6,179 matches
-
cu minuni, am trăit cu speranță. Și atunci când puțini au crezut că mai poți Să înduri mari dureri, să înduri nedreptăți, Tu pe toți i-ai uimit cu-ale tale puteri, Cu- ale tale cântări, bucurii, mângâieri... Dintr-un Rai nevăzut tu te-ncarci cu iubire Și în jur făr să știi, tu împarți nemurire, Din dureri ai făcut pentru toți mângâiere Și din aripa ta dăruiești, azi... putere... Ai venit ca un înger și așa ai rămas, Porți în ochi
COPILA MEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380060_a_381389]
-
că în sufletul nostru este timpul și spațiul cel nemărginit și nu ne lipsește decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare, în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă ei îngânau cântările ce lui
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > PLUTIND PRINTRE SIMȚIRI Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului Încui ușa locuinței, lăsând cheia sub piatra din colțul nevăzut ascunsă, în seri stranii adesea, ieșind pe străzi ce duc înspre nicăieri, însă ce coboară din paradisul simțirilor, urcând mai apoi cu emoție și vâslind pe ape în zări, cu barca propriului suflet, în largul confortabil al spațiului nelimitat accesibil
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
gol fără mine, nu te-ai rătăcit prin semnele cerului,de mine. Un salt mortal când ne pierdem, unul când fugim în umbre, altele când facem cu viața tumbe, și plasa nu știm unde-i, atunci eu aștept acolo jos, nevăzut de lume,prins în plasele puse de tine,când tu nu mai ai pe nimeni. Te-am pierdut din mâini,atunci când făceam noduri de pescar aventurier,când visam sirene arse pe rug, când te visam în multe femei,și încercam
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
gol fără mine,nu te-ai rătăcit prin semnele cerului,de mine.Un salt mortal când ne pierdem, unul când fugim în umbre,altele când facem cu viața tumbe, și plasa nu știm unde-i,atunci eu aștept acolo jos, nevăzut de lume,prins în plaselepuse de tine,când tu nu mai ai pe nimeni.Te-am pierdut din mâini,atunci când făceam noduride pescar aventurier,când visam sirene arse pe rug,când te visam în multe femei,și încercam să te
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
dobândind o claritate de cristal: ”Și când a stat împreună cu ei la masă, luând pâinea, El a binecuvântat-o și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut. Și El S-a făcut nevăzut de la ei”. Stelian Gomboș subliniază frumusețea clipei, instantaneitatea faptului dumnezeiesc: ”Așadar, nu a dispărut, ci S-a unit cu pâinea euharistică, pe care a oferit-o ucenicilor spre hrană, săvârșind astfel, El însuși, prima liturghie Euharistică după Învierea Sa, inaugurând
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
De aceea, trecerea prin această lume este eliberată de efemer dacă se împletește cu lumina Liturghiei și se lucrează euharistic”. Creștinii noștri ortodocși au viețuit astfel de-a lungul secolelor, cu fața spre Dumnezeu care își descoperă Slava în chip nevăzut, dar și văzut, în icoane: ”Icoana, candela au împodobit întotdeauna spațiul rugăciunii personale din fiecare casă, iar participarea la Sfânta Liturghie a fost asociată unui adevărat pelerinaj în straie de sărbătoare, unui urcuș spiritual către miezul sărbătorii care se împlinește
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
Încă de o mie de ori pe-atât, și tot ar lipsi tabloului un detaliu: lumina lăuntrică. Dana Grecu e un om nobil, cu lampadar lăuntric luminos, ce nu se poate oglindi în cuvânt, dar se simte pentru că, văzut sau nevăzut din exterior, spiritul arde incandescent, necontenit, în ființa Danei Grecu. Există în viața sa o sferă de principii, supremă. Este fidelă Majestății Sale Regelui Mihai, aderă la forma de guvernământ a monarhiei constituționale - această credință intensifică și vitalizează lumina sa
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
în preajmă... Se pomenise cu fața scăldată-n lacrimi de foc... Le ștersese, vrând să-și ascundă de-ai lui ochii înroșiți. În trecere spre baie, își zărise tatăl așezat la colț de masă, parcă împuținat de-o povară neștiută, nevăzută... Își ținea greul gândurilor cu mâinile împreunate sub frunte, iar umerii aduși treceau printr-un tremur ușurel... Dinainte-i tronau pe albul feței de masă lingura, cana și săcăteul din povestea aflată demult, întregind miezul visului avut cu adevărul trist
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
pumn de perle albe și două stele de mare. Le amestecă cu unul dintre degetele ei lungi și noduroase, apoi suflă asupra lor un nor de nisip, acoperindu-le vederii celor prezenți. - Acum... Învârtite, răsucite, împletite, desfăcute, chiar așa, pe nevăzute, arătați-mi locul unde, căutatul se ascunde. La cuvintele bătrânei, nisipul se împrăștie în apă, perlele albe se înșirară una după alta printre cele negre, construind împreună cu stelele de mare o schiță pe care Coral o atinse cu ochii închiși
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, te ai scuzat . Alt păcat bănuit că se înfrunptă din bucuriile vieții. Sub mantia minții el circulă nevăzut ajutându-i pe cei ce nu își despart speranțele de dorință, păcatul de gând și întinderea mâinilor de la unul spre altul, să rămână cuprinși în forma incipientă a cunoașterii. Sărută-mi aripa de lângă mâna stângă, mi ai zis. Se zbate
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
deja. Totuși, după câțiva pași, cel mare i-a strigat : -Du-te în casă, Floricica! Dacă stai afară, ai să îngheți și ai să răcești. Se supără mama pe tine dacă mori. Până să-i dea replica fetița, băieții se făcură nevăzuți. „Nu-i nimic!” își zise micuța. Se întorc ei repede.” Și se rezemă de zidul blocului, în așteptare. Așteptă...așteptă...așteptă...cu multă răbdare. Pentru că răbdarea îi stătea țeapănă în tot căpșorul ei, sorcovită de toate visele sale parfumate cu
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
Acasa > Poezie > Credinta > E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Un fir nevăzut mă leagă de cer, E firul iubirii divine, De el mă agăț când speranțele pier Și sângele fierbe în vine! Adesea mă frâng ca o trestie în vânt, Mă leagăn ca frunza pe ape, Dar chem ajutor pe Duhul cel
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
-le-un Duh nou ca să poată iubi, Îmbracă-i în albe veșminte! Căci jertfa e una și e pentru toți, Golgota-a-mplinit profeția! Nu-ți vinde-al tău suflet pe treizeci de zloți, Cum Iuda-a făcut cu Mesia! Un fir nevăzut ne leagă de cer, E firul iubirii divine, Maranata strigăm când speranțele pier, Curând Domnul Isus revine! Lucrează Tu, Doamne, dă omului har, Lumină-ndurare, credință, Și lăsând jos la cruce ce-i rău și murdar, Să le dai sfânta
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
simte-mă, respira a mea iubire Pedeapsă să mi-o iei, redă-mi râvnita libertate C-am pătimit cumplit de atâta ne-iubire. Propun un armistițiu, să ne unim Prin gând în zborul unor adevărate sentimente Descarcerați de lanțul robiei nevăzut, noi să venim Împreună azi la sărbătoarea vieții mântuite. Sunt eliberat doar de a ta voința Și darul meu ți-l dau, e bucuria regasirii, Tu știi că orice ar fi eu te iubesc ființă, Drept mulțumire ți-am revelat
CONDAMNAT PE VIAȚĂ LA NE-IUBIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382097_a_383426]
-
Și pentru comoară cu moartea plătesc, Căci viteazul îi ucide în luptă. Învingător Siegfried,devine rege În Nibelheimul sinistru și tăcut Când sabia promisă,s-o ia,merge, Cu violență-i prins de-un necunoscut. Siegfried se luptă cu ceva nevăzut, Iar lupta este grea,obositoare. Tot luptând,o zi și-o noapte au trecut, Dar iată că un semn acum apare. E o bucată de mătase mică De care Siegfried trage înfuriat Și imediat în față-i se ridică, Al
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
trecut, Dar iată că un semn acum apare. E o bucată de mătase mică De care Siegfried trage înfuriat Și imediat în față-i se ridică, Al piticilor rege încoronat. Purtând pe cap o glugă fermecată Piticul rege,se făcea nevăzut Și astfel el a putut să se bată Cu Siegfried,vitezul prinț de toți temut. Alberich recunoaște c-a fost învins Devenind a comorii ocrotitor Ca s-o păzească el e convins, Cunoascându-i blestemul ucigător. Când sabia din nișă a
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
pe loc l-a plăcut, Dar el ignorând-o spune că-i vasal. Lui Gunter jurându-i să-i fie ca scut, Vița apărându-i,e-al său ideal. Brunhilda și Gunter pornesc la luptă, Iar Siegfried de glugă făcut nevăzut, Sulița și scutul lui Gunter poartă, Să-nvingă regina în luptă tăcut. Învinsă regina,spre Worms au plecat, Ca nunta s-o facă cum au hotărât. Când Siegfried cu Krimhilda s-au cununat, Doar chipul Brunhildei era mohorât. Pe Gunter
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
prânz, abia ce sosise de la tribunal. Întins pe pat se gândea la situația lui Gilă și la faptul că nu făcuse nimic pentru a îi îmbunătăți situația. Zgomotul telefonului a spart liniștea apăsătoare din cameră. De la celălalt capăt al firului nevăzut, profesoara îl anunța că are vești importante și va sosi la el în cel mai scurt timp. Nu după multă vreme ușa s-a deschis și în prag a apărut cu fața luminată de un zâmbet larg Mihaela. -Sărut mâinile
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
dar și în toate. Începutul și sfârșitul E Divinul, e iubitul! E lumina, e iubirea, Conștiința, mântuirea. Îl văd în toate, peste tot, S-adorm fără de el nu pot! Mă trezesc de dimineață, Deschid ochii-L am în față, Viața nevăzută, mereu, Este același Dumnezeu! Indiferent cum Îl numiți, Este tot El, dar să-L iubiți! Când în natură meditez, În Dumnezeu mă antrenez. La altceva nu mă gândesc Și la nimic nu mai tânjesc! Bogăție, lăcomie? La ce-mi mai
DE AI CASĂ, DE AI MASĂ de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380315_a_381644]
-
a pâinii și a vinului. Să nu uităm, așadar, că minunea prefacerii din cadrul Sfintei Euharistii este cea mai mare de pe pământ! Nu numai atât, dar preoților creștini li s-a dat o putere care covârșește toate făpturile create, văzute și nevăzute: „Aceia ale căror păcate le veți ierta vor fi iertate; și pe ale cărora le veți ține vor fi ținute”. Acest lucru petrecându-se atât pe pământ cât și în ceruri preoții devin conlucrători în iconomia mântuirii cu Însuși Dumnezeu
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ștefan Melinte Constructorul, tobă de Inginerie A citit și studiat, enorm și-n Ortodoxie ! Vă asigur că susține ce știe multă omenire : Că DOMNUL nostru Creatorul, creat-a totul din iubire : Pe lângă lumea nevăzută, de Îngeri rerezentată, Avem lumea pământescă, de-atâtea Științe studiată. Nimic nu putea pe DOMNUL, ca să-L restricționeze Ca alte vieți pe-alte Planete, cu dragoste să creeze. Ne spune : "Euhterogonul", în lumile din Univers, E Biblia, Sfânta Scriptură, Busola
ORTODOXIA UNIVERSULUI (PREFAȚĂ LA EUHTERONISMUL ORTODOX ȘI EUHTER-MATERIALISMUL DE SCR.ING.ȘTEFAN MELINTE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380397_a_381726]
-
apăsător, străin, dușmănos. Coama dealului părea să-i alunge. Păsările parcă îi certau. Până și mieii simțeau tensiunea, mergeau tăcuți, ținând poteca, fără să se abată în nicio parte. "Maria, Maria..." - gemea sufletul lui-, "pasărea mea călătoare!..."-Lacrimile îi curgeau nevăzut, adunându-i-se în gură, calde și sărate, dar deveneau amare când le înghițea, arzându-i ființa-." De ce, Maria? De ce? Logodnica munților, a pădurilor,a cuprinsului și necuprinsului!..." Când ajunseră la drum, el se opri și se întoarse spre ea
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
Tău. Cât ar fi de deasa umbră, Pașii n-am să mi-i opresc, Ochiul Tău îmi dă măsură, Farul e dumnezeiesc. Rătăcind prin labirintul Drumului fără sfârșit, Ochiul Tău e satelitul Luminând neobosit. Din înaltul zări-albastre Ochiul Tău chiar nevăzut Păstorește dintre astre Chiar și-un suflet decăzut. Numai cel ce nu dorește Să se-ncreadă-n ochiul Tău, Viața-ntreagă rătăcește Pe drumuri pierdute-n hau. De mă tem de umbra văii, Teama pe care o am Este să
OCHIUL TAU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380476_a_381805]
-
Tău. Cât ar fi de deasă umbra, Pașii n-am să mi-i opresc, Ochiul Tău îmi dă măsura, Farul e dumnezeiesc. Rătăcind prin labirintul Drumului fără sfârșit, Ochiul Tău e satelitul Luminând neobosit. Din înaltul zări-albastre Ochiul Tău chiar nevăzut Păstorește dintre astre Chiar și-un suflet decăzut. Numai cel ce nu dorește Să se-ncreadă-n ochiul Tău, Viața-ntreagă rătăcește Pe drumuri pierdute-n hău. Citește mai mult Ochiul TăuDe-aș umbla prin valea umbreiNu mă tem de
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]