2,919 matches
-
la Timișoara, unde și-a practicat profesia. La dugheană venea mai tot satul, căci era bine aprovizionată. Mulți bătrâni veneau acolo mai mult să ciorovăiască, să afle ce s-a mai întâmplat prin sat, ce e nou în politică... Cumpărau nimicuri, numai ca să se afle în treabă. Când domnul Iftemie era ocupat cu alte munci, servea la tejghea lelița Iftinca sau fata lui, Aurora. Erau binevoitori și cu multă omenie și respect. De altfel, Iftemie era un om citit, avea multe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a confecționat lui Dimi un costum tradițional de capră, pentru ca el să nu uite obiceiurile noastre. După un somn odihnitor, mi-am pregătit gentuța în care mi-am pus un caiet, două pixuri, camera de filmat, un prosopel și alte „nimicuri” femeiești, necesare și utile. Uneori, scriu și pe câte o bancă în parc, lăsându-mă în voia senzațiilor de moment. E prima zi de vacanță, și fac „inaugurarea” jurnalului: Asakusa Luni, 18 august 2008 Avem program de voie pentru „acordarea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
noștri? Cel care rostise aceste cuvinte era un bărbat Înalt, cu părul cărunt, care urmărise conversația atent, dar În tăcere, sprijinindu-se de perete. Chipul său deschis și cinstit, Îmbrăcămintea sobră, din postav simplu, arătau că nu punea preț pe nimicuri. Mâna lui uriașă se odihnea pe sabia la fel de uriașă de la cingătoare, și după pintenii de argint care răsunau la orice mișcare se vedea lesne că este de rang Înalt. Era minis terialul Hildebrand, maestrul de arme al celor doi prinți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a părut de data asta, și mai scurt și mai puțin obositor, bucurându-mă de frumusețea trecătoare, asemeni vieții noastre, a florilor de câmp. La Săbăoani, după o bine meritată coca- cola, am constatat fără mirare aglomerația la bazar, unde nimicurile sunt la mare preț, cel puțin pentru distribuitori. Evident, nu m-a interesat nimic, fiindcă predominau mărfurile alimentare. Dealtfel, bazarul întinzându-se pe o stradă lungă, parcursă pe lângă bicicletă, am renunțat să ajung până la capăt. Mai trecusem pe acolo, dar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
meu, și-o voi face până-n secunda în care voi fi programat să intru în circuitul infinit al materiei universale, devenind un pumn de țărână... "Și pulbere țărână din tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege; Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea." (V. Micle) ...Ce făcusem? La îndemnul cui? Al diavolului? Eram eu un iconoclast feroce care urmărea eliminarea cultului icoanelor din religia creștină? Puțin probabil. Comisesem actul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
voi face până-n secunda în care voi fi programat să intru în circuitul infinit al materiei universale, devenind un pumn de țărână... "Și pulbere țărână din tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege; Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea." (V. Micle) ...Ce făcusem? La îndemnul cui? Al diavolului? Eram eu un iconoclast feroce care urmărea eliminarea cultului icoanelor din religia creștină? Puțin probabil. Comisesem actul de impietate mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal prin neființă, dar prezent prin cuvânt iată magnificul paradox al celui mai recent comunicat al său", a declarat criticul literar Barbu Cioculescu. Cum vă definiți Dumneavoastră poezia? Dar alți critici? Cred că, începând de la "Drumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mângâia decât cu iluzia elitismului, anume că operele lor se adresează celor puțini, "inițiaților". Așa pot suporta mai ușor eșecul postmodernității care a crezut că viitorul este al artei populare, al celei de consum, al kitsch-ului și al altor nimicuri. O fi, nu zic, dacă ne luăm după mass-media și, mai ales, după inepțiile care se vehiculează pe internet. Toate astea însă nu mă interesează. Cred că e ceea ce ar mai trebui să știe eventualii mei cititori. Eu, unul, continuu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fabuloasă, pe care nu îmi pare rău că am traversat-o, dimpotrivă. Însă este o lume în care intri, dar într-o zi trebuie să și ieși, căci dacă te scufunzi în ea, intri în mlaștinile desfătării sau în mlaștinile nimicului. Este ca orice strat social, fantastic, frumos de văzut, mai ales de la distanță, dar înlăuntrul fenomenului vezi că lucrurile nu stau chiar așa. Sper că mi-am făcut mai mulți prieteni adevărați printre actori decât aveam înainte de a deveni director
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe fața și trupul meu. Ce mi-aș fi putut dori mai mult? Natura mă îmbrățișa sub toate formele, îmi accepta imperfecțiunile și-mi alina atât suferințele trupești... cât și pe cele subtile. Am adormit. Vă relatez toate aceste - aparent - nimicuri, deoarece doresc, de fapt, să vă spun că intrasem în starea de Sahasrara. Adică, iată cam ce înțeleg eu prin aceasta: deschidere subtilă completă, inimi la unison, interiorizare și abandon total, liniște în interior, detașare față de stimulii exteriori... Starea aceasta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bine, cred eu, să mai știi ce se gândește despre tine în lume. Și în alte cercuri decât cele în care vă învârtiți, unde totul e numai lapte și miere. Și așa au început, încă din primul minut, să dezbată nimicurile Cristian Vasile și Mircea Eliade, și nu a durat mult până au decis că întâlnirea ar trebui sărbătorită și cu un vin. Au vorbit despre cărți și muzică și trendurile lor în schimbare, despre Europa și Asia și călătorii, și-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sentimentele ce ne leagă, precum și faptul că Dvs. sunteți singurul ce v ați aplecat asupra operei Doinei, preocupare pentru care nimeni până azi nu și-a găsit timpul necesar, În afara unor formale declarații de intenții ce nu au ajutat cu nimic memoriei sale, Înțelegeți de ce trebuie să am sfatul Dvs. În cele ce trebuie să fac. Despre scrisoarea primită nu i-am spus nimic Gabrielei și aș ruga ca nici Dv. să nu-i pomeniți nimic, deoarece nu vreau să-i
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ceas în burtă. Alergând la ore fixe de la bucătărie la slujbe, de la rugăciune la corvezi, încorsetați într-un ansamblu de obligații și de servicii, benedictinii sau cistercienii nu sunt oameni să vegeteze în grădină sau să-și piardă vremea cu nimicuri pe sub galeria cu coloane. În afara scurtelor momente de destindere de după masă, prevăzute pentru cafea sau pentru un pic de conversație, ești nevoit, dacă vrei să spui o vorbuliță acestor campioni cronometrați, să-i prinzi din zbor, între două uși. Ceea ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
soț desigur m-ar strânge de gât. *1 La mitropolie duduci multe, în rochii cam scurte pentru casa lui Dumnezeu. Creditorul: Când o să-mi plătești? Debitorul: Știi că ești curios dumneata... Slujba bună e dată înainte de a deveni moartă. Cântărești nimicuri cu cumpăna de ață de painjen. Demnitari cu pieptul înstelat ca un firmament. Bătrânul Lot din Biblie: Il but Il devint tendre Et puis il fut Son gendre. *1 Adevărul a plecat de la Iași ca să facă ocolul țării; dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1989, la Moscova și intitulată " Ora Glasului": Nu știu cum și de ce, dar am avut întotdeauna impresia că la noi, în Moldova, adevărurile mari, temeinice, de căpătâi aproape nu se mai rostesc. Vânturăm la vorbe goale, care cât poate, descărcăm cu nemiluita nimicuri unul în sufletul altuia, iar cele mari și sfinte aproape nu se mai rostesc. Nu știu cum și de ce am avut întotdeauna impresia că furtunile prin care trece neamul nostru se topesc în negura necunoașterii, fără să fi lăsat mărturie spre povață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca zare-a nimănui Sufletul se varsă ca o apă Dincolo de limitele lui.” Farmecul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
E o vocabulă care a intrat și apoi a revenit periodic în textele mele și care în cele din urmă mi-a devenit "partener" dacă nu cumva chiar purtător de cuvânt, unul pe care nu-l puteam acredita cu prestigiul "Nimic"-ului, cu atât mai puțin al "Totului", de vreme ce eu însumi n-am nici pregătirea, nici anvergura dialogului viu cu majestățile lor. "Mainimicul" sunt eu. Probabil. Ai lucrat în redacția revistei "Echinox", un certificat de calitate și de garanție pentru un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu se iubească. În acest caz întâlnirea omului cu sinele e ratată, omul moare neîmplinit. Că, dacă te uiți bine în jur, de dimineața până seara și de seara până dimineața omul nu face decât să se ascundă, să colporteze nimicurile celorlalți, ca să ascundă adevărurile dureroase din propria ogradă. Oricum, poezia fără mistică e ca orizontul fără iluzia nesfârșitului, e ca apa curgătoare fără susur, fără matcă... Metafora, epitetul, alegoria, adică tot ce înfrumusețează textul, fac parte dintr-o recuzită a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mea operă. * Sunt unic numai dacă sunt conștient de aceasta. * Ca om, mă simt umilit de propria condiție. * Cerul e prea mare pentru a ne putea accepta pe toți; pământul e mai îngăduitor. * Negația este rațiunea de a fi a Nimicului. * Toate emanațiile toxice se revendică din organismele vii. * Mai ales atunci când suferim ne dăm seama că existăm. * Victoriile mă pun mai mult pe gânduri decât eșecurile. * Sunt și eu un egoist: întotdeauna vreau ca partea mea de vină să fie
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
obsedat de sistemul porthipofizar, minuscul reticul vascular cu rol de extraordinară cheie fiziologică și psihologică. Nu cred că poate fi înțeles fragmentar; nu intră în schema "specialistului" care știe totul despre nimic, nici în clasa celui care știe nimic sau nimicuri despre tot. Gr. T. Popa făcea parte din clasa de sus a omului cărturar care nu a învățat o disciplină, ci a asumat-o, nu a perceput un fapt izolat fără a parcurge ansamblul relațiilor îndepărtate ale acestui fapt. Această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aduc efectiv "o tonalitate nouă", putându-se descoperi aici "un stil al construcției lirice, o muzică inconfundabilă a versurilor, un număr de simboluri și, desigur, o relație specifică între ele". De-acum se simte "artistul", se simte "detașarea lui de nimicurile vieții", e "în fașă" aici, "atitudinea hiperionică". Astfel e de părere exegetul "eminescianismul explodează". Ce înseamnă acest eminescianism? El se deslușește din faptul că "Eminescu silește limba română să primească marile viziuni, miturile, conceptele esențiale și să le traducă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
haitașii se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
inimă un fel de îndoială, de teamă că n-o să primească tocmai cu brațele deschise, când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci guri de câni, care de al răsăritul soarelui n-au îmbucat 141 nimic. Ceilalți tovarăși ai mei, veseli și nepăsători, mergeau fără leac de grijă și își lingeau de mai înainte buzele, gândindu-se la oalele cu smântână și la puii fripți ce-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nelămuriri esențiale. „Tovarășa, toate ca toate, dar io n-am înțeles un cuvânt, ce-i aia «tomulete»?“ Nu cred că trebuie să mai spun că Tomulete era unul dintre personajele din Șoseaua Nordului. Îmi povestește în continuare tot felul de nimicuri despre soră-sa, care e plecată prin Germania ca baby-sitter. A văzut în poze cum aveau ăia un covor persan rotund, fac într-o lună cât noi într-o viață. Iote, mă, ăsta dă și lecții de viață! Cică speră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
însoare? Păi, cum să nu te intereseze? Las’ c-o știu io pe prăpădita aia pe care a lăsat-o. Era băiat bun. Am fost colegi. Avem și fotografii de la banchet. Mereu mă oprea și-mi povestea tot felul de nimicuri, mă întreba de unchi-miu’. N-o cunoșteam, nici nu știam cum o cheamă, deși ea se purta extrem de familiar cu mine, dar, într-adevăr, aveam un unchi care divorțase. Șăfu mă trăgea de tricou, hai să mergem, hai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]