3,370 matches
-
ei n-au mai mult de șaișpe ani. Cred că Ike e ultimul bărbat cu care a fost împreună și care era mai în vârstă decât ea. —Ike? am întrebat-o ușor confuză. — Da, Ike. Bărba-su, mi-a răspuns mama nerăbdătoare. Nu, mamă, nu cred că Cher a fost măritată cu Ike. Cher a fost măritată cu Sonny. Ike a fost însurat cu Tina, i-am explicat. —Cine e Tina? m-a întrebat mama incapabilă să priceapă. —Tina Turner, am lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o pe Kate. M-ai obligat. O să-l sun. M-am dus în camera maică-mii ca să dau telefon de-acolo. Am început să formez numărul lui James de la biroul din Londra și-am simțit că mă ia amețeala. Eram nerăbdătoare și, în același timp, înfricoșată. Peste câteva clipe aveam să-i aud vocea. Abia așteptam. Mă încălzisem și începusem să tremur anticipând momentul ăla. Aveam să vorbesc cu el, cu James al meu, cu prietenul meu cel mai bun. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bolborosesc: Nu, e în regulă. Mulțumesc. Și am închis. Am rămas pe patul maică-mii. Nu prea știam ce să fac. Fusese un adevărat coșmar să-i telefonez. Fusese așa de greu. După care, în ciuda dorinței mele, fusesem așa de nerăbdătoare să vorbesc cu el. Iar el nici măcar nu era acolo. Ce dezamăgire. Tone de adrenalină îmi curgeau în tot corpul, făcând să-mi transpire fruntea, să-mi tremure și să mi se umezească mâinile, să mă simt amețită. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
peste un frigider plin cu 7-Up la gheață. Petrecusem mult prea mult timp în cămașa aia de noapte. În dulapul lui Helen, am găsit o rochie ușoară de culoarea vinului. O să meargă de minune, m-am gândit în timp ce o trăgeam nerăbdătoare pe mine. M-am întors la mine în cameră și m-am privit în oglindă. Pentru a doua oară în decurs de două zile eram surprinsă și încântată de ce vedeam. Arătam înaltă, slabă și tânără. Nicidecum ca un părinte singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din dormitor ca să cobor la parter, mi-au căzut ochii pe ceva care strălucea pe chiuvetă. Era verigheta mea. Uitasem să mi-o pun la loc pe deget după ce ieșisem de la duș. Verigheta stătea acolo și-mi făcea cu ochiul, nerăbdătoare să iasă și ea nițel din casă. M-am dus și am luat-o în mână. Dar nu mi-am pus-o pe deget. Căsnicia mea s-a sfârșit, m-am gândit, și poate că dacă n-o să mai port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
televizor cu mama, mintea îmi zbura tot la Adam. Și, ca o adolescentă, de fiecare dată când mă gândeam la el, mă străbătea un fior. Mă simțisem așa de bine cu el. Era așa de drăguț. Așa de proaspăt, de nerăbdător, de interesant și de interesat. M-am gândit că-l plăceam așa de tare tocmai fiindcă Adam era atât de lipsit de cinism. Îmi aducea aminte cum era să gândești pozitiv. Faptul că era așa de superb făcea ca admirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu relațiile romantice n-o practic prea des. De fapt, aproape deloc. Adică aproape deloc prin comparație cu ceilalți colegi de facultate din anul meu. Sau poate că ei sunt deosebit de prolifici. —E în regulă, i-am tăiat-o eu nerăbdătoare. Nu trebuie să-mi explici totul, am vrut să-i spun. Mă lămurisem că nu era prietenul lui Helen și de-acolo puteam să discutăm mult și bine. Îmi venea să mor de rușine din cauza crizelor și acuzațiilor mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai bine atunci când ești agitată. Am promis s-o sun a doua zi ca să-i povestesc totul în cele mai mici detalii. Sau, dacă mă întorc destul de devreme astă seară, te sun imediat și-ți povestesc totul, i-am promis nerăbdătoare. Dacă astă seară te întorci destul de devreme ca să-mi povestești totul, atunci n-o să ai nimic de povestit, m-a anunțat ea. —O, am exclamat eu. Avea dreptate. —Uite ce e! Eu mă duc, i-am zis enervată și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
contează. Adam a deschis ușa aproape imediat. Aș fi putut să bag mâna-n foc că pândise în hol, ascuns după perdea, ca să vadă când ajung. Poate că făcuse chiar asta. Reușea de minune să dea senzația că era la fel de nerăbdător și de afectat de întreaga situație ca și mine. Arăta puțin agitat. Începuse să dea înapoi? Își schimbase părerea? Era agitația de dinainte de începerea partidei? Dar după asta și-a revenit în forță. —Bună, mi-a spus el zâmbind. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai tăi și ai mei, m-am referit la situația noastră financiară. Am rostit cuvintele rar și cu grijă, ca și cum aș fi vorbit cu un copil. A, înțeleg, a zis el dând din cap. Deci? Avem ceva? l-am întrebat nerăbdătoare. —Bani? Sigur că avem, a răspuns el enervat. Îl lovisem unde-l durea mai tare. Aruncasem o umbră asupra capacității lui de a-și întreține soția și familia. Sau poate ar fi trebuit să spun soția și familiile. —De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru prietenii tăi, care veniseră din Aberdeen. Trebuia să fie o surpriză pentru tine. Și eu am fost cea care s-a luptat cu frișca. —Uite ce e, n-am de gând să intru în detalii, mi-a răspuns el nerăbdător. E clar că tu poți să încerci să justifici tot ce-ți spun eu, dar adevărul e că ai greșit. „Eu chiar pot să justific tot ce am făcut deoarece consider că tot ce am făcut a fost corect“, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
felul în care tu m-ai făcut să sufăr și m-ai umilit? — Dar niciodată n-am vrut... Păi, nici eu n-am avut intenția să te fac să suferi, mi-a replicat el. Vocea îi căpătase o tonalitate ușor nerăbdătoare. S-a întâmplat pur și simplu. Dar ai spus c-o iubești pe Denise, am zis eu aducându-mi aminte de partea care mă duruse cel mai tare. — Am crezut c-o iubesc, mi-a răspuns cu grijă, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dus în bucătărie. Unde e Kate? m-a întrebat ea. — În sufragerie, am răspuns așezându-mă obosită la masa din bucătărie. O aduc eu, a zis mama și a și fugit. S-a întors într-o secundă cu o expresie nerăbdătoare pe față. — Deci ce-a zis? a vrut ea să știe imediat. A zis că încă mă iubește și că mă vrea înapoi, i-am relatat eu cu o voce egală. —Ei, păi asta nu-i grozav? a exclamat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-l sun pe James la serviciu ca să-i spun la ce oră îmi sosea avionul marți. Era foarte ciudat. De marți încolo, James mă sunase cel puțin o dată pe zi, făcând investigații referitoare la momentul revenirii mele. Părea aproape... nerăbdător să mă vadă. De parcă i-ar fi fost teamă că nu mă întorceam. Natural, partea răutăcioasă și cinică din mine a decis că James nu mai făcuse sex și nici nu mai avusese cine să-i spele lucrurile de când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cel puțin era dispus să discute despre ce nu era în regulă. Asta trebuia să însemne ceva, nu? Poate că totul avea să fie bine. Sau poate că eu eram deja demnă de milă? —Claire, a repetat el, ceva mai nerăbdător, s-a întâmplat ceva? — Da, James, i-am răspuns cu dulceață. Ceva s-a întâmplat. —Ce anume? m-a întrebat el privindu-mă neîncrezător. —Azi am purtat o discuție foarte interesantă cu George, i-am răspuns într-o doară. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vântului. Era total lipsit de imaginație. Niciodată n-am încercat să te intimidez, mi-a zis el indignat. —James, am spus începând să mă simt obosită, discuția asta s-a încheiat. —Ei, să lăsăm trecutul, a spus el agitat și nerăbdător. Dar ce zici, hei... ce zici dacă promit ca pe viitor să nu te mai intimidez? James vorbea de parcă tocmai ar fi descoperit cea mai inovatoare idee de pe pământ. Prin comparație, Arhimede făcând țuști din baie, îmbrăcat numai cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dispară. Luasem hotărârea să nu mai fiu cu James și, pentru că eram genul de „Fată Care Vrea Să-și Primească Răsplata Pe Loc“, voiam să mă simt minunat instantaneu. Îmi doream ca fructele deciziei mele să-mi cadă în poala nerăbdătoare chiar în clipa aia. Voiam să fie ca în proverb: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune“. Să mă descotorosesc de caracteristicile precedentei mele incarnări, să nu mai am nici o fărâmă de sentiment față de James, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
După paraziții radio de rigoare, se auzi: — Înțeles, 4A31. — Ultima adresă cunoscută. Bărbat alb, nume de botez Ralph, nume de familie Kinnard. Cred că se scrie K-I-N-N-A-R-D. Dați-i bice, bine? Omul Îi răspunse afirmativ. Bud Începu să bată darabana, nerăbdător: tap, tap, tap. Apoi radioul păcăni: — 4A31, cerere recepționată. — 4A31, recepție. — Identificare pozitivă a lui Kinnard, Ralph Thomas, bărbat alb, născut pe... — Ți-am zis să-mi dai doar nenorocita aia de adresă! Dispecerul pufni nemulțumit. — Pentru ciorapul tău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să luăm urma acestor mizerii pînă la sursă și să arestăm persoanele care le-au făcut, au pozat pentru ele și le-au distribuit, oricine ar fi ele. Jack gemu: marea operațiune „Reviste pentru labă“ din 1953. Ceilalți băieți păreau nerăbdători să șterpelească revistele, sperînd, poate, să-și mai stimuleze nevestele cu pozele de-acolo. Millard scoase o pastilă de digitalină. — Colegii de pe Newton Street i-au interogat pe cei implicați În cazurile colaterale, dar toți au negat că ar deține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apel general pe tot deaprtamentul din istoria poliției. Toți detectivii din centrul orașului erau gata de acțiune. Camera de informare a șefului era plină pînă la refuz. Thad Green, Dudley Smith lîngă un microfon cu picior și oamenii cu fața la ei, nerăbdători să plece. Bud Îl căută din ochi pe Ed Exley - o șansă de a-i vedea rănile. Nici urmă de Exley, ceea ce anula zvonul cum că el ar fi prins apelul cu Nite Owl. Smith puse mîna pe microfon. — Băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orașul. Așteptând să se întoarcă, tristă că se întoarce și tristă că nu va mai găsi în întregul ei lumea lăsată în provincie și în jurul casei cu livada cu meri, i se părea prea lung drumul de înapoiere cu trenul, nerăbdătoare să îngenuncheze lângă mormântul tatălui ei, să spună o rugăciune în gând, dar mai ales să-i explice, simțea nevoia să-i explice de ce s-a întors, să-și lase fratele mai mare să continue să studieze dreptul, banii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca decât o privire. De acum trebuia să răspundă întrebărilor tot mai nerăbdătoare ale Ioanei Sandi, cuprinsă de o frenezie sporindă, pe măsură ce lăsa orașul în urmă, de parcă ar fi primit în artere un sânge nou. Nu se relaxa decât după ce cobora din mașină, alerga un timp prin iarba grasă, arunca o pătură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridica brusc geanta și ieșea pe neașteptate pe ușă, cu o simplă vorbă. Ceva în adâncul său se rupea de fiecare dată, de parcă ar fi fost ultima oară când îi vedea. Refuza să fie condus la gară. Ura gările. Aștepta nerăbdător să-i revadă, dar niciodată oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ani mai târziu, am constatat că nici unul din noi nu mai știa ce se întâmplase cu manuscrisul. Cu toate acestea atunci, în acea scurtă perioadă de parteneriat creator, a făcut tata fotografia. Ne-a prins în atitudini caracteristice: Joan șezând nerăbdătoare, cu spatele drept, cu un zâmbet încrezător care-i dezevelea dinții și îi lumina fața, iar eu pe jumătate cu spatele la aparat, cu un creion la buze și cu capul înclinat, gânditor. Tata a făcut două fotografii după negativ și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]