2,953 matches
-
personaj cu mult mai malefic decît l-ar fi vrut Lee. 13 Lee pretinde că este împotriva negrilor care poartă lanțuri de aur și alte asemenea podoabe ("Ei nu înțeleg cît de lipsite de importanță sînt, pînă la urmă, aceste nimicuri"), însă în filmul său el nu face nimic pentru a critica această formă de consumatorism, reproducînd-o, de fapt, în imaginile filmelor sale (vezi Lee și Jones, 1989: 59, 110). 14 Patterson (1992: 125ff) critică activitatea comercială a lui Lee; eu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rachete cu inscripția " Poți fugi, dar nu te poți ascunde". O altă reclamă avea drept obiect un prezervativ Saddam cu inscripția "Instrucțiuni: Folosiți acest prezervativ pentru a împiedica apariția unor greșeli nedorite ca Saddam Hussein" și o mulțime de alte nimicuri legate de Furtuna din Deșert au fost ulterior scoase pe piață (ibid, 1993). Rezultatul acestui război fulger propagandistic și al isteriei războiului a fost apariția unei națiuni războinice ce i-a transformat pe mulți din telespectatori în suporteri fanatici ai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
morala complexă și adesea bizară a omului contemporan, despre fragilitatea prieteniei și nostalgia unui trecut liber și generos, perfect sublimat într-o amintire de-a lui Vernon - în dezordinea chic a unui apartament parizian, între cărți, lenjerie, bijuterii și alte nimicuri, Molly își pregătește, elegantă, ieșirea în oraș, la redacția revistei "Vogue". "Dilemateca", anul VII, nr. 69, februarie 2012 Androphilis Romanul de debut al lui Yukio Mishima este un proiect autobiografic lucid asumat, de o sinceritate ce tulbură și intrigă în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la a mai gândi, nu voia să se lase dus și să-și vadă creierul îngropându-se în așteptarea morții. Desigur, viața nu era decât o trecere, dar de ce s-o reduci la niște ceasuri golite de toate cele, la nimicul zilelor ce l-ar fi încleștat în pustia și oribila curgere a deșertăciunii? În anumite clipe, totuși, îl invidia pe Carlo, ar fi vrut să aibă și el ingenuitatea acestuia, felul de a-și povesti halucinațiile cu atâta seninătate și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
convingeri reale, ale vieții" de care vorbea Părintele Justin Pârvu elitele interbelice creștine credeau în realitatea concretă a Întrupării. Astfel, omul devine real în virtutea acestui fapt major, mărturisind un crez al Adevărului. Intelectualul interbelic creștin nu era un sacerdot al nimicului, ci un protector permanent al realului ca sursă primordială de respirație firească a vieții. Ancorat în orizontul istoric, de care nu încerca să fugă, atent la realitate, fără a pierde din vedere dimensiunea sa spirituală, intelectualul interbelic creștin împlinea vocația
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
revoltat de drama dedublării programate. Universul iluziei într-o realitate labirintică însetată de iubire, dar subminată de capcanele prezentului cotidian dă substanța povestirilor din volumele Marele premiu (1983) și Pluta răsturnată (1990). Iluzia libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
mult și fără rost, spunând aproape Întotdeauna același lucru, astfel că vorbele lor, nemainteresând, devin goale, lipsite de conținut.) La omul flecar/limbut, cuvântul - spune foarte frumos N. Steinhardt - se „degradează În vorbă”, adică se preschimbă În Înțelesuri care perpetuează nimicuri, fleacuri, vorbe de clacă. Așadar, „Întâi capul să gândească, ș-apoi limba să vorbească”. Gura lumii numai pământul o astupă. Frunză verde lobodă, gura lumii e slobodă. (De aceea, alte proverbe ne Îndeamnă: „Fă bine și lasă lumea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ce-mi umblați voi mie cu cai verzi pe pereți. (Mina se ridică încremenită și o privește pe Vera care, din nou, are impresia că se clatină) Acum ce naiba am mai spus de te uiți așa la mine? Mina: Nu... nimic. (își revine) Nu vrei să-ți dau dulceața de rigoare?... Vera: Dă-mi ce vrei tu. (Mina intră în bucătărie, Vera răsuflă ușurată) Doamne, de-am pleca mai repede la înmormîntare. Sînt sigură că o să fie mai plăcut, zău așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
semnifica unui copil, pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie, jalnica pâră ar putea deveni în orice clipă act de acuzare. Lectura proceselor staliniste ne confirmă analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prezență discretă, dar constantă și, mai ales, prezență neliniștitoare: Planchon face din el tipul spionului conștiincios, care își ia în serios meseria și își acceptă rolul. Grație acestui zelos emisar, Tartuffe își consolidează treptat dominația, căci Laurent îi raportează toate „nimicurile”, cum zicea atotputernica împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei, care cerea ca mai ales aceste „nimicuri” să fie ținute necontenit sub observație. Supravegherea se concentrează asupra detaliilor tocmai pentru că, scăpând adesea autocontrolului, ele dobândesc o deosebită valoare informativă. Detaliile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
își ia în serios meseria și își acceptă rolul. Grație acestui zelos emisar, Tartuffe își consolidează treptat dominația, căci Laurent îi raportează toate „nimicurile”, cum zicea atotputernica împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei, care cerea ca mai ales aceste „nimicuri” să fie ținute necontenit sub observație. Supravegherea se concentrează asupra detaliilor tocmai pentru că, scăpând adesea autocontrolului, ele dobândesc o deosebită valoare informativă. Detaliile „vorbesc” și orice supraveghere încearcă să le surprindă, pentru a le supune apoi unei lecturi, unei interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al Salomeei, simboluri tragice ce se confruntă cu timpul care se irizează, se dizolvă în materia cuprinsă în fluxul existențial. Un simbolul al tragicului e Absalom: "Omul, pendul Absalom,/ Macina noaptea, intrând și ieșind din sine/ Omul, pendul Absalom/ totul nimicul, totul nimicul" ("Astarteea"). În "Lanțul magic", nunta e o permanență a existenței; poetul face legătura între explozia senzațiilor, raportate la natura și explozia creatoare ("Dimineața simțurilor") pentru ca în "Edict" să-și definească arta poetică: "Eu, voievodul adolescenței și/ prin însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
simboluri tragice ce se confruntă cu timpul care se irizează, se dizolvă în materia cuprinsă în fluxul existențial. Un simbolul al tragicului e Absalom: "Omul, pendul Absalom,/ Macina noaptea, intrând și ieșind din sine/ Omul, pendul Absalom/ totul nimicul, totul nimicul" ("Astarteea"). În "Lanțul magic", nunta e o permanență a existenței; poetul face legătura între explozia senzațiilor, raportate la natura și explozia creatoare ("Dimineața simțurilor") pentru ca în "Edict" să-și definească arta poetică: "Eu, voievodul adolescenței și/ prin însăși voia simțurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-l să răsune". Ion Drăgănoiu reușește să fie autentic atunci când îmbrățișează două fapte existențiale: chemarea depărtărilor, a drumurilor confuze, și umbrele, care sunt niște întrupări alegorice ale existenței: astfel văzutele se micșorează, din sunete ceva rămâne în urechi, multul și nimicul devin egale, umbre sunt și vocile, o umbră pare tăcerea, spaimele sunt date de umbră, ceea ce rămâne întreg și palpabil este mireasma drumului. Cu volumul "Discurs împotriva metodei" (1971) și mai ales cu "Poemele mecanice" (1973), trece sub semnul formulelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
totul se topește în scopul alimentării energiei și proliferării: "Pieptul pietroiului ciocănește/ Să se lipească fata de fecior/ cum se freacă pește pe pește/ când și-amestecă semințele lor". Ideea se repetă în "Descântec de frământat pâinea", în "Asupra plămadei: "nimicule/ atotputernice nimicule/ purtător de sămânța curentului divin/ aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
topește în scopul alimentării energiei și proliferării: "Pieptul pietroiului ciocănește/ Să se lipească fata de fecior/ cum se freacă pește pe pește/ când și-amestecă semințele lor". Ideea se repetă în "Descântec de frământat pâinea", în "Asupra plămadei: "nimicule/ atotputernice nimicule/ purtător de sămânța curentului divin/ aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
diverse: copiii, opera, casa, invenția, renumele etc. Toate sunt forme ale efortului de a ne așeza cumva în Istorie, salvându-ne de neant. Istoria un alt nume contemporan al ființei este semnificantul major sub umbrela căruia ne refugiem din calea nimicului. Avem cuvinte ce rezumă excelent și sprijină moduri de-a vedea lumea, stând cumva în același timp la capătul și la temelia weltanschauung-ului căruia îi aparțin. Spre exemplu: sufletul, omul, rațiunea, ș.a. Atunci când cineva folosește un astfel de cuvânt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cerusem odată rețeta de cartofi prăjiți și nu eram implicată nicicum în traficul lor; la vreo lună după declanșarea anchetei, polițiștii m-au și vizitat într-o seară (bine că numărul opt întârzia la nu știu ce ședință), m-au întrebat niște nimicuri de care uitaseră la prima audiere și s-au plâns că le e foame; le-am oferit imediat niște ciorbiță, tocmai o gătisem. Abia dacă au gustat și au plecat în viteză spre altă misiune, dar a doua zi eram
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
M-ai adus la moarte pentru că (hotărâtă) mă omor înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici! M-ai adus la moarte, și mă poți scăpa, și mă lași să mor... (plânge.) Tipătescu: Zoe! Zoe! Zoe: Lasă-mă... Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea, lasă-mă! Să mor... (plângând.) Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit în fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
al străzii provinciale și cel mai strâmt al camerei sărace, între o exterioritate mizerabilă, înșirată în "cârduri de oameni străini", consumați la rându-le de mizeria proprie, și răul interior. Un fel de întâmplări în (i)realitatea noastră zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce validează vidul ontologic. Cercul se închide de fiecare dată într-o consemnare apatică, obosită, dezavuată, care pecetluiește legătura aceasta teribilă între ieri și azi, între afară și înăuntru, între totul și nimicul existențial: "(azi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce validează vidul ontologic. Cercul se închide de fiecare dată într-o consemnare apatică, obosită, dezavuată, care pecetluiește legătura aceasta teribilă între ieri și azi, între afară și înăuntru, între totul și nimicul existențial: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Literare, București, 2011 (în care se recuperează și majoritatea textelor din volumul de debut), nuanțează cei doi poli de interes ai poetului. Pe de o parte, minimalismul, poetica derizoriului, a insignifiantului care, prin cumul, amplifică angoasele: "aceste lucruri mărunte. aceste nimicuri și nimicnicii./ această gelatină.// cum să mergi/ în picioare.// să mergi/ pur și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri mărunte). Pe de altă parte, reflecția gravă asupra temelor macro
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1977-1978), scenograf (1978-1980), profesor (1980-1989), președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași (1990-1993), consilier la Inspectoratul pentru cultură Iași (din 1999), director Școala de Arte, Iași (din 2007). Debutează cu versuri în revista "Luceafărul" (1972) și editorial cu La marginea nimicului (1977). Colaborează cu numeroase eseuri, articole și cronici plastice la "Cronica", "Convorbiri literare", "Forum cultural", "Luceafărul", "Symposion", "Dacia literară". Volume de poezie publicate: La marginea nimicului, Editura Junimea, Iași, 1997; Iluzia ontică, Editura Gramma, Iași, 2002; Atelierul (Mocanorfoze I). Poem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din 2007). Debutează cu versuri în revista "Luceafărul" (1972) și editorial cu La marginea nimicului (1977). Colaborează cu numeroase eseuri, articole și cronici plastice la "Cronica", "Convorbiri literare", "Forum cultural", "Luceafărul", "Symposion", "Dacia literară". Volume de poezie publicate: La marginea nimicului, Editura Junimea, Iași, 1997; Iluzia ontică, Editura Gramma, Iași, 2002; Atelierul (Mocanorfoze I). Poem, Editura T, Iași, 2007; Atelierul (Mocanorfoze II). Poem, Editura Cronica, Iași, 2011. Primele două volume ale pictorului Traian Mocanu La marginea nimicului (Editura Junimea, Iași, 1997
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]