fără să tulbure veghea câinelui, care doarme alături de copilul, pe care Îl ține În brațe, ci poate doar a oii, a cărei talangă aruncă În aer un susur liniștit, o vibrație aproape insesizabilă de metal moale, neputincios. Prin apropiere trece un drumeț, un străin. Un om bătrân asemeni ciobanului. Ziua bună! Bună să-ți fie inima! Trece mai departe străinul. Își continuă drumul și după un timp este oprit de suspiciunea inexplicabilă, aproape violentă a ciobanului. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu fi omorâtă, ți-e frică să nu te arunc în mâlul din râul secat, ca și mașina aceea neagră căzută de pe viaduct. Nu știi că furia mea încetează când mor în tine și că după aceea sunt un leu neputincios. Ce faci când plec? Ce îți las? Șemineul stins, camera răvășită de mine, care te-am umilit în toiul nopții fără măcar să te iubesc. Câinele va veni lângă tine, vei avea nevoie de blana lui, o vei mângâia uitându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâncat uitându-mă la televizorul de pe zid fără să aud sonorul, pentru că era acoperit de vocile oamenilor. Lume singurate că cinând în picoare pe un covor de rumeguș și servețele de hârtie unse. M-am întors în stradă, distrat și neputincios, lovind întunericul. Magazinele închiseseră și orașul se îndrepta spre odihnă. Am intrat într-o cabină să telefonez, receptorul era desprins de firul care atârna mort. Am spus: telefonez de la altă cabină. Dar nu m-am mai oprit, am mers drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei; iubea Spania aceasta ce avea să-i furnizeze materia primă a operelor sale pe care urma să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]