3,439 matches
-
de acum puteam să lucrez cu adevărat. Aterizând la clasa lui Penciulescu, ceva În mine s-a calmat brusc și am Început să am Încredere, ca și cum În sfârșit călcam pe pământ ferm. Când eram la Actorie, aveam senzația de ceva nesigur, parcă navigam pe o plută Într-un curent iute, care la orice cotitură mă putea destabiliza. Din panică, eram mereu În căutare de cârje care să mă susțină. Ajuns la Regie, găsindu-mi locul, totul venea natural, iar nevoia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
surprinzător, Gogol nu e dat la o parte, căci prin aparenta lui nerespectare, era de fapt reinventat Într-o lumină nouă, În ce avea esențial. Mi-am găsit greu locul Între ei doi, fiind și În această relație un echilibrist nesigur Între două lumi. M-am Întrebat des cum s-a Întâmplat că noi trei am rămas În timp prieteni constanți, fiind atât de diferiți. Cred că ne-a legat o admirație reciprocă și un respect tocmai pentru că suntem atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai spontane Încercări de a sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație, de tinerețe, dar și un raport deschis cu spectatorii, din partea celor care Își Împărtășeau cu ei emoțiile firești prin care trece oricine când se simte vulnerabil, expus. Nesiguri sau timizi, Îndrăzneți sau aroganți (dar arătând că au mult suflet dedesubtul acestei măști), acceptau cu umor să râdă Împreună cu publicul de propriile lor emoții de concurs. Următorul nostru spectacol a fost intenționat numit Cine are nevoie de teatru?, schimbând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
precise, concrete, dar dacă teatrul e o enigmă, ca și viața, În ce fel Îl poți studia? La fel, cum poți preda teatrul? În mare măsură, cel care trebuie să-l ajute pe student se află el Însuși În căutare, nesigur și vulnerabil În fața unui material care Își schimbă În permanență limitele și consistența, deci acela care trebuie educat mai Întâi e educatorul Însuși! Punându-mă În fața atâtor Întrebări, oferta Columbiei mi se părea o „provocare“ bine venită, dar mă lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la o nouă lectură, am Început să descopăr În spatele comediei nuanțe mai Întunecate și ambigue. Fiecare scenă e o reflecție a unei realități În continuă schimbare. Odată cu naufragiul care o aruncă pe Viola pe țărmul Iliriei, intrăm pe un teritoriu nesigur, care ne va surprinde la fiecare pas, În care nimic nu este ceea ce pare a fi. Spectacolul, avându-le ca protagoniste pe Cherry Jones În rolul Violei și pe Diane Lane În cel al Oliviei, transmitea convingător neliniști adânci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la „Patria”, ca să vedem Umbrelele din Cherbourg. Un film cântat, straniu, elegant și melancolic, de dragoste desigur, un film cu care s-au asociat strâns, ca într-o îmbrățișare colectivă, disperată, dragostea mea dureroasă pentru Doina din acea toamnă încă nesigură în ce privește viitorul nostru (cu o frumoasă disperare cântau și actorii din acel film), atmosfera cunoscutei săli „albastre”, cu fotolii plușate, pe jumătate goale la acea reprezentație și tocmai de aceea mai familiară, mai intimă, pregătită parcă anume pentru noi, prezența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care eu am un imens respect. Imens respect întemeiat pe o imensă ignoranță. Dar mă gândesc că și la Dv. intră în joc imaginația, fără de care ipotezele științifice nu s-ar naște, și intră în joc și talentul, acest factor nesigur, însă fără de care imaginația nu și-ar găsi formulările adecvate și fertile. Dar, oricât ne „complexează” pe noi, „umaniștii”, extraordinarele rezultate ale științei, nu putem totuși, când ne mai liniștim, când ne revenim în fire, să nu ne amintim că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că domeniul filozofiei e concretul, nu „abstractul”, cum se crede îndeobște, tot din lene a minții.) Dacă prin imposibil certitudinea s ar instaura în acest domeniu, ar fi mortală pentru el. Aici suntem în planul aproximației, al opinabilului, al mizelor nesigure, al pariurilor riscate. Cine nu suportă incertitudinea, să nu se ̀ mbarce pe corăbiile noastre, unde trebuie să ai le pied marin. Setea de certitudine constituie principiul și rațiunea științelor exacte, dar în planul umanului e un semn de nerăbdare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
publicată de ziarul Universul. Eu am fost răsplătit cu o excursie pe Dunăre de la Galați pînă la Porțile de Fier, iar unchul a fost apreciat de inspectoratul școlar pentru activitate meritorie în învățământ. Dar continuarea învățămîntului pentru mine a rămas nesigură. Tata nu înțelegea să „robească” pentru copii. El aștepta să crească copiii pentru a avea cu cine lucra pământul. Dorința mamei și lacrimile ei pe lângă bunica Iordana și mai ales pe lângă frații ei Dumitru și Constantin, i-a determinat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
grele. Mă întreb dacă asta va fi posibil în viitor sau dacă se va găsi o formulă umană, democratică de a da acestei țări și altora independența de care au nevoie. De aici, din Suedia, lumea se vede întunecată, viitorul nesigur, nimeni nu poate garanta o securitate totală, nici măcar pentru o oră, o zi, un anotimp. Soarele toamnei lucește puternic, dar moartea poate veni tocmai într-o zi senină ca asta, căci frumusețea e de obicei nepăsător îngrozitoare. Am primit o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca și oamenii era prietenoasă. La 5 ianuarie 1944 a mai apărut un cavaler în familie, Constantin - Costel. A fost botezat la Galați. și iată că în aprilie, conform ordinului Mareșalului care dorea ocrotirea femeilor și copiilor aflați în zone nesigure, Steluța este obligată să părăsească Câșlița Dunăre având repartiție de utilizare în comuna Bichigi, județul Severin. Până una alta însă făcea o adevărată navetă între Fârțănești și Câșlița unde eram mobilizat pe loc, ca director de școală. De la est spre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Elena Ceaușescu, băăăă, primarilor, a spus secretarul încet! Hai, la culcare toată lumea, că de mâine avem treabă. Sticla asta se confiscă. Odată cu el, au ieșit pe ușă toți bărbații. Un timp, după ieșirea lor, noi femeile ne-am uitat râzând nesigure una la alta. Simpatica mea colegă, privind pereții camerei de hotel, s-a urcat acolo unde era o doză pentru priză și a spus smerită: Noi atâta am avut de spus! Dimineață, la ora șapte, eram la ușa autocarului parcat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
într-una din zile, printre călătorii aduși de trenul de prânz, a coborât și căpitanul Emanoil Mihai, fiu al satului, a venit să-și vadă mama și restul familiei. Desigur mare bucurie pe toți. După ce au discutat, mai ales situația nesigură, sa stabilit ca mamă sa și Nețica, sora cea mică, care era elevă la liceul din Botoșani, să se mute la Focșani, unde Mihai își avea serviciu la o unitate militară și urma să fie avansat la gradul de maior
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata sovietică existentă prin orașele țării, inclusiv Botoșani. Și la Hlipiceni oamenii erau dezorientați, sătui de lipsuri și greutăți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
într-una din zile, printre călătorii aduși de trenul de prânz, a coborât și căpitanul Emanoil Mihai, fiu al satului, a venit să-și vadă mama și restul familiei. Desigur mare bucurie pe toți. După ce au discutat, mai ales situația nesigură, sa stabilit ca mamă sa și Nețica, sora cea mică, care era elevă la liceul din Botoșani, să se mute la Focșani, unde Mihai își avea serviciu la o unitate militară și urma să fie avansat la gradul de maior
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata sovietică existentă prin orașele țării, inclusiv Botoșani. Și la Hlipiceni oamenii erau dezorientați, sătui de lipsuri și greutăți
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
distram călcând din traversă în traversă sau mergând în echilibru pe linia ferată. Rămăsesem în urmă. Înaintea mea, prietenii mei se țineau de mână și, sprijinindu-se ca într-o îmbrățișare aeriană, călcau fiecare pe șina sa, într-un echilibru nesigur, ca într-un exercițiu coregrafic încă neînvățat. I-am ajuns din urmă. Ne-am oprit la o haltă, pe o bancă. Era acolo o tufă de roza canina. Prietenul meu a rupt o floare și i-a dat-o fetei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
A intrat în amfiteatru, înconjurat de elevii mai mari, într-o furtună de aplauze de un entuziasm atât de convingător încât, oprindu-se o clipă, vizibil emoționat, înainte de a fi invitat la catedra care îl aștepta, cu o voce întretăiată, nesigură, ne-a spus direct, cam așa: "Dragii mei, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu omagiat doar ca om... am fost aplaudat ca artist... voi sunteți primii și mă bucură că se întâmplă în acest oraș al vostru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care dizolvă responsabilitățile individuale: cererile persoanelor sunt amânate până la calendele grecești, iar vina o poartă sistemul, chiar și drepturile noastre de locatari sunt mediate de o asociație, nu suntem direct relaționați cu cei ce ne deservesc. 2. Continuăm să fim nesiguri față de legi. Democrația este un ansamblu de proceduri formulate de cei cărora le-am delegat autoritatea să o facă, după ce proiectele lor au fost public dezbătute sau au apărut ca cerință de reglementare public exprimată. Și sub acest aspect am
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
reglementare public exprimată. Și sub acest aspect am progresat semnificativ. Avem cunoștință eventual de numele unui proiect de lege, nu și de conținutul său. Cele mai multe proiecte de legi sunt înlocuite cu Ordonanțe de Guvern, atrofiindu-se rolul parlamentului. Legile sunt nesigure și neclare. Se modifică prin ordonanțe și modificări la ordonanță (vezi Legea Învățământului). Miniștri nu se sfiesc să încalce actul normativ pe care tocmai l-au emis. Siguranța noastră scade și prin aceea că avem șansa să stăm 30 de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a spus: îl văd pe Abraham care mă întâmpină. Și a murit». Giovanni Calabria a devenit prieten bun și cu un bătrân sărac, de religie ebraică, pe care băieții străzii îl luau în râs și îl stânjeneau în mersul său nesigur. Pe atunci frecventa școlile părinților stigmatiști. Avea vreo 10-11 ani. A încercat să-și fixeze programul de ieșire din casă așa încât să-i iasă zilnic în calea bătrânului Asson, pentru a-l însoți o bucată de drum. Acest bun bătrân
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
strîmte, dar totdeauna duse cu loialitate. Voi mai vorbi despre acesta cu ocazia contactelor pe care le-am avut în timpul neutralității și a intrării Italiei în războiul dintre 1914-1917. Luzzatti plimba în incinta Camerei și prin ambasade o jovialitate cordială nesigură. Om de finanțe foarte abil, specialist în probleme economice, era socotit un maestru în manevrele de pe culoarele de la Montecitorio 40. O nouă figură, marchizul Prinetti, venit de la Milano și din marea industrie, căsătorit cu o marchiză din familia Adda, descendent
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
smălțuit, cu medalioane mari în culori țipătoare, unde surîde o femeie printre ghirlandele de flori. Peste tot se spuneau aceleași fraze, într-o franceză idiomatică, împănată cu locuțiuni levantine. Cum nu era posibil să ieși în afara orașului, fiindcă drumurile erau nesigure, plimbările se reduceau la deplasări de-a lungul cheiurilor pînă la cartierul de vile înconjurate de verdeață, numit "La țară" prin antifrază, sau la o grădină publică părăginită, cu șiruri de salcîmi ce așteptau, însetați, o stropire care venea rar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
își aliniau fațadele de lemn și piatră de-a lungul străzilor în formă de spirală, ca niște piste de tobogan, în timp ce curtea din spate se termina deasupra prăpastiei la înălțimi amețitoare, susținută de niște proptele putrede. Această îngrămădire de locuințe nesigure, ca o aglomerație tibetană, la puțin timp după sărbătorile oficiale urma să se rostogolească în Iantra, dispărînd trei sferturi din Tîrnovo. În programul festivităților figura o desfășurare de forțe armate cu adevărat ostentativă. În locul unei diviziuni, am văzut defilînd o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Valssassina primise cu siguranță instrucțiuni de la Viena care să cadreze cu cele constatate la Sofia și București în favoarea Bulgariei. Delcassé, căruia Quai d'Orsay îi dăduse mînă liberă după cum aflasem de la contele de Chambrun, consilier la ambasadă, reprezenta un element nesigur. Dat fiind că o parte din studii mi le făcusem la Toulouse orașul lui Delcassé aveam amintiri de evocat pentru a sparge repede gheața. În biroul său de la ambasadă, ornat cu frumoase tapiserii prețioase, Delcassé m-a primit privindu-mă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]